Este greșit să vorbim despre apostazie? Este un cuvânt de
actualitate sau de viitor? Este pentru noi, ca biserică, sau se referă
la anumite persoane debusolate spiritual? (apostazie = lepadare de
credinţă, profetizata si in 1 Tes. 2,3, dar care mai înseamnă şi deviere
de la principii).
Auzim soapte pe la colturile bisericii
ca ceva este in neregulă cu starea bisericii si cum că ea a intrat
in"apostazie". Este cineva in măsură să afirme si sa confirme acest
lucru?
Apostazie sau depărtare de la principii se numește
si starea laodiceana care este prezenta încă de pe vremea lui Ellen
G.White. "Biserica este in stare laodiceana" spunea ea in anii 1900 in
cartea Evenimentele ultimelor zile. "Domnul a declarat că istoria
trecutului se va repeta pe măsură ce ne apropiem de încheierea lucrării.
Fiecare adevăr pe care El ni l-a încredinţat pentru aceste zile din
urmă trebuie să fie vestit lumii. Fiecare pilon al adevărului pe care El
l-a stabilit trebuie să fie întărit. Noi nu putem acum să păşim în
afară de pe temelia pe care Dumnezeu a stabilit-o. Noi nu putem acum să
intrăm în nici o altă nouă organizaţie, că aceasta ar însemna apostazie
de la adevăr." (Notebook Leaflets, The Church Nr. 1, 24 dec. 1905).
CITATUL
SPUNE CĂ INTRAREA ÎNTR-O ALTĂ ORGANIZAŢIE ÎNSEAMNĂ APOSTAZIE DE LA
ADEVĂR. In urma acestei afirmații, trebuie sa spunem, fără doar si
poate, ca si instituţie, biserica nu a intrat într-o altă organizaţie
schimbandu-şi numele sau titulatura, ci ea a modificat treptat, cu
ocazia decesului si dispariției profetului EGW, întregul concept despre
Dumnezeire, introducând după anul 1930 doctrina trinitatii, asa cum deja
fusese profetizat de EGW ca fiind contestarea personalității lui
Dumnezeu si a sanctuarului, numind-o apostazia Omega. Această modificare
despre Dumnezeire care a apărut în manualele de doctrină ale bisericii
in anii 1940, nu este prezenta in manualele de mărturisire de credinţă
ale adventistilor din anii 1914. Deci, chiar dacă aparent nu au fost
scoase principii, totuşi a fost adăugat cel puţin un principiu care face
parte din vinul Babilonului. In consecinţă, nu este o apostazie prin
eliminare de principii, ci o apostazie prin adăugare de dogme paganesti.
E.G.White spune: "Când biserica se află în apostazie, distanta intre aceasta
si papalitate se micșorează." (EGW -The Sign of the Times, tomul
3,p.99). In ce fel poate avea loc apropierea de sistemul papal? "Cea mai mare greşeală pe care o găsim la Reformă este că
Reformatorii au oprit procesul reformei. Dacă ar fi continuat şi ar fi înaintat până ce ar fi lăsat în spate şi ultimul vestigiu al Papalităţii ca nemurirea naturală, botezul
prin stropire, trinitatea şi păzirea Duminicii, biserica ar fi fost
acum liberă de erorile ei nescripturistice.” (James White, 7 februarie
1856, R&H, vol.7, no.19, pag.184, par.26)
Această formă de
apostazie doctrinala, unita cu starea de incropeala laodiceana poate
produce o reacție ireversibilă din partea Celui Sfânt, care va vărsa din
gura Sa pe cei compromisi.
"Suntem în pericolul de a
deveni o sora a Babilonului decazut, de a permite bisericilor noastre sa
devina corupte, si pline de orice duh necurat, o colivie a oricarei
pasari necurate si urâcioase; oare vom scapa noi daca nu facem miscari
hotarâte ca sa stârpim raul existent?" (21MR 380.1).
"Daca biserica
lui Dumnezeu ajunge la starea de caldicel, ea nu mai are trecere
înaintea lui Dumnezeu mai mult decât au bisericile care au cazut si au
devenit locuinta dracilor, temnita oricarui duh necurat si colivia
oricarei pasari necurate si urâcioase. Aceia care au avut ocazii de a
auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a
Saptea, numindu-se pazitorii poruncilor Dumnezeu, si care totusi nu mai
poseda vitalitate si consacrare pentru Dumnezeu mai mult decât
bisericile cu numele, vor primi plăgile lui Dumnezeu la fel de
neîndoielnic ca si bisericile care se opun legii lui Dumnezeu." (19MR
176.1)
Alta
forma de apostazie, de data aceasta CONTINUĂ: ”Eșecul de a urma
principiile sănătoase a mânjit istoria poporului lui Dumnezeu. A existat
o apostazie continuă în ce privește reforma sănătății și, ca rezultat,
Dumnezeu este dezonorat printr-o mare lipsă de spiritualitate. Au fost
ridicate bariere care nu ar fi existat niciodată dacă poporul lui
Dumnezeu ar fi umblat în lumină. {DH 33.4}
Iata
ca exista apostazie la reforma sanatatii: ”Marea apostazie în reforma
sănătății se datorează faptului că minți neechilibrate și-au făcut de
lucru cu ea și au dus-o în asemenea extreme, încât aceasta a dezgustat
poporul, în loc să-l convertească la
ea. Am fost acolo unde aceste idei radicale au fost înfăptuite — legume
preparate doar cu apă și toate celelalte lucruri pregătite într-o
manieră asemănătoare. Acest fel de gătit este o deformare sanitară și
există unele minți în așa fel constituite, încât acceptă orice ar purta
trăsăturile unei diete riguroase sau ale unei reforme de orice fel.” {DH
212.1}
”Sofismele
cu privire la Dumnezeu și natură, care umplu lumea de scepticism, sunt
născocirile vrăjmașului căzut, care este un cercetător al Bibliei,
cunoaște adevărul ce trebuie să fie știut de oameni și a cărui
preocupare este să abată mințile de la adevărurile cele mari, care au fost date pentru a-i pregăti pe oameni în vederea evenimentelor care urmează să vină peste lume. Am
văzut urmările acestor concepții închipuite despre Dumnezeu: apostazie,
spiritism și desfrânare. Tendința spre desfrânare a acestor învățături
era atât de ascunsă, încât, la început, mi-a fost greu să mă lămuresc cu
privire la adevăratul lor caracter. Până ce nu mi-a fost descoperit de
Domnul, n-am știut cum să o denumesc, însă am fost îndrumată să o
denumesc iubire spirituală nesfântă.” — Testimonies for the Church 8:291,
292 (1904).
”Lepădarea mărturiilor conduce la apostazie.” {EUZ 177}
”Un
lucru este sigur: acei adventiști de ziua a șaptea, care se vor așeza
sub stindardul lui Satana, vor renunța mai întâi la credința lor în
avertismentele și mustrările conținute în mărturiile Duhului lui
Dumnezeu.” — Selected Messages 3:84 (1903).
”Vrăjmașul
a făcut eforturile cele mai abile cu putință pentru a zdruncina
credința poporului nostru în mărturii... Aceasta se întâmplă exact așa
cum a plănuit Satana, iar cei care au pregătit calea ca poporul să nu
mai acorde atenție avertizărilor și mustrărilor
din mărturiile Duhului lui Dumnezeu, vor asista la apariția unui val de
erori și erezii de tot felul.” — Selected Messages 3:83 (1890). {EUZ
178.1}
”Planul
lui Satana este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în
mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale
credinței noastre, stâlpii poziției noastre, după aceea, îndoiala și în
privința Sfintelor Scripturi și, în cele din urmă, marșul în jos, spre
pierzare. Când mărturiile care au fost crezute cândva sunt privite cu
neîncredere și lepădate, Satana știe că cei amăgiți nu se vor opri aici
și își dublează eforturile până când îi lansează într-o răzvrătire
fățișă, care va deveni incurabilă și va sfârși în distrugere. —
Testimonies for the Church 4:211 (1879) {EUZ 178.2}
“În
ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie a
Martorului Credincios nu și-a împlinit scopul ei rânduit de Dumnezeu.
Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioșii continuă să declare că
sunt bogați și nu au nevoie de nimic. Mulți
întreabă: Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză
mereu Mărturiile de apostazie și de păcate grave? Noi iubim adevărul;
noi prosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare și
avertizare. Lăsați însă ca acești murmurători să-și vadă propriile lor
inimi și să compare viața lor cu învățăturile practice ale Bibliei,
să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu și harul Lui să lumineze
întunericul lor spiritual și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și
vor înțelege adevărata lor sărăcie și nenorocire spirituală. Vor simți
necesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credința și dragostea;
veșmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curățit prin
sângele scumpului Mântuitor; și alifia pentru ochi care este harul lui
Dumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a descoperi
păcatul. Aceste daruri sunt mult mai prețioase decât aurul din Ofir.” {GA
21.5}
”Dacă biserica, acum dospită de propria ei apostazie, nu se căieşte şi
nu se întoarce, va mânca din roadele propriilor ei fapte, până se va
scârbi de ea însăşi. Dacă se împotriveşte la rău şi alege ce e bine,
dacă Îl caută
pe Dumnezeu cu toată smerenia şi corespunde înaltei sale chemări în
Hristos, stând pe platforma adevărului veşnic şi, prin credinţă, îşi
însuşeşte realizările pregătite pentru ea, biserica va fi vindecată. Ea
va apărea în simplitatea şi curăţia date ei de Dumnezeu, scăpată din
toate încurcăturile pământeşti, dovedind că adevărul a făcut-o
într-adevăr liberă. Atunci membrii ei vor fi într-adevăr aleşii lui
Dumnezeu, reprezentanţii Lui.” (Mărturii pentru comunitate vol.8, Pagina
250).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.