Hristos a hulit vreodată?!
„Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Marcu 2,7
„Ce
nevoie mai avem de martori?“ a spus marele preot. „Iată că acum aţi
auzit hula Lui“ (Mat. 26, 65). Şi toţi L-au condamnat la moarte.
Din
nou au strigat preoţii şi rabinii împotriva lui Isus, zicând că
huleşte. Afirmaţia Sa că este una cu Dumnezeu îi iritase mai înainte
până acolo, încât voiau să-I ia viaţa, iar după câteva luni au şi spus
lămurit: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci
pentru hulă, şi pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu“ (Ioan 10,
33).
Hula împotriva lui Dumnezeu, in vechiul Israel, era considerata insusirea atributiunilor si actiunilor lui Dumnezeu.
De asemenea era considerata pacatuirea cu voia:
„Dacă
cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe
Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său“ (Numeri 15, 30).
In perioada vieții lui Isus, El ne descoperă o nouă fateta a păcatului de neiertat împotriva lui Dumnezeu:
"De
aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar
hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi
împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva
Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel
viitor." Matei 12,31.32
Ce fel de păcat se poate comite astfel
încât să nu fie iertat niciodată? Insusirea atributiunilor lui Dumnezeu?
Pacatuirea cu voia? Vorbirea de rău sau împotriva Duhului Sfânt?
Negarea persoanei Duhului Sfânt? Toate împreună? Cine ne poate
clarifica?
Iată cum explică pana inspirata :
" De fapt, ce
este păcatul împotriva Duhului Sfânt? Este atunci când, în mod voit,
atribuim lui Satana lucrarea Duhului lui Dumnezeu. De exemplu, să
presupunem că cineva este martor al unei lucrări speciale a Duhului lui
Dumnezeu. El are dovada convingătoare că lucrarea este în armonie cu
Scriptura, şi Duhul dă mărturie împreună cu duhul său că lucrarea aceea
era de la Dumnezeu. Cu toate acestea, mai târziu, el cade în ispită,
mândrie, încredere în sine sau alte trăsături rele de caracter îl iau
sub control; respingând toate dovezile caracterului ei divin, el declară
că ceea ce a recunoscut mai înainte a fi puterea Duhului lui Dumnezeu,
acum spune că, de fapt, era puterea lui Satana. Prin mijlocirea Duhului
Său, Dumnezeu lucrează asupra inimii omeneşti; şi atunci când oamenii,în
mod voit, resping Duhul şi-L declară ca nefiind de la Dumnezeu, ei taie
canalul de legătură prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Negând
dovada pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea, ei închid în afara
lor lumina care a strălucit în inimile lor, şi ca rezultat, sunt lăsaţi
în întuneric. În felul acesta, cuvintele Domnului sunt verificate: „Dacă
lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie
întunericul acesta!“ Pentru un timp, persoanele care au săvârşit acest
păcat pot părea a fi copii ai lui Dumnezeu; dar când vin împrejurări
care să dezvolte caracterul şi să dea pe faţă spiritul lor, atunci se va
vedea că sunt pe terenul vrăjmaşului, stând sub steagul lui
negru."5M634,4
" Cea mai obişnuită manifestare a păcatului contra
Duhului lui Dumnezeu este continua neglijare de a asculta invitaţia
cerului la pocăinţă. Fiecare pas făcut în lepădarea lui Hristos este un
pas spre lepădarea mântuirii şi spre păcatul împotriva Duhului lui
Dumnezeu. Lepădând pe Hristos, poporul iudeu a comis păcatul de
neiertat; refuzând invitaţia harului, şi noi putem comite aceeaşi
greşeală. Noi Îl insultăm pe Domnul vieţii şi-L facem de ocară înaintea
sinagogii lui Satana şi în faţa universului ceresc, atunci când nu mai
ascultăm de solii Lui împuterniciţi şi ascultăm în schimb de agenţii lui
Satana, care îndepărtează sufletul de la Hristos. Atâta vreme cât
cineva face lucrul acesta nu poate avea nădejde de iertare şi, în cele
din urmă, va pierde orice dorinţă de împăcare cu Dumnezeu." HLL 324,4
„Păcatul hulirii împotriva Duhului Sfânt nu se află în rostirea vreunui cuvânt sau fapte momentane, ci în împotrivirea persistentă și hotărâtă contra adevărului și a dovezilor.” (Comentarii Biblice vol. 5, 1093).
Ce este deci păcatul împotriva Spiritului lui Dumnezeu?
Atribuirea
lucrării lui Dumnezeu ca fiind a lui Satan si indepărtarea voita si
continua a lui Hristos si a glasului lui Dumnezeu din inimă. 2 Corinteni
3:17 VDCC:
"Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia."
" Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!" Ps. 74,18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.