joi, 6 noiembrie 2014

DE CE SA VORBIM DESPRE APOSTAZIE

Este greșit să vorbim despre apostazie? Este un cuvânt de actualitate sau de viitor? Este pentru noi, ca biserică, sau se referă la anumite persoane debusolate spiritual? (apostazie = lepadare de credinţă, profetizata si in 1 Tes. 2,3, dar care mai înseamnă şi deviere de la principii).
Auzim soapte pe la colturile bisericii ca ceva este in neregulă cu starea bisericii si cum că ea a intrat in"apostazie". Este cineva in măsură să afirme si sa confirme acest lucru?
Apostazie sau depărtare de la principii se numește si starea laodiceana care este prezenta încă de pe vremea lui Ellen G.White. "Biserica este in stare laodiceana" spunea ea in anii 1900 in cartea Evenimentele ultimelor zile. "Domnul a declarat că istoria trecutului se va repeta pe măsură ce ne apropiem de încheierea lucrării. Fiecare adevăr pe care El ni l-a încredinţat pentru aceste zile din urmă trebuie să fie vestit lumii. Fiecare pilon al adevărului pe care El l-a stabilit trebuie să fie întărit. Noi nu putem acum să păşim în afară de pe temelia pe care Dumnezeu a stabilit-o. Noi nu putem acum să intrăm în nici o altă nouă organizaţie, că aceasta ar însemna apostazie de la adevăr." (Notebook Leaflets, The Church Nr. 1, 24 dec. 1905).
CITATUL SPUNE CĂ INTRAREA ÎNTR-O ALTĂ ORGANIZAŢIE ÎNSEAMNĂ APOSTAZIE DE LA ADEVĂR. In urma acestei afirmații, trebuie sa spunem, fără doar si poate, ca si instituţie, biserica nu a intrat într-o altă organizaţie schimbandu-şi numele sau titulatura, ci ea a modificat treptat, cu ocazia decesului si dispariției profetului EGW, întregul concept despre Dumnezeire, introducând după anul 1930 doctrina trinitatii, asa cum deja fusese profetizat de EGW ca fiind contestarea personalității lui Dumnezeu si a sanctuarului, numind-o apostazia Omega. Această modificare despre Dumnezeire care a apărut în manualele de doctrină ale bisericii in anii 1940, nu este prezenta in manualele de mărturisire de credinţă ale adventistilor din anii 1914. Deci, chiar dacă aparent nu au fost scoase principii, totuşi a fost adăugat cel puţin un principiu care face parte din vinul Babilonului. In consecinţă, nu este o apostazie prin eliminare de principii, ci o apostazie prin adăugare de dogme paganesti. E.G.White spune: "Când biserica se află în apostazie, distanta intre aceasta si papalitate se micșorează." (EGW -The Sign of the Times, tomul 3,p.99). In ce fel poate avea loc apropierea de sistemul papal?  "Cea mai mare greşeală pe care o găsim la Reformă este că Reformatorii au oprit procesul reformei. Dacă ar fi continuat şi ar fi înaintat până ce ar fi lăsat în spate şi ultimul vestigiu al Papalităţii ca nemurirea naturală, botezul prin stropire, trinitatea şi păzirea Duminicii, biserica ar fi fost acum liberă de erorile ei nescripturistice.” (James White, 7 februarie 1856, R&H, vol.7, no.19, pag.184, par.26)
Această formă de apostazie doctrinala, unita cu starea de incropeala laodiceana poate produce o reacție ireversibilă din partea Celui Sfânt, care va vărsa din gura Sa pe cei compromisi.
"Suntem în pericolul de a deveni o sora a Babilonului decazut, de a permite bisericilor noastre sa devina corupte, si pline de orice duh necurat, o colivie a oricarei pasari necurate si urâcioase; oare vom scapa noi daca nu facem miscari hotarâte ca sa stârpim raul existent?" (21MR 380.1).
"Daca biserica lui Dumnezeu ajunge la starea de caldicel, ea nu mai are trecere înaintea lui Dumnezeu mai mult decât au bisericile care au cazut si au devenit locuinta dracilor, temnita oricarui duh necurat si colivia oricarei pasari necurate si urâcioase. Aceia care au avut ocazii de a auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a Saptea, numindu-se pazitorii poruncilor Dumnezeu, si care totusi nu mai poseda vitalitate si consacrare pentru Dumnezeu mai mult decât bisericile cu numele, vor primi plăgile lui Dumnezeu la fel de neîndoielnic ca si bisericile care se opun legii lui Dumnezeu." (19MR 176.1)

 Alta forma de apostazie, de data aceasta CONTINUĂ:  ”Eșecul de a urma principiile sănătoase a mânjit istoria poporului lui Dumnezeu. A existat o apostazie continuă în ce privește reforma sănătății și, ca rezultat, Dumnezeu este dezonorat printr-o mare lipsă de spiritualitate. Au fost ridicate bariere care nu ar fi existat niciodată dacă poporul lui Dumnezeu ar fi umblat în lumină. {DH 33.4}

  Iata ca exista apostazie la reforma sanatatii: ”Marea apostazie în reforma sănătății se datorează faptului că minți neechilibrate și-au făcut de lucru cu ea și au dus-o în asemenea extreme, încât aceasta a dezgustat poporul, în loc să-l convertească la ea. Am fost acolo unde aceste idei radicale au fost înfăptuite — legume preparate doar cu apă și toate celelalte lucruri pregătite într-o manieră asemănătoare. Acest fel de gătit este o deformare sanitară și există unele minți în așa fel constituite, încât acceptă orice ar purta trăsăturile unei diete riguroase sau ale unei reforme de orice fel.” {DH 212.1}

 Sofismele cu privire la Dumnezeu și natură, care umplu lumea de scepticism, sunt născocirile vrăjmașului căzut, care este un cercetător al Bibliei, cunoaște adevărul ce trebuie să fie știut de oameni și a cărui preocupare este să abată mințile de la adevărurile cele mari, care au fost date pentru a-i pregăti pe oameni în vederea evenimentelor care urmează să vină peste lume. Am văzut urmările acestor concepții închipuite despre Dumnezeu: apostazie, spiritism și desfrânare. Tendința spre desfrânare a acestor învățături era atât de ascunsă, încât, la început, mi-a fost greu să mă lămuresc cu privire la adevăratul lor caracter. Până ce nu mi-a fost descoperit de Domnul, n-am știut cum să o denumesc, însă am fost îndrumată să o denumesc iubire spirituală nesfântă.” — Testimonies for the Church 8:291, 292 (1904).

 Lepădarea mărturiilor conduce la apostazie.” {EUZ 177}

”Un lucru este sigur: acei adventiști de ziua a șaptea, care se vor așeza sub stindardul lui Satana, vor renunța mai întâi la credința lor în avertismentele și mustrările conținute în mărturiile Duhului lui Dumnezeu.” — Selected Messages 3:84 (1903).


 Vrăjmașul a făcut eforturile cele mai abile cu putință pentru a zdruncina credința poporului nostru în mărturii... Aceasta se întâmplă exact așa cum a plănuit Satana, iar cei care au pregătit calea ca poporul să nu mai acorde atenție avertizărilor și mustrărilor din mărturiile Duhului lui Dumnezeu, vor asista la apariția unui val de erori și erezii de tot felul.” — Selected Messages 3:83 (1890). {EUZ 178.1}
”Planul lui Satana este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale credinței noastre, stâlpii poziției noastre, după aceea, îndoiala și în privința Sfintelor Scripturi și, în cele din urmă, marșul în jos, spre pierzare. Când mărturiile care au fost crezute cândva sunt privite cu neîncredere și lepădate, Satana știe că cei amăgiți nu se vor opri aici și își dublează eforturile până când îi lansează într-o răzvrătire fățișă, care va deveni incurabilă și va sfârși în distrugere. — Testimonies for the Church 4:211 (1879) {EUZ 178.2}


 “În ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie a Martorului Credincios nu și-a împlinit scopul ei rânduit de Dumnezeu. Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioșii continuă să declare că sunt bogați și nu au nevoie de nimic. Mulți întreabă: Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză mereu Mărturiile de apostazie și de păcate grave? Noi iubim adevărul; noi prosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare și avertizare. Lăsați însă ca acești murmurători să-și vadă propriile lor inimi și să compare viața lor cu învățăturile practice ale Bibliei, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu și harul Lui să lumineze întunericul lor spiritual și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și vor înțelege adevărata lor sărăcie și nenorocire spirituală. Vor simți necesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credința și dragostea; veșmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curățit prin sângele scumpului Mântuitor; și alifia pentru ochi care este harul lui Dumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a descoperi păcatul. Aceste daruri sunt mult mai prețioase decât aurul din Ofir.” {GA 21.5}

  ”Dacă biserica, acum dospită de propria ei apostazie, nu se căieşte şi nu se întoarce, va mânca din roadele propriilor ei fapte, până se va scârbi de ea însăşi. Dacă se împotriveşte la rău şi alege ce e bine, dacă Îl caută pe Dumnezeu cu toată smerenia şi corespunde înaltei sale chemări în Hristos, stând pe platforma adevărului veşnic şi, prin credinţă, îşi însuşeşte realizările pregătite pentru ea, biserica va fi vindecată. Ea va apărea în simplitatea şi curăţia date ei de Dumnezeu, scăpată din toate încurcăturile pământeşti, dovedind că adevărul a făcut-o într-adevăr liberă. Atunci membrii ei vor fi într-adevăr aleşii lui Dumnezeu, reprezentanţii Lui.” (Mărturii pentru comunitate vol.8, Pagina 250).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.