O PRIVIRE IN TAINA FARADELEGII

”În a doua lui epistolă către Tesaloniceni, apostolul Pavel a prezis marea apostazie ce va avea ca rezultat instaurarea puterii papale. El spunea că ziua lui Hristos nu va veni "înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte 'Dumnezeu' sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu." Apostolul îi avertizează mai departe pe fraţii lui că "taina fărădelegii a şi început să lucreze." 2 Tesaloniceni 2;3, 4, 7. Chiar la acea dată timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri ce urmau să pregătească o cale pentru dezvoltarea papalităţii.
            Puţin câte puţin, mai întâi pe furiş şi în linişte, apoi din ce în ce mai pe faţă, pe măsură ce creştea în putere şi câştiga controlul asupra minţii oamenilor, taina fărădelegii şi-a continuat lucrarea înşelătoare şi blasfemiatoare. Aproape pe nesimţite, obiceiurile păgâne şi-au croit drum în biserica creştină. Spiritul de compromis şi de asemănare cu lumea a fost ţinut în frâu pentru un timp de persecuţiile crude îndurate de biserică din partea păgânilor. Dar, când persecuţia a încetat şi creştinismul a intrat în curţile şi palatele împăraţilor, biserica şi-a lăsat la o parte simplitatea umilă a lui Hristos şi a apostolilor pentru pompa şi mândria preoţilor şi conducătorilor păgâni, iar cerinţele lui Dumnezeu au fost înlocuite cu teorii şi tradiţii omeneşti.” (Istoria Mântuirii pagina 254. capitolul 45. paragraf 1-2).
            ”Convertirea numai cu numele a lui Constantin, în prima parte a secolului al patrulea, a produs mare bucurie, iar lumea a intrat în biserică, îmbrăcată cu o formă de evlavie. Atunci corupţia a progresat rapid. Păgânismul, în aparenţă înfrânt, devenise biruitor. Spiritul păgânismului stăpânea biserica. Învăţăturile, ceremoniile şi superstiţiile sale au fost integrate în credinţa şi închinarea aşa zişilor urmaşi ai lui Hristos.
Acest compromis între creştinism şi păgânism a avut ca rezultat dezvoltarea omului fărădelegii prezis în profeţie, ca împotrivindu-se şi înălţându-se mai pe sus de Dumnezeu. Acest sistem uriaş al religiei false este o capodoperă a puterii lui Satana, un monument al eforturilor sale de a se aşeza pe tron pentru a conduce lumea după voia lui.
Pentru a-şi asigura câştiguri şi onoruri lumeşti, biserica a fost condusă să caute favoarea şi sprijinul oamenilor de seamă ai pământului şi, respingându-L astfel pe Hristos, a fost determinată să se supună reprezentantului lui Satana - episcopul Romei.” (Istoria Mântuirii pagina 254-255. capitolul 45. paragraf 3-5).
             ”Încă de atunci, Satana şi oştirea lui de aliaţi au ajuns vrăşmaşii declaraţi ai lui Dumnezeu în lumea noastră, luptând continuu împotriva lucrării adevărului şi neprihănirii. Satana a continuat să le arate oamenilor, aşa cum le-a arătat îngerilor, reprezentările lui false cu privire la Domnul Hristos şi la Dumnezeu şi a câştigat lumea de partea lui. Chiar bisericile care se declară a fi creştine au trecut de partea primului mare apostat.” (Solii Alese volum 1. Pagina 198).