duminică, 14 octombrie 2018

CRONOLOGIA SCHIMBĂRII ADVENTIȘTILOR

Aceasta este o ilustrare pas cu pas a pionierilor noștri sau a morții celor "vechi" și efectele păstrării duminicii de către convertiții ce au venit împreună cu credințele și concepțiile lor. Biserica noastră va fi în cele din urmă condusă de educați învățați în sistemul Academiei iezuite. În timp ce există încă câteva evenimente care au avut loc, pentru a păstra accentul pe subiectul schimbării, am ales să rămânem la evenimentele cheie.

1860 - Rămășița a primit numele de Adventiști de Ziua a Șaptea.

1863 - Organizarea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.

 1872 - Declarația Principiilor Fundamentale predate și practicate de Adventiștii de Ziua a Șaptea este publicată la Battle Creek, MI. Fiind în primul rând scrisă de James White, aceste fundamente servesc ca un sinoptic (rezumat - n.tr.) al credinței publicat într-o broșură. Declarația stabilește o fundație clară non-trinitariană și nu a fost înlocuită sau schimbată în nici un fel până în 1931. Aceste propoziții se bazează pe 1 Corinteni 8:6 și nu conțin termenul Dumnezeire sau Trinitate.
 1872 - Moartea bătrânului Joseph Bates.

1874 - Principiile fundamentale din 1872 sunt publicate din nou de James White în prim plan în Semnele timpului (4 iunie 1874), și de Uriah Smith în Review and Herald (24 noiembrie 1874). În comentariile sale introductive la principiile fundamentale din Semnele timpului, James White afirmă: "Prezentând publicului această sinoptică a credinței noastre, dorim să înțelegem în mod clar că nu avem articole de credință, crez sau disciplină în afară de Biblie. Noi nu exprimăm acest lucru ca având autoritate față de poporul nostru, și nici nu este concepută pentru a asigura uniformitatea între ei, ca un sistem de credință, ci este o scurtă declarație a ceea ce este și a fost, cu o mare unanimitate, (credința – n.tr.) deținută de ei".

1877 - Institutul Biblic, unde Uriah Smith și James White au prezentat Principalele Doctrine ale Adventiștilor de Ziua a Șaptea, a avut loc la Oakland, California. Acoperind totul de la Sanctuar la Profeție, natura păcatului față de natura lui Hristos. Acest Institut a confirmat și a întărit învățăturile adventismului, așa cum se subliniază în Fundamentele din 1872.

1881 - Moartea bătrânului James White. 1883 - Moartea păstorului J.B. Frisbie și a vârstnicului John Nevins Andrews.

1883 - La această sesiune a Conferinței Generale se decide să nu se publice un Manual al Bisericii, deoarece s-a considerat de nedorit să se ia orice măsură spre o disciplină, un crez sau o formă de formalism. "Este opinia unanimă a comisiei numită să ia în considerare problema Manualului Bisericii că nu ar fi recomandabil să avem un Manual al Bisericii. Considerăm că este inutil pentru că am depășit deja cele mai mari dificultăți legate de organizarea bisericii fără nici unul (manual – n.tr.); și exită o armonie perfectă între noi pe acest subiect. Multora le-ar părea ca un pas spre formarea unui crez sau a unei discipline, altul decât Biblia, ceva la care ne-am opus mereu ca o denominație. Daca am avea unul (manual – n.tr.), ne temem de mulți, în special de cei care încep să predice, căci mai degrabă l-ar fi studiat pentru a obține îndrumări în materie religioasă, decât să o caute în Biblie și la conducerea Duhului lui Dumnezeu, lucru ce tinde să împiedice o experiență religioasă autentică și a cunoașterii gândirii Duhului. Pași similari au făcuți și alte corpuri de creștini care au început să-și piardă simplitatea și să devină nelegiuiți din punct de vedere formal și fără viață spirituală. De ce ar trebui să-i imităm? Comitetul consideră, pe scurt, că tendința noastră ar trebui să fie în direcția politicii și a conformității stricte a Bibliei, mai degrabă decât să definească în mod elaborat fiecare punct din managementul bisericii și din ordonanțele bisericii". "Din mers, acest raport cu referire la Manualul Bisericii a fost acceptat. Apoi a fost votat și faptul că Președintelui Conferinței Generale i se cere să scrie un articol pentru revizuire, explicând acțiunea Conferinței pe tema manualului. " - Review and Herald, 20 noiembrie 1883 (Anuarul, 1883, pp. 33-36)

 1883 - Este publicat primul Anuar Adventist de Ziua a Șaptea. Este în comemorarea întâlnirilor aniversare ținute la Roma, NY, 7-19 decembrie 1882 și include toate statisticile denominațiunii. Aceasta va deveni o practică anuală.

1888 - Cea de-a 27-a sesiune a Conferinței Generale din acest an se desfășoară la Minneapolis, Minnesota, cu 91 de delegați și aprox. 475 de participanți. Dumnezeu aduce adevărul neprihănirii prin credință poporului Său prin Wagoner & Jones. Construit pe o fundație biblică puternică, acest mesaj al dragostei lui Dumnezeu a marcat începutul Marii Strigări. Dar, din păcate, mesajului i se opune o rezistență de către marea majoritatea conducerii bisericii. Ellen White scrie: "Prejudecările și opiniile care au predominat la Minneapolis nu sunt moarte prin nici un mijloc. Semințele însămânțate sunt gata să apară în viață și să producă o recoltă asemănătoare, pentru că rădăcinile sunt încă lăsate... și vor purta roadele lor nesfinte, pentru a otrăvi percepția și a orbi înțelegerea celor cu care ești conectat, în ceea ce privește pe mesagerii și mesajele trimise de Dumnezeu... "(Manuscript 40, 1890, 1888 Materials, ch. 115) "Unii dintre frații noștri și-au exprimat temerile că vom rămâne prea mult asupra subiectului îndreptățirii prin credință, dar sper și mă rog ca nimeni să nu fie alarmat în mod inutil; căci nu există nici un pericol în prezentarea acestei doctrine așa cum este expusă în Scripturi... Unii dintre frații noștri nu primesc mesajul lui Dumnezeu despre acest subiect. Ei par a fi anxioși pentru că niciunul dintre slujitorii noștri nu se va îndepărta de maniera obișnuită de a preda bunele doctrine vechi. Ne întreabăm, nu este timpul ca lumina proaspătă să vină la poporul lui Dumnezeu, să-i trezească la o mai mare seriozitate și zel? Câțiva mi-au scris, întrebând dacă solia justificării prin credință este solia îngerului al treilea și am răspuns: "Este solia îngerului al treilea în adevăr." (Ellen White, 8, 1890, par.6)

1889 - Moartea bătrânului Joseph Harvey Wagoner (tatăl lui Ellet Joseph Wagoner)

1889 - Principiile fundamentale sunt extinse la 28 de secțiuni și publicate pentru prima oară în Anuarul 1889, lăsând primele două puncte despre doctrina lui Dumnezeu neschimbate. Acestea rămân neschimbate pe parcursul retipăririi lor între anii 1905-1914 în Anuarul SDA. Aceeași declarație sau orientare a credinței poate fi găsită în Anuarele anilor 1905, 1909, 1913 și 1914. După aceea, nu a mai fost publicată decât după schimbarea exclusivă a lui F. M Wilcox în 1931. "Adventiștii de ziua a șaptea nu au alt crez în afară de Biblie, dar ei țin anumite puncte de credință bine definite, pentru care se simt pregătiți să dea un motiv (răspuns – n.tr.) "fiecărui om care-i întreabă". Următoarele fraze pot fi luate ca rezumatul caracteristicilor principale ale credinței lor religioase, asupra căreia este, în măsura în care este cunoscută, întreaga unanimitate a corpului". (Anuarul 1889, p. 147)

1890 - Conductorii încearcă să înlăture numele Adventist de Ziua a Șaptea de la American Sentinel (Jurnalul religios al Bisericii SDA – n.a.) pentru a face revista mai populară cu alte denominațiuni, dar acest pas este evitat pentru că există un profet viu. Ellen White afirmă: "Această politică este primul pas dintr-o succesiune de pași greșiți" (Counsels to Writer and Editors, p. 96), frații conducători o iau pe drumul concesiilor ecumenice.

1891 - Conferința generală a trimis-o pe Ellen White în Australia, contrar luminii care i-a fost dată. (Ziua aceasta cu Dumnezeu, p.61) E.J. Waggoner este trimis în Anglia ca editor al "The Present Truth" timp de 10 ani pentru a-l separa de A.T. Jones și E.G.White. (Scrisoarea de la W.C. White către A.G. Daniells, 30 mai 1902.)

1892 - Moartea păstorului Roswell F. Cottrell 1892 - Seria Bibliotecii Studenților Bibliei - lecții pentru public. # 90 "Doctrina Biblică a Trinității". Retipărirea articolului în New York Independent în noiembrie 14, 1889. Autor - Samuel Spear (non-SDA – n.a.). A promovat "un Dumnezeu care există și acționează în trei ipostaze/persoane", dar și în "subordonarea divină eternă a Fiului față de Tatăl". Tractul a folosit termeni care nu erau folosiți în general de către adventiști, dar în mare conținutul este non-trinitarian.

1893 - Ellen White a declarat că Biserica nu este Babilonul (pentru acel timp și loc). "În ceea ce privește mărturiile, nimic nu este ignorat; nimic nu este lăsat la o parte; dar trebuie luate în considerare timpul și locul."- Mesajele selecte, cartea 1, p. 57

1894 - Herbert Camden Lacey participă la întâlnirea Trinitariană Susținătorii Duminicii, în calitate de delegat al Colegiului Battle Creek la Mișcarea Studenților de Voluntariat pentru misiuni străine din Michigan. Lacey re-acceptă doctrina trinității.
1894 - Sora White avertizează: "Este o greșeală gravă din partea celor care sunt copii ai lui Dumnezeu să caute să pună capăt golului care-i separă de copiii întunericului, prin întinderea principiilor, compromițând adevărul". (BEcho, 9 aprilie 1894, par6) "Este o biserică care alunecă pe spate, cea care diminuează distanța dintre ea însăși și papalitate" (Semnele timpului, 19 februarie 1894)

 1895 - Sora White avertizează conducerea din Battle Creek: "Domnul nu a pus pe nici una dintre agențiile sale umane sub dictatura și controlul celor care ei înșiși sunt rătăcirea muritorilor... Dar există o putere exercitată în Battle Creek pe care nu Dumnezeu a dat-o și El va judeca pe cei care își asumă această autoritate... Fraților, lăsați pe Dumnezeu să domnească"(TM 347.3) Ea avertizează, de asemenea, că însăși Conferința Generală devine coruptă cu sentimente și principii greșite. În elaborarea planurilor se manifestă aceleași principii care au controlat lucrurile la Battle Creek pentru o perioadă lungă de timp."- Ellen White, Letter 55, 19 septembrie 1895, par. 2 1896 - H. Camden Lacey predă despre trinitate în Cooranbong. Sora Marian Davis, asistentul literar al sorei White, ia note detaliate. Arthur G. Daniells nu se opune prelegerilor. (Lacey Letters către Leroy Froom, 1945).

1896 - Recomandări pentru o schimbare esențială la sesiunea Conferinței Generale, pentru a alege un om ca președinte, dar frații sunt sfătuiți că nu este înțelept să facă acest lucru. Ellen White avertizează: "A pune oamenii acolo unde Dumnezeu trebuie să fie plasat nu onorează sau nu-L glorifică pe Dumnezeu. Este președintele Conferinței Generale Dumnezeul poporului? Sunt bărbații de la Battle Creek considerați infiniți în înțelepciune?... "Încetează omule" (TM 375.2)

 1897 - John Harvey Kellogg prezintă primele sale concepte care au dus la panteism la o serie de studii pe care le-a dat la sesiunea Conferinței Generale. 1898 – Articolul "tip Trinitarian" din “Review și Herald", "Omul bun", este socotit ca fiind “mesagerul Regelui”

1898 - Ellen White afirmă: "Biserica este în statul laodicean. Prezența lui Dumnezeu nu este în mijlocul ei "(Ms 156, 1898 - Pliante de la Biblioteca Elms haven, Vol.1, Nevoia efortului de auto-sacrificare, p. 99)
1898 - Ellen White scrie: "Au trecut câțiva ani de când am considerat Conferința Generală ca fiind vocea lui Dumnezeu." - Manuscript Releases 17, p. 216, 1898; Evenimente de ultima zi, p. 50.3

1901 - Versiunea Americană a Bibliei este publicată pentru prima oară. Această mișcare spre o Biblie comună între catolici și protestanți va influența adventismul în pași mici, departe de adevăr.

 1901 - Declarație de Ellen White: "Se lucrează pe principii greșite care au adus cauza lui Dumnezeu în rușinea actuală. Oamenii și-au pierdut încrederea în cei care au conducerea lucrării. Încă auzim că vocea Conferinței este Vocea lui Dumnezeu. De fiecare dată când am auzit acest lucru, m-am gândit că a fost aproape o blasfemie ... Am ajuns la momentul în care lucrarea nu poate avansa, atât timp cât principiile greșite sunt prețuite". (Manuscript 37, 1901)

1902 - J.H. Kellogg se pregătește să-și publice lucrările, Templul Viu. I se spune să nu includă noile sale teorii, dar ignoră sfatul. El încearcă să obțină aprobarea la Consiliul de toamnă pentru publicarea cărții sale, dar o scrisoare de la Ellen White către Daniells îl sfătuiește să nu aibă nimic de-a face cu cartea. Kellogg își duce manuscrisul la editura Review and Herald ca pe o lucrare externă și ei sunt de acord să-l tipărească. Sanatoriul din Battle Creek (18 februarie) și biroul de tipărire Review and Herald (30 decembrie) ard din temelii. Și, odată cu ele, dovezile cărții lui Kellogg despre Templul Viu. El își duce apoi manuscrisul la o imprimantă non-adventistă. Douăzeci și trei de incendii se vor întâmpla între anii 1901 și 1923. Judecata a domnit din cerurile de sus, dar liderii nu s-au temut (au luat în râs ideea – n.tr.) de idee.

1902 - Ellen White se simte perplexă și frustrată de Conferința Generală și decide să se retragă de la toate întâlnirile. Ea scrie fiilor ei Edson și Willie: "Am puțină încredere că Domnul îi pune pe acești oameni în poziții de responsabilitate, viziune spirituală și discernământ ceresc. Sunt căzută în perplexitate în ce privește drumul lor; dar doresc acum să particip la lucrarea mea specială, să nu am parte de nici unul dintre consiliile lor și să nu particip nici la întâlniri de tabără, apropiate sau îndepărtate. Mintea mea nu va fi târâtă în confuzie de tendința pe care ei o manifestă de a lucra în mod direct contrar luminii pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Sunt gata. Voi păstra inteligența mea dată de Dumnezeu. Vocea mea a fost auzită în diferite conferințe și întâlniri de tabără. Acum trebuie să fac o schimbare ... Pentru asta voi pleca, îi voi lăsa să primească cuvântul din Biblie... Aceasta este lumina care mi-a fost dată și nu mă voi abate de la ea. " (Scrisoarea W-186, 2 decembrie 1902 lui Edson și Willie White, p. 4, 5)

1903 - Criza începe cu Templul Viu și erezia Alfa. Kellogg tipărește cartea în care a plasat teoriile sale. Ellen White spune că sunt "spiritism" și "apropiați de panteism" (Mărturii speciale B, nr. 6, p. 41). Ea spune că aceste învățături sunt "alfa ereziilor mortale" (1SM 200) și că "Omega va urma în scurt timp. ”Tremur pentru oamenii noștri. În Templul Viu se afirmă că Dumnezeu este în floare, în frunză, în păcătos. Dar Dumnezeu nu trăiește în păcătos. Cuvântul declară că El nu locuiește decât în inimile celor care Îl iubesc și fac dreptate. Dumnezeu nu rămâne în inima păcătosului; este vrăjmașul care locuiește acolo "(Sermons and Talks, Vol. 1, p. 341, 343). Dar Kellogg susține că această carte este în armonie cu scrierile lui Ellen White și poate fi susținută de declarațiile mărturiilor. Ellen White îi spune că i-a însușit afirmațiile departe de conexiunea lor și le-a interpretat după propria lui minte. "Am văzut ce venea și am văzut că frații noștri erau orbi. Ei nu au realizat pericolul " (Sermons and Talks, vol.1, p. 344) Într-o viziune, Ellen White vede "o platformă, întărită de cherestea solidă - adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Cineva cu înaltă responsabilitate în lucrarea medicală îl îndruma pe acest om ca să slăbească cheresteaua care sprijină această platformă ... "(Mesajele selecte, cartea 1, p. 204)

 1903 - Dr. Kellogg a recunoscut lui A.G. Daniells că "a ajuns să creadă în Trinitate"; scrisoare: A. G. Daniells către Willie Clarence White, 29 octombrie 1903

 1903 - Consiliul de toamnă, înțelegerea caracterului și a personalității lui Dumnezeu este amenințată. Arthur G. Daniells este preocupat de faptul că susținătorii Templului Viu ar provoca o confruntare și nu îndrăznesc să facă apel la vot. Ellen White îi scrie: "Aveți grijă cum susțineți sentimentele acestei cărți cu privire la personalitatea lui Dumnezeu ... Mi s-a arătat că scriitorul acestei cărți este pe o pistă falsă" (Keepers of the Flame, nr. 6, Dr. Alan Lindsay) După consiliu, Daniells scrie lui W.C. White privind modificările propuse, pe care Kellogg le-a planificat pentru carte: "În ceea ce privește planurile lui Dr. Kellogg de a revizui și republica "Templul Viu "... într-un timp scurt el a ajuns să creadă în Trinitate și poate vedea acum destul de clar unde era toată dificultatea... El crede acum în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, și părerea lui este că Dumnezeu era Duhul Sfânt și nu Dumnezeu Tatăl, care umplea tot spațiul și toate lucrurile vii ... "(29 octombrie 1903, p.1,2) Ellen White scrie lui Kellogg: "Nu ești clar despre personalitatea lui Dumnezeu, care este totul pentru noi ca popor. Ați distrus practic pe Însuși Domnul Dumnezeu"(Letter 300, The Elmshaven Years, Vol.5, 1900-1905, Arthur L. White, 1941) Ea prezice în continuare ce se va întâmpla în viitor, inclusiv o presupusă reformă. Dar nu va fi una bună și cinstită. "Inamicul sufletelor a căutat să aducă presupunerea că o mare reformă urma să aibă loc între adventiștii de ziua a șaptea și că această reformă ar consta în renunțarea la doctrinele care stau ca piloni ai credinței noastre și în angajarea într-un proces de reorganizare. Dacă ar avea loc această reformă, ce ar rezulta? Principiile adevărului pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, le-a dat bisericii rămășiței vor fi aruncate. Religia noastră ar fi schimbată. Principiile fundamentale care au susținut activitatea în ultimii cincizeci de ani vor fi considerate erori. O nouă organizație va fi înființată. Cărți cu o nouă ordine vor fi scrise. Ar fi introdus un sistem de filosofie intelectuală ..."(Ellen White, Letter 242, p. 13, 1903)

1903 - Se propune o nouă constituție care să prevadă alegerea unui președinte al Bisericii, care va primi un mandat din partea Bisericii. Acest lucru îi va da președintelui și conducătorilor autorității competența de a adopta ceea ce ei cred că oamenii au nevoie. A.G. Daniells este singurul președinte pentru următorii 20 de ani. Noua Constituție oferea Comitetului Executiv format din 25 de membri, să aibă puterea administrativă completă între sesiuni, pentru oricare cinci membri reuniți ca un cvorum pentru a lua măsuri care vor implica întregul comitet. Ellen White scrie: "Aceste principii sunt atât de străine principiilor lui Dumnezeu, încât Dumnezeu nu poate binecuvânta pe cei care votează asupra lor" (GCB 1903, p.152) E.J. Waggoner, de asemenea, obiectează: "Este fundamental și diametral opus principiilor organizării așa cum sunt enunțate în Biblie" (GCB 1903). Percy Magan spune: "Aceleași principii sunt introduse exact așa cum au fost sute de ani în urmă, când papalitatea a fost făcută. "(Ziua 3 a GCB, nr. 10, p. 150) A.T. Jones afirmă: "Această constituție propusă este subversivă principiilor de organizare care ne-au fost date în C.G. din 1897 și în 1901." (GCB 1903, p. 152, 153) Această sesiune a C.G. a respins recomandările din 1897 și 1901.

1903 - Uriah Smith moare.

 1903 - Dr. John Harvey Kellogg promovează doctrinele trinitare în Battle Creek după convertirea de la panteism. Kellogg îi cere lui Jones să predea la Colegiul Battle Creek. Waggoner se mută la Battle Creek, punându-l într-o primejdie mare. Ellen White îi scrie: "Satana lucrează pe furiș, neîncetat, pentru a vă produce prăbușirea prin ispitele sale ... El speră să vă conducă în labirinturile spiritismului" (Letter 231, 1903).

1904 - Conferința Generală crează Actul Constitutiv și împlinește profeția din Scrisoarea 242 (1903) a lui Ellen White, descriind o "Organizație nouă". "Nimic nu ar putea să stea în calea Mișcării Noi." Articolele din Actul Constitutiv sunt publicate în Year book 1905 a bisericii. 1904 - Ellen White are o viziune în care îngerul spune lui Jones și lui Waggoner: "Sentimentele pe care le-ați primit în armonie cu teoriile speciale prezentate în cartea Templul Viu nu sunt adevărul pur. Există o amestecare a adevărului și a erorii ... Separați-vă în întregime de sentimentele amăgitoare, înșelătoare care trec prin Templul Viu"(Letter 279, 1904)

1904 - Ellen White are o altă viziune despre Kellogg: "Subiectul despre care vorbea era viața și relația lui Dumnezeu cu toate lucrurile vii. În prezentările sale, a încurcat problema într-o anumită măsură, dar în realitate prezenta teoriile științifice care sunt asemănătoare cu panteismul... Am fost uimită să văd cu ce entuziasm s-au primit sofisticile și teoriile înșelătoare. Influența acestei discuții a dat încurajarea vorbitorului de a cere un consiliu al fraților noștri de la Battle Creek, pentru o examinare suplimentară a acestor sentimente seducătoare"(Special Testimonies Series B, nr.6, p. 210) "Răzvrătirea și apostazia sunt în aerul pe care-l respirăm" (2SM 58) ”Apostazia se va dezvolta în întuneric adânc ca miezul nopții, impenetrabil ca un sac de păr și va crește în putere până la venirea lui Isus.” (Ellen White, Manuscript Releases, vol.7, p.185.1) În 1904, Ellen White scrie: "În ultimii 50 de ani, fiecare fază a ereziei a fost adusă înaintea noastră... Mesajele oricărui ordin și natură s-au grăbit asupra Adventiștilor de Ziua a Șaptea, ca să ia locul adevărului care, punct cu punct, a fost căutat prin rugăciune, studiu și mărturisit de puterea miraculoasă a Domnului" ( Special Testimonies, Seria B 2, p. 59) Observați că în 1904, temelia credinței era stabilită cu fermitate. "Mulți dintre oamenii noștri nu își dau seama cât de ferm s-a pus temelia credinței noastre. Soțul meu, vârstnicul Joseph Bates, părintele Pierce, vârstnicul Hiram Edson și alții care erau dornici, nobili și adevărați, se numărau printre aceia care, după trecerea timpului din 1844, au căutat adevărul ca pe o comoară ascunsă ... Când ei au ajuns la punctul în studiul lor în care au spus: "Noi nu mai putem face nimic", Duhul Domnului a venit asupra mea, eram luată în viziune și o explicație clară a pasajelor pe care le studiasem îmi erau date, cu instrucțiuni despre cum să muncim și să învățăm în mod eficient. Astfel a fost dată lumina care ne-a ajutat să înțelegem scripturile cu privire la Hristos, misiunea Sa și preoția Lui. O linie de adevăr care se extinde din acel moment până la momentul în care vom intra în cetatea lui Dumnezeu mi-a fost clarificată și am dat celorlalți instrucțiunea pe care Domnul mi-a dat-o" (1MM 206.4)

1905 - Cele 28 de principii fundamentale din 1889 "Sinopsisul credinței noastre" sunt introduse din nou în Anuarul bisericii și continuă până în 1914. Aceasta este credința de bază a adevărului care s-a născut de la întemeierea credinței noastre prin pionieri. Ellen White confirmă aceste principii: "Fiecare stâlp pe care l-am stabilit trebuie să fie întărit. Acum nu putem renunța la temelia pe care Dumnezeu a stabilit-o. Nu putem intra acum în nici o organizație nouă; căci aceasta ar însemna apostazie din adevăr" (Manuscript 129, 1905). "În ultimii cincizeci de ani nu am diminuat nici o iotă sau principiu al credinței noastre, deoarece am primit mărturiile mari și minunate care ne-au fost făcute sigure în 1844, după trecerea timpului... Nici un cuvânt nu este schimbat sau negat". (Scrisoarea 326, 4 decembrie 1905, The Up Look, 352.4)

1905 - Daniel Bourdeau moare.

 1905 - Ellen White spune că scrierile pionierilor ar trebui reproduse. "Dumnezeu mi-a dat lumină cu privire la periodicele noastre. Ce este? El a spus că morții trebuie să vorbească. Cum? Lucrările lor trebuie să le urmeze. Trebuie să repetăm cuvintele pionierilor în lucrarea noastră, care știau cât costă să caute adevărul ca pe o comoară ascunsă și care s-au străduit să pună bazele muncii noastre. Ei s-au îndreptat treptat pas cu pas sub influența Duhului lui Dumnezeu. Pe rând, acești pionieri au trecut. Cuvântul care mi-a fost dat este: Să se reproducă ceea ce acești oameni au scris în trecut." (Review & Herald, 25 mai 1905)

 1907 - Apostazia este aici. Odată cu apostazia dr. John Harvey Kellogg, Ellen White avertizează: "Timpul acestei apostazii este aici. Orice efort imaginar se va face pentru a pune la îndoială pozițiile pe care le-am ocupat de mai bine de o jumătate de secol "(Letter 410, 1907, p.2 [la fiul său, J.E. White, 26 august 1907], 7MR 195)

1910 - Ellen White îl cheamă pe A.G. Daniells și pe W.W. Prescott pentru munca lor de culegere a defectelor și încercarea de a schimba cărțile și scrierile noastre. (Manuscript 67, 1910)

1912 - The Review and Herald retipărește principiile originale cu primele două neschimbate - "un singur Dumnezeu" și "un Domn". (22 august 1912, p. 4)

 1913 - FM Wilcox publică "Tractul Trinitar". Strategic plasat alături de el în următoarea coloană este un citat din Sora White din 1898 pentru a picta o imagine falsă a credinței în R & H Vol. 6, 9 octombrie , 1913, p. 21. Persoanele de astăzi sunt conduse să creadă că ea a pus-o acolo și că a știut ce a fost publicat alături de numele ei. Asta a fost cu adevărat necinstit. În acel moment (doi ani până la moarte) ea era slabă și nu avea nici un cuvânt de spus sau legătură cu ce are loc în revista Review & Herald. Wilcox scoate Trinitatea divină, care include pe Duhul Sfânt ca a treia persoană a Dumnezeirii. Asta stabilește scena pentru ca Dumnezeirea (folosită exclusiv de Ellen White) să fie echivalentă cu "Trinitatea divină" a lui Wilcox. Acest lucru este aparent un răspuns pentru a contracara revendicarea publicată de James Gray de la Institutul Biblic Moody, că adventiștii neagă Trinitatea (James Gray, Probleme biblice explicate, 1913). Wilcox este preocupat de ceea ce cred evanghelicii și alți creștini despre noi. Suntem diferiti! Trebuie să fim și să rămânem un popor special. Dar aceasta s-ar schimba odată ce tot mai mulți convertiți duminicali vor intra în denominație.

1914 - Două procente dintre membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Germania au fost îndepărtați, deoarece au declarat că participarea la serviciul de război și că Sabatul (sâmbăta – n.a.) nu pot fi împăcate cu doctrina adventistă. Credincioșii dezlănțuiți s-au considerat ca adevărați păzitori și apărători ai adventismului.

1914 – Este ultima dată când "Principiile Fundamentale" originale din 1872 (și repetate în timp) vor fi publicate în Anuarul SDA. Aceasta a fost o parte a temeliei credinței ce a început din anul 1840.

 1914 - Mari schimbări sunt făcute în Cartea "Bible Readings for the Home Circle - Lecturi Biblice pentru Cercul Acasei". Această carte a rămas neschimbată de la data publicării originale din 1888 până la ultima sa editare în 1912. În capitolul "Un simbol remarcabil", găsit la pagina 29, este o notă despre profeție și istorie care a fost ulterior eliminată și modificată în edițiile ulterioare. "M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne.” Dan 7: 8 NOTĂ - Trebuie să vedem creșterea "cornului mic" din această parte a anului A.D. 483. Despre acea vreme, de fapt, exista o putere pretențioasă, căutând recunoașterea pretențiilor sale. Încă de la începutul secolului al VI-lea, episcopii de la Roma au devenit suficient de puternici pentru a exercita o influență considerabilă asupra curții imperiale, care a înălțat mult timp un centru de unde puteau conduce împărații pământului. Nu exista decât o singură piedică în supremația lor - opoziția puterilor ariene față de doctrinele catolicilor, în special cele ale Trinității. Aceste puteri opuse au fost dezrădăcinate, Herulii în 493, Vandalii în 534, și Ostrogoții în 538. A se vedea "Student's Gibbon", pp. 309-319. Istoria "cornului mic" care a zdrobit cele trei coarne a fost numită Arianism. Acest detaliu important al identității lor a fost eliminat. Ei erau triburi germane non-trinitare, care nu s-ar fi abonat la doctrina și credința Trinității Romei - Heruli, vandali și ostrogoți.

 1915 - Ellen White avertizează asupra unor schimbări majore care au loc după moartea ei. "Eu sunt însărcinată să le spun oamenilor noștri, care nu-și dau seama că diavolul are un şiretlic după şiretlic, iar el le îndeplinește în moduri pe care nu le așteaptă. Agențiile lui Satan vor inventa modalități de a face pe păcătoși să iasă dintre sfinți. Vă spun acum, că atunci când mă voi odihni, vor avea loc schimbări mari. Nu știu când voi fi luată; și vreau să avertizez totul împotriva şiretliculilor diavolului. Vreau ca oamenii să știe că i-am avertizat pe deplin înainte de moartea mea " (Manuscript 1, Feb 24, 1915)

1915 - Ellen White moare la doar cinci luni de la ultimul avertisment scris.

1915 - O parte din reperele originale sunt îndepărtate și scoase din cale. "Principiile credinței", în mare parte scrise de James White și Uriah Smith și publicate pentru prima oară în 1872, sunt scoase acum din Yearbook de către un simplu statistician al Conferinței Generale, H. Edson Rogers. Rogers lucra sub acoperirea lui George B. Thompson, al lui Walter T. Knox, al lui William Warren Prescott, al lui Edwin R. Palmer și al lui Irwin H. Evans, reprezentanți ai Conferinței Nord-americane a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.

1916 - Elder E.J. Waggoner și bătrânul A.C. Bordeau trec la odihnă.

1918 - Moartea bătrânului George I. Butler, vârstnicul James H. Morrison și vârstnicul W. H. Littlejohn.

1919 - Conferința Bibliei și a Profesorilor se desfășoară în secret, discuția devenind încinsă în timp ce unii în poziții de conducere, testează apele pentru a vedea dacă doctrina Trinității poate fi adusă. Există suficientă rezistență pentru a discuta la o altă dată. Minutele înregistrate pentru acest eveniment de 5 săptămâni (1 iulie-9 august) dispar timp de 55 de ani până în 1974. Arthur G. Daniells, William Warren Prescott, Herbert Lacey, printre alții, lucrează ca agenți ai lui Satan. Se face o încercare de a discredita inspirația lui Ellen White. Unele dintre subiectele abordate au inclus: Lucrarea Personală și Mediatoare a lui Hristos, natura Duhului Sfânt, doctrina Trinității, cele două legăminte, principiile interpretării profetice, cele șapte trâmbițe, fiarele din Apocalipsa 13 și, desigur, chestionarea natura inspirației Spiritului profeției ca fiind legată de inspirația Bibliei.

1922 - Judson Washburn scrie o scrisoare deschisă către Daniells spunând că Conferința biblică din 1919 a fost "cel mai teribil lucru care s-a întâmplat vreodată în istoria acestei denominațiuni". (J. S. Washburn, O scrisoare deschisă către vârstnicul A. G. Daniells și un apel la Conferința generală, 1922, p. 28, 29) O altă scrisoare scrisă de Washburn lui Claude Holmes este publicată ca un tratat de 36 de pagini intitulat “Uimitoarea Omega și Genealogia sa adevarată”. Este distribuit la Conferința Generală din 1922. În acest raport el menționează colegiul de la Washington că a devenit "un cuib de înaltă critică" și el îl acuză pe A.G. Daniells și pe W.W. Prescott pentru toate problemele teologice. (Omega Tract, Washburn, p. 1, 6)

 1922 – Moare pionierul adventist Stephen Haskell, autor al mai multor cărți cu mare distribuire.

1923 - Vârstnicul Alonzo Trevor Jones și vârstnicul O.A. Johnson trec la odihnă.

1924 - John Norton Loughborough, ultimul din nucleul primei generații al Pionierilor, moare.

1926 - Leroy Froom (care este primul secretar asociat și apoi secretar al Asociației Ministeriale până în 1950) este rugat să facă studii asupra Duhului Sfânt la institutele ministeriale din Divizia Nord Americană. Din moment ce nu găsește materiale potrivite credințelor sale, el se adresează autorilor din afara credinței noastre (Babilon) pentru a face referire la scrierile lor. Treptat, sensul cuvântului "divin" s-a schimbat, până când nu a însemnat nimic divin. Nu știm cum s-a schimbat, dar Trinitarii utilizau termenul "zeitate", în loc de "divin". (Curând zeitatea și divinitatea au însemnat același lucru.) Când Froom folosește cuvintele "toată plinătatea Dumnezeirii", face două declarații - o credință ariană sau semi-ariană nu este creștinismul adevărat, iar Trinitatea are un Mântuitor de zeitate completă.

1926 - Politica de lucru a Conferinței Generale (075) este adoptată. Biserica AZȘ devine o parte a bisericilor evanghelice. Politica afirmă: "Recunoaștem fiecare agenție care ridică pe Hristos înaintea oamenilor ca parte a planului divin pentru evanghelizarea lumii și ținem la mare cinste pe bărbații și femeile creștine din alte comuniuni care sunt angajați în câștigarea sufletelor la Hristos " (Relația cu alte societăți, GC Exco, 1926) Aceasta ar include și Ordinul iezuiților. Ellen White a avertizat: "Această putere, a cărei înregistrare de o mie de ani este scrisă în sângele sfinților, să fie acum recunoscută ca o parte a bisericii lui Hristos?" (Great Controversy, 1888, p. 571.1). Acesta este primul "pas greșit" față de concesiile ecumenice adoptate de CG, la numai doi ani după moartea ultimului membru al nucleului primei generații a pionierilor, John Loughborough.

 1928 - Moartea bătrânului James Edson White, fiul lui James și Ellen White.

1928 - Leroy Froom, fondatorul revistei Ministry, începe să promoveze versiunea standard revizuită americană și declară Biblia lui King James ca demodată, fără statut corect și de modă veche. El călătorește în SUA cu privire la promovarea Trinității duminicale pastorilor adventiști și scrie cartea Coming of the Comforter.

1928 - A apărut publicată cartea Venirea Mângâietorului, o carte pro-trinitate a lui Leroy Froom. Froom pretinde că opoziția la Trinitate a apărut în "unii dintre cei din vechime". El scrie: "Nu vă puteți imagina cum am fost burdușit de unii dintre cei bătrâni pentru că am apăsat asupra personalității Duhului Sfânt ca a treia persoană a Dumnezeirii." (Scrisoarea lui Froom către Dr. OH Christenson, 27 octombrie 1960). Mai târziu, el a recunoscut în 1971 în cartea sa, "Mișcarea destinului", că el a mers la autori din afara denominației noastre pentru materialul pe care l-a folosit pentru această carte (Venirea Mângâietorului – n.tr.). Cu alte cuvinte, autori din Babilon!

1928 - William Warren Prescott, care a fost educat de Colegiul secular Dartmouth, scrie unsprezece articole în Semnele timpului, documentând cu dovezi ale școlarilor duminicali despre inferioritatea Bibliei King James. Biblia pionierilor este sub atac și înlocuită de versiuni moderne corupte.

1928 - Conducerea Conferinței Generale adoptă Biblia versiunii revizuite americane, inspirată de iezuiții de la Roma, deasupra Bibliei autorizate a KJV a pionierilor. Această versiune vine de la oamenii de știință care se bazează pe două manuscrise, Vaticanus și Sinaiticus (Biblia de stat a lui Constantin.) Acesta este al doilea pas greșit spre ecumenism. Acest pas este acum posibil odată cu trecerea în neființă a ultimului pionier.

1929 - Vindecarea rănii mortale a papalității, Tratatul Lateran este semnat între Italia și Vatican, rezolvând "întrebarea romană". Italia recunoaște acum statutul de stat al Vaticanului ca stat independent și este de acord să acorde Bisericii compensații financiare pentru pierderea statelor papale.

 1929 - Acreditarea lumii este acceptată și primită în colegiile noastre. Sistemul educațional conceput de iezuiți începe să aibă influență. Acesta a fost un scop al lui A.G. Daniells, împreună cu ajutorul lui W.W. Prescott.

1929 - A.T. Robinson scrie un articol "Un Dumnezeu și un Mediator" pentru Review and Herald, citând 1 Corinteni 15:28, dând impresia că singurul Dumnezeu este numai Tatăl.

1930 - Conferința Generală votează pentru publicarea unui Manual al Bisericii. În 1883, C.G. în sesiune a votat NU. De asemenea, au decis că a venit vremea unei noi declarații de credințe. Acesta este al treilea "pas greșit" față de ecumenism. Atitudinile s-au schimbat acum și au devenit mai liberale. Rănile teologice au fost "vindecate". Ultimul dintre pionieri a murit și vocile lor nu mai sunt auzite. Conducerea vrea să schimbe vechile doctrine ale BAZȘ pe (1) Ispășirea finală din cer, (2) Natura umană a lui Hristos, (3) locul Scripturii și profeției în biserică și (4) doctrina Trinității ca predate de evanghelici. Ellen White avertizează: "În nici un fel, lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie circumscrisă de restricțiile făcute de om. Multe dintre planurile și politicile ambițioase care au fost făcute nu sunt aprobate de El" (1MR 245).

1930 - "Biblia autorizată a noastră", scrisă de B.G. Wilkinson este publicată, documentând originile și istoria Bibliei regelui James. Conferința generală încearcă să întrerupă cartea, iar Wilkinson scrie o a doua carte în apărarea poziției sale, "Răspunsuri justificate la obiecții asupra Bibliei autorizate".

 1931 - Liderii bisericii din Africa solicită o "declarație" care "va ajuta la o mai bună înțelegere a muncii noastre". (Introducere în 27 fundamente) Ca răspuns la cerere, o declarație adecvată a credinței este plasată în Anuarul 1931.

1931 - Anuarul cu noua Declarație de Convingeri este publicat fără vot sau autorizație. Președintele G.C., C. H. Watson este votat cu autoritatea de a selecta un comitet format din patru bărbați din care și el face parte, pentru a pregăti o declarație pentru publicarea în Yearbook. Cei patru sunt G.C Kern, editor adjunct, editor F.M Wilcox, director al Review and Herald E.R. Palmer, și președinte G.C W. Watson. Francis McLellan Wilcox, editor al revistei Review and Herald (de 33 de ani), singur scrie noua Declarație a credințelor cu 22 de Convingeri Fundamentale, cu aprobarea comisiei și o transmite către Edson Rogers (statistician CG din 1903-1941) care îl plasează în Anuarul 1931. Leroy Froom susținea mai târziu că exista un consens pentru că nimeni nu s-a plâns. El nu menționează că biserica nu știa de această acțiune. Președintele Watson știe, dar nu încearcă să ia măsuri oficiale. Astfel, declarația de credințe nu este adăugată prin aprobarea CG, ci "de comun acord" și este "acceptată fără provocare" (Froom, Movement of Destiny, p. 414) Primele două principii fundamentale ale lui James White (1872/1874 / 1889-1914 Yearbooks) afirmă în parte, „1. Că există un singur Dumnezeu, ... prezentat pretutindeni de reprezentantul Său, de Duhul Sfânt. 2. Că există un singur Domn Isus Hristos, Fiul Tatălui Veșnic ... că El a luat asupra Lui natura seminței lui Avraam pentru răscumpărarea rasei noastre căzute ... " Anuarul Anului 1931 afirmă acum: "Că Dumnezeirea sau Trinitatea este a Tatălui Veșnic, ... Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui veșnic, ... Duhul Sfânt, a treia persoană a Dumnezeirii. . "(p. 377) Punctele care sunt înlăturate în totalitate din Principiile Fundamentale 1872/1874/1889 includ: Profeția ca parte a revelației lui Dumnezeu pentru om, istoria lumii îndeplinește profeția biblică, iar papalitatea (omul păcatului) a schimbat Sabatul. Viziunea pionierilor asupra naturii umane după cădere a lui Hristos este transformată într-o natură umană prealabilă, lucrarea lui Isus de ispășire finală în locul Preasfânt din 1844 este omisă și acum înlocuită cu ispășire finalizată pe cruce și Hristos trăiește acum să mijlocească pentru noi și curățirea sanctuarului care implică lucrarea de a șterge păcatele este acum înlocuită doar cu o lucrare de judecată. Acum, Biserica AZȘ are o nouă declarație despre Trinitate, un nou Hristos cu o natură umană neamenajată, în loc de o natură umană căzută (dar nu coruptă) și o nouă ispășire finală care a fost încheiată pe cruce mai degrabă decât terminată în locul Preasfânt în ceruri. Aceste schimbări doctrinare plasează Biserica AZȘ în armonie cu bisericile duminicale din Babilon și fac posibile legăturile ecumenice cu alte denominațiuni. Pentru a fundamenta aceste noi doctrine apostate, este îmbrățișată o nouă Biblie, versiunea revizuită americană (acum aprobată de papalitate).

1932 - Primul manual al Bisericii este publicat, cu cele 22 de articole ale Convingerilor Fundamentale, în ciuda opoziția lui George I. Butler de a avea un Manual al Bisericii în 1883 (RH, 20 noiembrie). Acum, biserica are un crez oficial pentru prima dată. În 1861, James White a avertizat: "Efectuarea unui crez stabilește mizele și oprește drumul spre toate progresele viitoare. Ei spun practic că Domnul nu trebuie să facă nimic mai mult decât ceea ce a fost marcat în crez. Un crez și darurile [spirituale] stau astfel în opoziție directă unul altuia ... Biblia este crezul nostru. Noi respingem totul sub forma unui crez uman "(RH, 8 octombrie 1861)

1935 - Moartea lui Arthur Grosvenor Daniells. Unul din oamenii-cheie ai apostaziei.

1935 - Scrisoarea lui H.W. Carr către Willie White întrebând despre natura Duhului Sfânt ca fiind promovată de unii dintre conducători ca fiind o altă persoană separată de Tatăl și de Fiul. Sora White, care explică faptul că Duhul lui Dumnezeu și al lui Hristos (Duhul Sfânt) este o personalitate divină, a început să fie răsucite în "altcineva", "un alt mângâietor" altul decât Hristos este Duhul. O parte din răspunsul lui Willie White este: "Declarațiile și argumentele unora dintre slujitorii noștri, în efortul lor de a dovedi că Duhul Sfânt a fost un individ precum Dumnezeu, Tatăl și Hristos, Fiul veșnic, m-au încurcat și uneori m-au întristat. Un profesor popular a spus: "Îl putem considera pe El (Duhul Sfânt) ca pe omul care este aici, care conduce lucruri" (Letter, 30 aprilie 1935)

 1936 - Comitetul Școlii de Sabat din Conferința Generală publică o serie de studii de lecție din Școala de Sabat (începând cu al patrulea trimestru din 1936 până în trimestrul al doilea al anului 1938) pentru biserică care are scopul de a arăta lumii ce cred adventiști de ziua a șaptea în mod oficial și, arată că biserica încă susține poziția Pionierului Adventist asupra naturii lui Dumnezeu și a lui Hristos. Comitetul GC a votat șase bărbați, inclusiv F.M Wilcox și M.E Kern, la sfârșitul anului 1935, pentru a se întâlni cu Comitetul de studii al Departamentului Școlii de Sabat atunci când compilează studiile despre doctrinele esențiale ale Bibliei. Studiile aplică limbajul trinitar la credința non-trinitariană, un efect subtil reinterpretând-ul în termeni trinitari. În cea de-a treia săptămână a lecției din secolul al IV-lea din 1936, sub titlul "Dumnezeirea", cuvântul Trinitate este folosit de două ori, o dată ca titlu și o dată ca subtitlu. Sub titlul "Trinitate", ei declară că "trei puteri au lucrat la creație" și că "numele lui Dumnezeu este folosit pentru Tatăl, Fiul și Duhul - un fel de nume ceresc familiar. Aceștia trei constituie Dumnezeirea." Apoi, sub titlul "Unitatea Dumnezeirii", ei spun: "Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl. Duhul este ”Duhul lui Dumnezeu" și "Duhul lui Hristos". Prin urmare, toți trei locuiesc împreună, iar cei trei sunt unul". (Lecția 3, p.10) Singurul moment în care cuvântul Trinitate este menționat din nou este Lecția 10, care afirmă: "Deoarece Trinitatea divină este compusă din trei persoane, există o relație personală între Dumnezeire și cel botezat". (5 decembrie, p. 31) Nimic altceva nu se spune despre cuvântul Trinitate, iar expresia "Doctrina Trinității" nu este folosită, ci indicii despre aceasta sunt transmise subtil. În acest moment, credința creată este încă credința oficială. Timpul și moartea sunt necesare pentru a o schimba într-o credință neînvinsă pentru a susține afirmația falsă că Hristos nu putea fi născut și totuși să fie pe deplin Dumnezeu în preexistența Lui. Ellen White a crezut că Hristos a fost cu adevărat născut și încă cu adevărat Dumnezeu, pentru că a spus în 1905: "Domnul Isus Hristos, singurul Fiu născut al Tatălui, este cu adevărat Dumnezeu în infinitate, dar nu în personalitate." (Manuscript 116, 19, 1905) Lecția din al patrulea trimestru în mod corect se încheie cu privire la pre-existența lui Hristos: "El nu a fost deci parte a creației, ci a fost "născut din Tatăl" în zilele eternității și a fost chiar Dumnezeu însuși" (lecția 4, p. 13 ) În secțiunea referitoare la divinitatea lui Hristos, lecția recunoaște în mod corect că Hristos ca Fiul născut a moștenit numele lui Dumnezeu și, prin urmare, poate fi în mod corect numit Dumnezeu. Se pare că, până în 1936, scrierile lui Ellen White nu au schimbat, de fapt, credințele bisericii cu privire la pre-existența lui Hristos ca pe un adevărat divin Fiu al lui Dumnezeu, spre deosebire de pretențiile ulterioare pe care le au. De asemenea, în acest moment, Duhul Sfânt nu este încă considerat oficial ca o persoană divină exact ca Dumnezeu și Hristos ca persoane. Lecția afirmă: "Prin urmare, Tatăl trimite Duhul în numele Fiului, adică în calitate de reprezentant al Fiului. Duhul "pornește de la Tatăl", pentru a-Și face lucrarea pe pământ ... Prin urmare, Tatăl trimite Duhul și Fiul trimite Duhul. Fiul vorbește ce îi dă Tatălui să vorbească, iar Duhul vorbește ce îi dă Fiul să vorbească. Duhul este atât Duhul lui Dumnezeu, cât și Duhul lui Hristos... "(Lecția 3, p. 11)

1936 - Benjamin Wilkinson răspunde unei scrisori de la Dr. T.S. Teresel spunând: "Răspunzând scrisorii voastre din 13 octombrie privind doctrina Trinității, voi spune că adventiștii de ziua a șaptea nu au și nu au acceptat niciodată doctrina întunecată, misterioasă, catolică a Trinității". (Http://omega77.tripod.com/bivensholyspirit.htm)

 1937 - Moartea lui Willie C. White, fiul lui James și Ellen White.

 1939 - W.W. Prescott ține o predică la Biserica Takoma Park, unde spune că Scriptura "implică în mod clar doctrina Trinității ... Există trei persoane în Dumnezeire, dar sunt atât de misterioase și indisolubil legate unele de altele, încât prezența unuia este echivalentă cu prezența celuilalt." Vârstnicul Judson S. Washburn protestează la ceea ce aude și vede în biserică, scriind o scrisoare președintelui GC, JL McElhany, împotriva doctrinei Trinității. A fost difuzată de un președinte al conferinței la 32 de miniștri.

1941 - Comitetul Conferinței Generale votează că Declarația de credințe este pusă la dispoziție sub formă de broșură și publicată oficial ca declarația noastră de credință acceptată. Comitetul aprobă, de asemenea, un uniform "Legământ Baptismal" sau "Legământ" în formă de certificat, bazat pe declarația general acceptată a Convingerilor fundamentale din 1931. (Sesiunea CG din San Francisco) Treisprezece bărbați conduși de Prescott formulează jurământul baptismal formulat în Trinitate. Ei numesc Tatăl prima persoană, Isus a doua persoană și Duhul Sfânt cea de-a treia persoană. Cuvântul Trinitate nu este folosit.

1941-44 – Formularele cărților de imnuri "Hristos în cântec" și "Imnuri și melodii" sunt retrase înapoi la conferințe pentru ardere, astfel încât să poată fi înlocuite de un nou volum de imnuri al Bisericii cu influență trinitară. Aceasta a fost sub îndrumarea lui Roy Allan Anderson.

1943 - Dr. John Harvey Kellogg moare, după ce a amăgit pe mulți la erezia sa. El a fost un membru cheie al apostaziei, probabil primul trinitarian din BAZȘ.

1944 - Îndepărtarea de către comisie a tuturor celor 18 declarații non-trinitare din cartea lui Daniel și Apocalipsa lui Uriah Smith în încercarea de a ascunde istoria. Ei elimină fiecare parte care spunea că Hristos a fost născut din Tatăl. W. W. Prescott și ceilalți schimbă semnificația "jertfei zilnice" în mesajul de 2300 de zile. Modificările se fac, de asemenea, în cărțile Spiritului profeției, cum ar fi cazul litere mici inlocuite cu litere mari pentru "a treia persoană".

 1944 - Cartea "Adevărul triumfător" de B.G. Wilkinson este publicată, ca un studiu exhaustiv al istoriei Bisericii lui Dumnezeu în pustie. Ea conținea declarații puternice împotriva doctrinei trinității. Leroy Froom este furios și ordonă distrugerea plăcilor de presă pregătite originale, astfel încât cartea să nu poată fi reprodusă.

1944 - Moartea lui William Warren Prescott. Unul din oamenii-cheie ai apostaziei.

 1945 - Leroy Froom a publicat o compilație a citatelor Ellen White în revista Ministry pentru a da crezare "eternității lui Hristos". Înțelegerea ei în această utilizare era mult diferită de a lui.

1946 - Conducătorii cer unui comitet format din patru persoane să facă o declarație de credințe oficiale. Cu toate acestea, este scris individual de către F. M. Wilcox printr-o declarație de credință asupra trinității, scrisă inițial în 1931 de către el și pusă neoficial în Anuarul anual.

1946 - Compilarea evanghelizării cu folosirea atentă și calculată a anumitor declarații ale lui Ellen White pentru a crea o imagine despre care se presupunea că a fost trinitariană a fost făcută de Leroy Froom, Roy Allan Anderson și Miss Louise C. Kleuser sub încurajarea vârstnicului Branson (1966 scrisorile lui Froom). S-a întâmplat la 31 de ani după ce a murit sora White. Cu intenția de a înșela, Froom a plasat aceste citate ale Ellenei White în cartea sa Evanghelizare, unde a spus "a treia persoană", "trei mari puteri" și "trio ceresc" etc. Dar toate acestea se referă de fapt la Duhul lui Hristos și nu o altă ființă. Acesta a fost modul în care Froom a reușit în cele din urmă să conducă întreaga Biserică Adventistă, pentru că oamenii nu au avut timp să cerceteze că Ellen White a scris altceva în această privință, cu privire la aceste subiecte. Au luat-o în glumă ca și când au fost hipnotizați. Cartea lui Froom a convins pe mulți non-Trinitari din Uniunea Columbiană (vezi http://www.columbiaunion.org/ ) să-și "coboare brațele" și să devină trinitari.

1946 - Conferința Generală, după ce a fost condiționată 27 de ani (și o nouă adunare a noilor membrii care au venit în biserică în cei 27 de ani care nu cunoșteau alceva decât Trinitatea), au votat oficial să păstreze formula botezului din 1931. Ei au votat apoi că "schimbările la jurământul botez nu puteau fi făcute decât de către delegații Conferinței Generale în sesiune oficială" (Mișcarea Destinului, p. 422). Trinitatea era acum protejată de necesitatea unui întreg vot al bisericii în sesiune. Întreaga slujire și statutul de membru mondial crede acum că Trinitatea este adevărată. Ce speranță există de a reveni la adevărul biblic al singurului Dumnezeu adevărat și al Fiului Său?

1947 - Charles S. Longacre scrie ziarul # 17 "Zeitatea lui Hristos", clarificând poziția inițială a bisericii AZȘ asupra Dumnezeirii - un articol non-trinitar. Aceasta ar fi ultima rezistență majoră rămasă în biserică timp de câteva decenii.

1948 - Consiliul Mondial al Bisericilor este instituit oficial în Amsterdam.

1949 - Lecturile biblice pentru Cercul Casei sunt revizuite de D.E. Rebok în încercarea de a elimina orice declarații non-Trinitariane, Ariene sau Semi-Ariene. Roy Allan Anderson și-a avut influența și în acest domeniu. Semnificația naturii lui Hristos este eliminată din viitoarele publicații.

1950 - Moartea lui Herbert Camden Lacey. Unul din oamenii-cheie ai apostaziei.

1950 - Prezbiterii R.J. Wieland și D.K. Scurte scriu o teză pentru CG intitulată "1888 Reexaminat". Această teză a fost în cele din urmă respinsă cu discuții în curs de desfășurare până în 1961. Aceasta a fost o formă de corecție pentru biserică prin auto-examinare și revenirea la adevăr.

 1952 - O carte este protejată prin drepturi de autor numită Principiile vieții și tipărită în 1956. A fost folosită de copiii școlari ca și carte de studiu a Doctrinelor Biblice. Un paragraf spune: "În timp ce Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Duhul Sfânt sunt trei ființe separate și distincte, totuși ele sunt" una în natură, în caracter, în scop" (PP 34.1), lucrează într-o relație atât de strânsă pentru a fi una" (Principiile vieții, p. 28). Aceasta este o pată peste personalitatea lui Dumnezeu cu eroare și apoi amestecarea cu puțin Spirit profetic în ea pentru ca cititorii să nu suspecteze nimic și să creadă că este autentică de la Ellen White.

1955 - Moartea bătrânului Judson S. Washburn. Una dintre ultimele legături cu adevărul.

1955-56 - Conferințele Evanghelice au loc între Conferința Generală (reprezentată de Froom, Anderson, Read și Unruh) și Walter Martin și Donald Barnhouse, redactor la revista Eternity. Adventiștii sunt un cult? Aceasta a fost problema evanghelicilor. Doctrina Trinității este una dintre primele probleme discutate. Sunt făcute concesii privind ispășirea și umanitatea lui Hristos. Natura lui Hristos a fost schimbată cu cea a naturii lui Adam înainte de cădere. Predicarea ispășirii a fost schimbată la "terminată la cruce", în loc de "începând de la cruce". Aceste schimbări au fost impuse de denominațiile protestante pentru ca biserica AZȘ să fie clasificată ca o biserică creștină evanghelică în locul unui cult sau unei secte. Ne supunem fiicelor prostituatei de teama de a fi etichetate ca un cult și de a respinge scrierile Spiritului profeției deoarece nu reflectă teologia adventistă. Dar am fost numiți anterior un cult de ani de zile, deoarece credințele noastre s-au evidențiat de restul protestantismului. Ellen White a avertizat în 1894 să nu pună pod peste golul care separă copiii lui Dumnezeu de copiii întunericului. Dar acest lucru nu este luat în seamă. Donald Barnhouse scrie în revista Eternity: "Imediat s-a perceput că adventiștii au negat cu greu anumite poziții doctrinare care le-au fost atribuite anterior ...". Adventiștii resping în mod specific orice învățături ale slujitorilor sau membrilor credinței lor, care au crezut, au proclamat și au scris orice lucru care i-ar clasifica printre Arieni" (Eternitate, septembrie 1956)

1957 – “Întrebări despre doctrină”, o carte despre trinitate este scoasă ca rezultat al aplecării la opiniile câtorva bărbați evanghelici. Trebuia ca biserica AZȘ să se potrivească cu lumea protestantă și evanghelică, pentru a fi acceptată, astfel încât să fim etichetați un "cult". Niciodată, oriunde în carte sau în orice altă perioadă - a fost mentionat autorul QD. Întotdeauna s-a afirmat că a fost produsă de un "grup reprezentativ de lideri adventiști de ziua a șaptea, învățători biblici și editori" (L. E. Froom, W. E. Read, R. A. Anderson și T. E. Unruh). În realitate, Leroy Edwin Froom a scris cartea în totalitate. La 11 martie 1957, M.L. Andreasen și-a exprimat profunda îngrijorare într-o scrisoare către președintele Conferinței Generale "Dacă se va publica cartea [QD], vor exista repercursiuni la sfârșitul lumii, pentru că fundațiile vor fi înlăturate." - M.L. Andreasen, 11 martie 1957, scrisoare către R.R. Figuhr, citată în QDAE, p. xxi. "Dacă liderii vor accepta acțiunea acestor oameni, dacă acești oameni au voie să autorizeze sau să aprobe cartea care va fi publicată, trebuie să protestez și să mă simt justificat prin voce sau stilou pentru a dezvălui această conspirație împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său. Este în mâna voastră să împărțiți denominația sau să o vindecați "- ML Andreasen, 21 iunie 1957, scrisoare către R.R. Figuhr, QDAE, p. xxi. Două săptămâni mai târziu, Andreasen a scris din nou lui Figuhr: "Este greu să te concentrezi în timp ce Roma arde sau mai degrabă în timp ce inamicul distruge fundațiile pe care le-am construit acești ani. Însăși esența mesajului nostru, că există acum în Sanctuar mai întâi o lucrare de judecată, de ispășire, este aruncată. Aruncați asta și ați aruncat adventismul ...” "Pentru mine, frate Figuhr, aceasta este cea mai mare apostazie pe care această denominație o întâmpină vreodată și cu siguranță va împărți poporul. Nu este unul sau doi bărbați care susțin această propunere monstruoasă, ci un "grup" de bărbați ai Conferinței Generale, plus un număr de "studenți biblici" cu care consfătuiesc"- M.L. Andreasen, 4 iulie 1957, scrisoare către R.R. Figuhr, QDAE, p. xxi. La o lună de la publicarea QD, Andreasen, spulberat de ceea ce a găsit în carte, a scris această scrisoare către vârstnicul Figuhr: "Sunt îndurerat la inimă, profund întristat, la munca pe care au recomandat-o consilierii voștri. Unitatea denominațiunii este ruptă, iar întrebările despre Doctrină sunt circulate și recomandate. Trebuie să fie imediat respinsă și retrasă, dacă situația trebuie salvată."- M.L. Andreasen, 3 decembrie 1957, scrisoare către R.R. Figuhr, QDAE, p. xxi. Necunoscută lui Andreasen, cu o lună mai devreme, pe 6 noiembrie, o scrisoare a ieșit cu semnătura vârstnicului Figuhr către toți președinții conferinței sindicale din America de Nord. El a apelat la o comandă mare, care ar însemna între 100.000 și 200.000 de exemplare. Planul lui Froom și al lui Anderson a fost acela de a înăbuși opoziția prin împodobirea denominațiunii adventiste cu copii cu preț redus ale cărții. O lună și jumătate mai târziu, a fost trimisă o a doua scrisoare conducătorilor bisericii cu știrea că un al doilea exemplar va fi pentru 50.000 de exemplare. Dar aceasta a fost în curând crescută la 100.000, deoarece liderii au recunoscut că, în ciuda broșurilor publicate de Andreasen, cel mai bine ar fi să se alinieze și să dea QD o circulație mare cum a cerut-o CG. Roy Allan Anderson, care era extrem de influent, a aranjat mii de copii gratuite care să fie trimise la fiecare colegiu și seminar creștin din lume.

1957 - Biserica declară unitatea cu denominațiunile protestante căzute. "Suntem împreună cu colegii noștri creștini denominaționali în marile fundamente ale credinței, odată livrate sfinților" (Întrebări despre Doctrină, p. 32)

1957 - Biserica AZȘ se alătură WCC - Comunitățile creștine mondiale. Ellen White a avertizat anterior: "... Este o greșeală gravă din partea celor care sunt copii ai lui Dumnezeu să caute să pună capăt golului care separă copiii de lumină de copiii întunericului, dând principiul, compromițând adevărul". (Review & Herald, 24 iulie 1894)

1958 - Moartea lui C. Longacre, campion al libertății religioase. Autorul care a stat pentru viziunile originale ale Pionierului în cadrul Adventismului.

 1958 - După ce Întrebările despre Doctrină au ieșit din presă, M.L. Andreasen a scris: "Plâng pentru poporul meu. Aceasta este apostazia prezisă de multă vreme ... Am calculat costul ce va veni peste mine pentru a-mi continua opoziția; dar încerc să salvez denominația iubită de la sinucidere. Trebuie să fiu adevărat față de Dumnezeul meu, așa cum o văd, și trebuie să fiu adevărat față de bărbații care au încredere în mine"- M. L. Andreasen, scrisoare către Figuhr, 9 martie 1958. Andreasen a publicat în cele din urmă nouă lucrări pe scară largă la sfârșitul anului 1957 și începutul lui 1958, sub titlul general de "Ispășire". A urmat în 1959 o a doua serie numită "Scrisori către biserici", care ulterior a fost publicată ca o broșură de 100 de pagini cu același nume. Așa cum ne uităm la situația de astăzi, problema cheie a fost că în acel moment nu era decât un singur om care să se ridice și să fie numărat! Dacă 10.000 de adventiști erau la fel de hotărâți ca Andreasen, poate că astăzi biserica noastră avea încă credințele originale, pure.

1961 - La adunarea de la New Dehli, WCC declară: "Consiliul Bisericilor este o uniune de biserici ce acceptă pe Domnul nostru Isus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor". În curând, formularea a generat întrebări și cereri pentru o definiție mai clară a chemării bisericilor la hristocentrism, o expresie mai explicită a credinței trinitare și o referire specifică la Sfânta Scriptură. Rezultatul a fost o reformulare, adoptată de a treia Adunare care încă mai există: "o părtășie a bisericilor care mărturisesc pe Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor în conformitate cu scriptura și, prin urmare, caută să împlinească împreună chemarea lor comună spre slava singurului Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ". Această formulă ar fi o bază ca punct de referință pentru membrii WCC, o sursă sau un motiv de coerență.

1962 - Începe Conciliul Vatican II, încheiat în 1965. Biserica romană se repoziționează în raport cu lumea modernă. Schimbări majore apar în Biserica Catolică, însă intenția rămâne aceeași. Etapa finală este stabilită pentru contra-reforma Ordinului iezuiților pentru preluarea tuturor bisericilor protestante.

1962 - Consiliul Mondial al Bisericilor încorporează doctrina trinității ca rechizitoriu pentru orice membru al consiliului și devine cea mai importantă organizație ecumenică.

1962 - Anuarul din 1962 retipărește declarația de credință în aceeași formă în care a apărut pentru prima dată în 1931

1965 - Bernard Seton îndeamnă Conferința Generală spre necesitatea revizuirii Convingerilor noastre Fundamentale. Mai mulți lideri au plecat la Geneva, Elveția, pentru a intra în negocieri pentru contacte mai strânse cu sediul Consiliului Mondial al Bisericilor (WCC).

1965 - La sfârșitul Vaticanului II, președintele GC, Ruben Figuhr, aranjează ca Bert Beverly Beach să devină legătura ecumenică SDA cu alte denominațiuni, plasându-l în consiliul ecumenic (WCC). Acesta a fost un comitet doctrinar cheie al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva. El va rămâne președinte al consiliului până la pensionarea sa în 2000.

1968 - Moartea bătrânului B.G. Wilkinson, după 76 de ani de slujire activă a bisericii. Acest pionier al adventismului a vorbit împotriva noii doctrine a trinității până la moartea sa.

1968 - Uppsala, Suedia - Consiliul Mondial al Bisericilor a admis în calitate de membru cu drepturi depline, reprezentanți ai bisericilor non-membre, care includea biserica adventistă de ziua a șaptea. Publicat pe 12 iulie, ziarul New York Times. 1968 - Conferința AZȘ din Finlanda adresează o cerere formală Conferinței Generale pentru ca femeile să fie hirotonite în slujbe.

 1970 - Bert B. Beach este ales secretar general al Conferinței anuale a secretarilor WCC, care reprezintă aproximativ două miliarde de creștini și acoperă mai multe biserici decât orice altă organizație. El va ocupa această poziție până în 2003.

 1971 – “Mișcarea Destinului” de Leroy Froom este publicată. Froom admite că au fost făcute modificări din 1931 la "lucrări standard" pentru a corecta "vederi eronate asupra Dumnezeirii", pentru a le face trinitare. Povestea sa istorică spune: "Am început ca Semi-Arieni, dar ne-am înălțat constant pentru a deveni o Mișcare puternică, capabilă să ne aducă loc printre principalele denominațiuni protestante. Împreună cu ei, noi învățăm din toată inima doctrina creștinătății despre Trinitate și divinitatea deplină a lui Hristos. " El face, de asemenea, alte recunoașteri ale greșelilor sale, ce include orientarea sa către autorii duminicali pentru materialul său, care este inclusă în cartea sa "Coming of the Comforter", publicată în 1928. (Mișcarea destinului, 1971, p. 322, 422) "Pot să fac o mărturisire sinceră personală? Când, între anii 1926 și 1928, am fost chemat de către conducătorii noștri să fac o serie de studii asupra Duhului Sfânt, acoperind institutele ministeriale ale uniunii nord-americane din 1928, am constatat că, pe lângă conduitele neprețuite din Spiritul profeției, nu exista practic nimic în literatura noastră care să prezinte o expunere biblică solidă în acest domeniu extraordinar de studiu. În literatura noastră nu au existat cărți anterioare referitoare la această problemă. Am fost obligat să caut 20 de cărți valoroase scrise de bărbații din afara credinței noastre - cei menționați anterior - pentru indiciile și sugestiile inițiale și să deschidă viziunile de lămurire pentru un studiu intensiv personal. Având acestea, am continuat de acolo. Dar ei au fost hotărâți să ajute mai dinainte. Și cele 20, dacă nu chiar sute, ar putea confirma aceeași convingere majoră că unii dintre acești oameni au avut adesea o viziune mai profundă asupra lucrurilor spirituale ale lui Dumnezeu decât mulți dintre oamenii noștri asupra Duhului Sfânt și a vieții triumfătoare. Era încă o temă foarte obscură" (Leroy Froom, Mișcarea Destinului, p. 322)

 1972 - Viitorul președinte al Conferinței Generale, Jan Paulsen devine primul adventist care a absolvit Universitatea ecumenică Tubingen.

1972 - Pastorul australian, Desmond Ford primește cel de-al doilea doctorat de la Universitatea din Manchester în timpul concediului de la Avondale College. Efectele învățăturilor evanghelice din afară, din aceste "sisteme de învățământ superior" vor deveni evidente, pe măsură ce Ford aduce "Noua Teologie" în anii '70. El va fi scos din Avondale în 1977 pentru necazurile pe care le provoacă și expediat în SUA. Dar el este instalat ca profesor la Colegiul Pacific Union, care îi permite să-i polueze pe tinerii noștri timp de trei ani. 1973 - Conferința generală a înființat un comitet de studiu care să analizeze problema hirotonirii femeilor.

 1973 - Bert B. Beach (secretar al Diviziei Europa de Nord-Africa de Vest) și compania lui încep tehnica socială a acceptării de a fi una cu lumea, pe măsură ce ne-am alătura Consiliului Mondial al Bisericilor. El co-autorizează o carte cu Lucas Visher, Secretar al Consiliului Mondial al Bisericilor, intitulat "Așa de multe în comun între WCC și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea", publicată de WCC, Geneva, Elveția, 1973 , spunând: "Bisericile membre ale WCC și ale Adventiștilor de Ziua a Șaptea sunt de acord asupra articolelor fundamentale ale credinței creștine, așa cum este prezentat în cele trei simboluri vechi (Apostolicum, Nicaeno-Constantinopolitum, Athanasium). Acest acord se manifestă prin acceptarea necondiționată a doctrinelor Trinității și celor două naturi. "(Așa de multe în comun, p. 40) Ellen White a avertizat că "este o greșeală gravă din partea celor care sunt copii ai lui Dumnezeu să caute să pună capăt golului care le separă de copiii întunericului, dând principiul, compromițând adevărul". (BEcho, 9 aprilie 1894, paragraful 6)

 1974 - Moartea lui Leroy Froom. Unul din oamenii-cheie ai apostaziei.

 1974 - Transcrierea din 1919 a Conferinței Biblice este descoperită de arhivarii Dr. F. Don Yost și Don Mansell la Arhiva Conferinței Generale. A fost ascunsă pentru toți acești ani. Aceste note erau tipărite după notele stenografice, câteva mii de pagini, păstrate în birourile Conferinței Generale

1975 - O lucrare non-trinitariană a lui Edward Edstrom este tipărită la cererea consiliului Academiei Walla Walla Valley, sub formă de carte numită “Spiritul uman - Duhul divin”. Credința lui Edstrom în Trinitate a fost provocată în 1954, când musulmanii s-au confruntat cu alți pastori și muncitori din Africa Centrală "care au pretins UN Dumnezeu, Allah, în timp ce creștinismul părea să aibă trei dumnezei separați, distincți, numiți UNUL" (Spiritul uman - Introd. IV)

 1975 - La un an după moartea lui Froom, s-a decis să nu se mai republice cele două cărți, Mișcarea Destinului și Întrebările despre Doctrină.

1976 - Neal Wilson, președintele diviziei nord-americane a BAZȘ, dă această declarație jurisprudențială în cazul juridic Silver-Tobler care implică Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea: "Deși este adevărat că a existat o perioadă în viața Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în care denominația a avut un punct de vedere distinct anti-romano-catolic, iar termenul, ierarhia a fost folosit într-un sens peiorativ pentru a se referi la forma papală a guvernării bisericești, că acea atitudine din partea Bisericii nu a fost decât o manifestare a răspândirii atitudinii antipapale printre denominațiile conservatoare protestante la începutul acestui secol și ultima parte a sa și care a fost acum atribuită gropii istorice a gunoiului, în ceea ce privește Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea ". Procesul lui Merikay McLeod (P. 4, nota de subsol nr. 2, intrarea nr. 84: EEOC vs PPPA C-74-2025 CBR). Declarație făcută la data de 6 februarie 1976. Ellen White a avertizat în 1894: "Este o biserică care alunecă înapoi acea care diminuează distanța dintre ea însăși și papalitate" (Semnele timpurilor, 19 februarie 1894)

 1977 - Papa Paul VI recompensează Bert B. Beach pentru cartea sa cu o audiență privată în Vatican. B.B. Beach oferă papei o carte și un medalion de aur care confirmă prietenia Bisericii AZȘ cu Vaticanul. "Medalionul este o mărturie gravată a validității celor zece porunci. În timp ce celelalte porunci sunt reprezentate pur și simplu ca cifre romane, cuvintele celei de a patra -" Aminteșteți ziua Sabatului ca să o păstrezi sfântă "- sunt scrise în relief. (W. Duncan Eva, Adventist Review, "Cartea, Medalionul prezentat Papei", 11 august 1977, (849) p.23) Cu toate acestea, a șaptea zi a fost îndepărtată din text și citată în același mod în care este citată în orice catehism romano-catolic. B.B.Beach reprezintă Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea într-un interviu acordat postului de radio Vatican, referindu-se la Papa ca "Sfânt Părinte", când Ellen White a avertizat în mod clar: "Papa nu este privit de Dumnezeu ca pe altceva decât un om care acționează în lumea noastră caracterul omului păcatului, reprezentând în pretențiile sale puterea și autoritatea pe care Satana a pretins-o în curțile cerești" (5MR 102)

1978 -În februarie, revista Ministry a publicat o ediție specială de 16 pagini despre hirotonire, care cuprinde mai multe lucrări despre o teologie a ordinării de către Raoul Dederen și Gottfried Oosterwal de la Universitatea Andrews. Discutând despre natura și misiunea bisericii, ei au discutat, de asemenea, despre rolul femeilor în lucrarea bisericii.

1979 - W. Duncan Eva și Bernard Seton lucrează în spatele scenei în direcționarea unei agende pentru a adopta o nouă Declarație de Convingeri Fundamentale. Proiectul revizuirii a fost trimis la "teologii" de la Universitatea Andrews, pentru a fi pregătit pentru prima dată la Conferința Mondială din aprilie 1980. În 1946, o comisie a lansat o acțiune care a făcut aproape imposibilă modificarea oricărei declarații de credință. Dar acest obstacol a fost depășit și acum avansează.

 1980 - Conferința generală mondială în sesiune (Dallas, TX), votează oficial pentru a accepta doctrina Trinității ca parte a celor 27 de credințe fundamentale ale adventiștilor de ziua a șaptea. Prin aprobarea oficială a doctrinei trinității ca o doctrină fundamentală a adventiștilor de ziua a șaptea, dominația a declarat public lumii că ea urmează treptele fiicelor (bisericilor căzute) ale mamei curvei (biserica romano-catolică) a cărei doctrină pilonul central este Trinitatea. Prin urmare, biserica AZȘ a lăsat misiunea inițială (proclamarea celor trei mesaje ale îngerilor) despre chemarea lui Dumnezeu și despre temelia fermă a credinței noastre (Principii fundamentale) care se bazează pe o autoritate indiscutabilă. Nu mai poate fi considerată actuala biserică AZȘ ca "rămășiță din sămânța ei, care ține poruncile lui Dumnezeu și are mărturia lui Isus Hristos", dar acum este pur și simplu o Mișcare nouă contrafăcută, profetizată în 1903 de sora White. Ei sunt acum ecumenici pregătiți și compatibili cu Consiliul Mondial al Bisericilor. Acum acceptăm credința în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Aceasta este credința exactă de care primii pionieri Adventisti s-au îndepărtat in anii 1840 și 1850 când au părăsit bisericile căzute pentru a forma ceea ce urma să devină, adventiștii de ziua a șaptea. Nu se găsește nicăieri mesajul celui de-al 2-lea și al 3-lea înger, alături de nici o identitate a fiarei, a Babilonului, a căderii sale, a imaginii sau a mărcii sale sau a chemării lui Dumnezeu de a ieși din ea.

1980 - Ranch Glacier View din Colorado este locul de întâlnire al unui număr de teologi și administratori adventiști pentru a discuta teologia lui Desmond Ford. Ford nu mai crede în Judecata de Investigare, mesajul Sanctuarului, viziunea adventistă tradițională a Zilei Ispășirii și interpretarea profeției.

1980 - Preotul iezuit Alberto Rivera a declarat că "toate bisericile de masă au fost preluate (sub controlul Romei) până în 1980." Secret Terrorists, p 108

1980 - Conferința generală prezintă pe 7 mai o marcă comercială denumită "Adventistă de ziua a șaptea". "BAZȘ" este marcă înregistrată acum ca entitate comercială. C.G. angajează un avocat catolic să numească nume diferite, inclusiv "Adventiști de ziua a șaptea", conform dreptului comercial. Aceasta este prima dată când o denominație bisericească protestantă apelează la "stat" pentru a-și proteja numele. Această mișcare vine de la foști pastori și/sau lideri care formează alte grupuri care poartă același nume sau nume ca urmare a separării de apostazia care se întâmplă în interiorul corpului principal. Ele sunt, prin urmare, etichetate ca mișcări "off-shoot" pe măsură ce încearcă să se țină de fundația dată bisericii inițiale AZȘ înainte de toate schimbările de-a lungul timpului.

1981 - Neal C. Wilson, președintele Conferinței Generale, anunță că Biserica a adoptat oficial doctrina Trinității, care este acum numărul 2 în cele 27 de Convingeri Fundamentale ale Bisericii. El declară în fața Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea că: "... există o altă organizație universală și cu adevărat catolică, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea". Adventist Review, 5 martie 1981, p. 3.

1981 - Adventist Review, 30 iulie - Problemă specială despre doctrinele biblice - Doctrina Trinității este explicată la un an după ce a fost votată ca o doctrină oficială (care a fost în 1980). Ea afirmă: "Deși nici un pasaj scriptural nu afirmă în mod formal doctrina Trinității, ea este asumată ca un fapt de scriitorii Bibliei și menționată de mai multe ori ... Numai prin credință putem accepta existența Trinității". (p. 4) "Conceptul de Treime, și anume ideea că cei trei sunt una, nu este explicit declarat, ci doar presupus". (Fernando L. Canale, Manualul Teologiei Adventiste de Ziua a Șaptea, Enciclopedia Adventistă de Ziua a Șaptea, volumul 12, pagina 138, "Doctrina lui Dumnezeu")

1982 - Biserica AZȘ semnează documentul Botezul, Euharistia și Ministerul (B.E.M.). Din "Spiritismul în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea", pp. 86-88, de Colin și Russell Standish, Hartland Pub., 1995; și "Capitularea la mișcarea ecumenică", de Colin Standish: "Se depun toate eforturile pentru a sublinia marii piloni ai credinței creștine. Nu putem uita congresul convocat în Lima, Peru, în 1981, la care s-au întâlnit aproape toate comunitățile creștine ale lumii, inclusiv un reprezentant al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Reprezentarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a avut cu siguranță un nivel scăzut în ianuarie 1982, când reprezentantul teologic al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a semnat ceea ce astăzi a devenit cunoscut sub numele de document BEM, uneori numit și textul din Lima , despre care cititorii vor fi probabil necunoscători. BEM reprezintă Botezul, Euharistia și Ministerul. Acest document al Consiliului Mondial al Bisericilor este elementul central al hotărârii lor de a aduce o religie mondială în jurul planetei ".

 1983 - După 26 de ani, Walter Martin scrie Conferinței Generale: "Mai țineți la ceea ce am convenit oficial în Întrebările despre Doctrină în 1957?" W. Richard Lesher, VP al Conferinței Generale, răspunde oficial: "Răspunsul este Da." Evenimentul original din 1957 este locul în care ne-am dat mâna cu evanghelicii și l-am lăsat să ne învețe ceea ce ar trebui să credem. La 22 februarie 1983, într-o sală publică de întâlniri din Napa, California, Martin a vorbit cu o adunare plină cu adventiști, în primul rând din Colegiul Pacific Union din apropiere (care până atunci era solid în sprijinul lui Desmond Ford și a erorilor lui). Martin a anunțat că, dacă Conferința Generală nu va retipări Întrebările despre Doctrină, va scrie o carte împotriva denominațiunii noastre și ne va reduce la statutul de cult.

1984 - Jurământul baptismal reformat din nou - limbajul pro-trinității. Dacă comparați această versiune cu versiunile anterioare de acum câțiva ani, nu ați recunoaște că aceasta este aceeași denominație.

1984 - 1.339 comunități AZȘ maghiare sunt dislocate de Președintele CG, Neil Wilson pentru protestul față de implicarea ecumenică a bisericii AZȘ în Ungaria.

1985 - O nouă carte Hymnal ia locul încercării mai vechi a lui Hymnal revizuit din anii 1940. S-a hotărât că există chiar și mai multe cântece care ar putea fi înlocuite sau schimbate pentru a se potrivi cu noile Convingeri Fundamentale din 1980. Termenii catolici sunt folosiți în titluri și lecturi sensibile. O mulțime de noi imnuri ecumenice au fost adăugate, cuprinzând ceea ce am fi considerat în trecut, termeni și formulări apostate. Pe lângă faptul că lăudăm un Duh Sfânt, îmbrățișăm transubstanțierea și Euharistia, împreună cu 13 noi imnuri despre Trinitate.

 1985 - William Johnsson, Editor senior al revistei Adventist Review, și Walter Martin participă la un interviu de televiziune John Ankerberg în cinci părți. Johnsson bâjbâie pe tot parcursul procesului tip interogatoriu al lui Martin si temelia credinței noastre este demolată. Johnsson a susținut că credința noastră s-a bazat în întregime pe declarația de credință Dallas din 1980! Nu Biblia, și nu Spiritul profeției, ci doar acea declarație de 27 de puncte. În toate celelalte puncte, el s-a prăbușit; dar el a fost ferm în poziția sa că biserica noastră a fost fondată pe acele 27 de paragrafe și nimic altceva. Dar aceasta ne face o biserică bazată pe un crez, în loc de una bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. 1

1985 - Moartea lui Roy Allan Anderson. Unul din oamenii-cheie ai apostaziei. "Era vârstnicul Anderson care a spus clar că scopul real al Întrebărilor despre doctrină a fost o încercare planificată de a remodela credințele bisericii noastre. Acest lucru a fost dezvăluit într-o scrisoare către pastorul Robert Greive (președintele Conferinței de la Noua Zeelandă din anii 1950) care a părăsit credința."- Colin și Russell Standish, Teologia întrebărilor asupra doctrinei, p. 40.

1986 - Doctrina oficială a bisericii este menționată în Manualul Bisericii: "Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate de trei persoane co-veșnice". - Manualul Bisericii AZȘ, capitolul 2, pag. 23 Consultați, de asemenea, cartea - Adventiștii de ziua a șaptea cred în 27 credințe fundamentale, "Trinitatea")
1986 - Anterior, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a semnat pentru mișcarea BEM. O mișcare uniformă pentru Botez, Euharistie și minister. Care a fost răspunsul adventist de ziua a șaptea la documentul BEM? Cu privire la Euharistie sunt aceste cuvinte uluitoare: "Cercetările recente arată în mod clar că nu există un consens între cercetători cu privire la unele dintre cele mai importante aspecte legate de Euharistie ... această sărbătoare centrală a bisericii creștine ... Scopul acestui eseu este în primul rând să arate modul în care înțeleg adventiștii de ziua a șaptea Euharistia sau cina Domnului ... [și] pentru a evidenția înțelegerea și practica adventistă a Euharistiei ... "Adventiștii de ziua a șaptea se referă la Euharistie ca la un sacrament ... Fiind conștienți de sfințenia celebrării Euharistiei, adventiștii se angajează într-o pregătire personală care include auto-examinare ... În pregătirea pentru celebrarea Euharistiei, adventiștii de ziua a șaptea practică spălarea picioarelor ... "(Răspuns scris al Consiliului Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea privind relațiile inter-bisericești, noiembrie 1985, publicat în Biserici Răspunde la BEM (Botezul, Euharistia și Ministerul), vol. 2, p. 341-343, publicat de Consiliul Mondial al Bisericilor în 1986).

1988 - Este publicată cartea fundamentală a credinței "Adventiștii de ziua a șaptea cred" (puternic trinitariană) elaborată în esență de către un singur om, P.G. Damsteegt în colaborare cu 194 de persoane din 10 diviziuni mondiale. Doctoratul său în teologie provine de la Universitatea Liberă Reformată din Amsterdam. A fost apoi etalat și promovat de J.R. Spangler, editor al revistei Ministry. (Leroy Froom a avut anterior aceeași poziție) Printre numeroasele aspecte problematice, vom evidenția doar unul în special. În Declarația nr. 16 referitoare la Cina Domnului, se spune: "Printre protestanți, cel mai răspândit nume pentru serviciul de slujire este" Cina Domnului "(1 Corinteni 11:20). Alte denumiri sunt "masa Domnului" (1 Corinteni 10:21, RSV), "ruperea pâinii" (Faptele Apostolilor 20: 7, 2:42) și Euharistia - o referire la mulțumirea și binecuvântarea serviciului (Matei 26: 26,27, 1 Corinteni 10:16, 11:24). Cina Domnului trebuie să fie un timp plin de bucurie, nu un timp pentru durere. ... Ceea ce marchează pe cei care sunt calificați să participe la slujirea Împărtășaniei, atunci este starea inimii - un angajament deplin față de Hristos și credința în sacrificiul Său, și nu aderarea la nici o anumită biserică. În consecință, creștinii credincioși din toate bisericile pot lua parte la Cina Domnului". 198, 203. Aici, doi termeni sunt aranjați unul lângă celălalt ca și cum ar fi aceiași - Cina Domnului și Euharistia. Unul este adevărat, celălalt este fals. Euharistia este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu și este la fel de diferită de Cina Domnului, deoarece negrul este diferit de cel alb. Dar autorii acestei cărți au alertat cititorul că de fiecare dată când termenul "Cina Domnului" este folosit, ar putea însemna și Euharistia. Și probabil că ar însemna. E un joc ecumenic. Doi termeni sunt aranjați unul lângă celălalt, ca și cum ar fi egali. Iar atunci când este permis, eroarea va câștiga mereu.

1989 - 15 martie, chiar înainte de a da o altă prelegere de atac împotriva adventismului, Walter Martin moare de un atac de cord brusc.

 1990 - La Sesiunea Conferinței Generale din Indianapolis, un preot catolic a vorbit și s-a rugat de la amvon. Directorul de comunicare al conferinței a spus unui ziar local că nu mai credem ceea ce am făcut acum o sută de ani în legătură cu comentariile din cartea ”Marea controversă” despre papalitate. O versiune condensată a "Marii Controverse" a fost înmânată în Indianapolis. "Shirley Burton, un purtător de cuvânt al denominațiunii, a declarat pentru ziarul Indianapolis Star Daily că tratatul a fost "gunoi "... Corpul principal al Bisericii s-a îndepărtat de poziția anti-catolică. Noua poziție de cooperare cu Biserica Catolică a fost exemplificată de invitația adventiștilor de ziua a șaptea la Vatican de a trimite un observator oficial la conferință ". Arkansas chatolic 7-29-90. Următoarele comentarii sunt găsite în The Indianapolis Star, 14 iulie 1990: "Deși oficialii adventiști au recunoscut că istoria denominațiunii are o înclinație anti-catolică, ei au spus că biserica modernă încearcă să se mute din această poziție. Ei (dizidenții) doresc să fim ca și cum am fi fost acum 100 de ani”, a declarat Herbert Ford, director de știri pentru biserica de 6,2 milioane de membri. "Biserica nu trebuie să se îndepărteze de principiile eterne ale lui Dumnezeu, dar lucrurile trebuie să se schimbe." “Acești oameni sunt un ghimpe în carne, dar biserica îi tolerează. Statele Unite ale Americii in Profeție, [Great Controversy], care a fost sponsorizată de Afilierea lucratorilor adventiști din Tennessee, numesc catolicismul o religie păgână si se referă la papa ca la o fiară. Adventiștii care se agață de credința istorică anticatolică sunt doar aproximativ 1.000 în diviziunea nord-americană ce are 750.000 de membri", a spus Ford.

1991 - În ediția din 2 mai a revistei Adventist Review, editorul Roy Adams, declară: "Accentuarea pe Duhul Sfânt și Euharistie… a WCC se încadrează în sfera mesajelor celor trei îngeri." (WCC = Consiliul Bisericilor Mondiale)

 1993 - George Knight, profesor și teolog important al AZȘ, face această mărturisire surprinzătoare în revista Ministry October 1993 - "Majoritatea fondatorilor adventismului de ziua a șaptea nu ar putea să se alăture bisericii astăzi dacă ar fi trebuit să subscrie la credințele fundamentale ale denominațiunii (de azi – n.tr.). Mai exact, majoritatea nu ar fi în stare să fie de acord cu credința numărul 2, care se referă la doctrina Trinității." În totalitate, ar include pe TOȚI fondatorii și pionierii bisericii AZȘ timpurii și ar trebui să alarmeze pe toți membrii de astăzi.
1993 – Liderii adventiști admit că pionierii nu erau trinitarieni și sfidează sfatul lucrătorilor independenți de a accepta credința non-trinitariană a adventiștilor istorici (vezi cartea ISSUES: The SDA Church & Certain Private Ministeries, pag.89). 

1994 - William Johnsson, editor al Curierului Adventist, scrie: "Credințele adventiste s-au schimbat de-a lungul anilor sub impactul adevărului prezent. Cel mai surprinzător este învățătura despre Isus Hristos, Mântuitorul și Domnul nostru". (Adventist Review, 6 ianuarie 1994) În timp ce pre-existența lui Hristos este ținută, nașterea divină a Fiului lui Hristos, așa cum a fost deținută de biserica oficială mondială până în anii 1940, este negată ca fiind o "doctrină falsă", dupa cum Johnsson susține. 1994 - World Wide Web (Internet) devine un mijloc bine cunoscut pentru a ajunge în lume. Învingând Conferința Generală la pumni, Walter "Chick" McGill își transmite mesajul către lume prin internet pentru biserica sa Creation SDA (CSDA). Până în 1996, el stabilește nume de domenii de internet sub numele de Adventist de ziua a șaptea, deoarece este mai rapid să înțeleagă eficacitatea acestui lucru. McGill deține credințele și temelia bisericii originale AZȘ din zilele Pionierilor și ale Ellenei White.

1995 - A 56-a sesiune mondială a Conferinței Generale din Utrecht, Olanda. Steagul Vaticanului este purtat prin sala de întâlniri într-un mod singular, în mijlocul unei ovații neobișnuit de puternice. "... cu Papa și cu mine am coborât de la același Tată, ceea ce ne face frați care nu ar trebui să meargă să facă atacuri personale unul asupra celuilalt ... diferențele, oricât de legitime, nu ar justifica înstrăinarea unui membru al familiei ... La urma urmei, eu și papa suntem frați ". Columbia Union Visitor, 1 iunie 1995, citându-l pe Mitchell Tyner, consilierul general adjunct al Conferinței Generale. Hirotonirea femeilor în Biserică ca slujitori este din nou o chestiune esențială, dar votul împotriva hirotonirii femeilor la slujire este copleșitor: 1481 la 673. Au participat aprox 2.600 de delegați din 205 țări. Sunt prezenți în total 18.000 de persoane. De asemenea, participă 20 de observatori care reprezintă alte religii.
1995 – În timpul sesiunii CG BAZS de la Utrecht, 8-15 pastori adventiști iau poziție contra dogmei trinității și fac un apel public fără succes la întoarcerea către credința pionierilor. Aceștia ulterior sunt excluși din biserică. Unii dintre aceștia sunt:
Fred Allaback, Lynnford Beachy, Allen Stump, Bill Stringfellow, Rachel Cory-Kuehl, David Clayton, William Grotheer, Martin Eldon.

1996 - Este tipărit devoționalul "Voi primi puterea", în care se schimbă cuvintele profetului. Înainte, în anul 1899, Ellen White a scris: "De ce să nu ne prosternăm pe scaunul de domnie al harului divin, rugându-ne ca Duhul lui Dumnezeu să fie vărsat peste noi, ca și peste ucenici? Prezența lui va înmuia inimile noastre tari și ne va umple cu bucurie și bucurie, transformându-ne în canale de binecuvântare. Domnul va avea pe toți copiii Săi bogați în credință și această credință este rodul lucrării Duhului Sfânt asupra minții. Locuiește cu fiecare suflet care o primește, vorbind celor nepocăiți prin cuvinte de avertizare și îndreptându-i spre Isus, Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii. El face ca lumina să strălucească în mintea celor care încearcă să coopereze cu Dumnezeu, oferindu-i eficiență și înțelepciune pentru a-Și face lucrarea" (Semnele timpului, 27 septembrie 1899) Dacă priviți cu atenție, veți vedea că Ellen White a folosit cuvântul "el" de patru ori și unul "ei" când vorbea despre Duhul Sfânt (“it” sau “it`s” este folosit pentru obiecte neînsuflețite în limba engleză – n.tr.) . Dar în devoționalul "Voi primi puterea" p.59, "el" a fost schimbat în "El" (s-a schimbat înțelesul de la obiect neînsuflețit la ființă vie – n.tr.). (A se vedea, de asemenea, "Voi primi puterea" p.93, 151, 164, 183, 303, 318, 319, 321, 323, 325, 344 pentru alte modificări). O comparație atentă a acestui fapt cu site-ul scrierilor EGW dezvăluie acest lucru.

1996 - Merlin Burt scrie: "În anii 1930 au continuat să existe declarații care învățau "vechea viziune"... Acest lucru s-a schimbat în mare parte în anii 1940. Al patrulea trimestru al Școlii de Sabat din 1936, a fost pregătit de TM French. French concluzionează pre-existența cu aceste cuvinte: "Prin urmare, El nu a făcut parte din creație, ci a fost "născut din Tatăl" în zilele veșniciei și a fost chiar Dumnezeu însuși." Se pare că French amesteca referințele despre credința fundamentală a lui Wilcox referindu-se la Hristos ca fiind "foarte Dumnezeu cu "vechea vedere" a unui "Hristos născut". (Merlin D. Burt, Demisiunea Semi-Arianismului și anti-trinitarianismul în teologia adventistă, 1888-1957, p. 40) Deci credința într-un Hristos născut a devenit "vechea părere", în timp ce un Hristos neștiut este acum noua doctrină oficială acceptată.

1996 - Spitalul Porter SDA se îmbină cu Spitalul Catolic din Denver, Colorado.

1997 - Logo-ul AZȘ este schimbat de la cei trei îngeri la flăcări încrucișate, devenind prietenos catolic.

1998 - Universitatea din Andrews publică "Women in Ministry: Perspective biblice și istorice", pregătită de un comitet ad-hoc pentru Hermeneutică și Ordinație, din Divizia Nord Americană, cu scopul explicit de a dovedi că este biblic să hirotonească femeile la slujire. Necorespunzător și părtinitor cercetată în evaluarea problemei, această lucrare este expusă de câțiva cercetători ca fiind defectuoasă și nebiblică.

1999 - B.T. Rice, pastor al bisericii din St. Louis SDA Northside, se adresează papei la o masă a Vaticanului ținută local ca: "Papa, sfinția voastră, vizita ta istorică la Sf. Louis..." Acesta a fost la un serviciu vesel ținut la Bazilica Catedralei St Louis. În același timp, o mică slujire cu voluntari a distribuit 100.000 de broșuri, "Este Maria moartă sau vie?"… Într-un mesaj ulterior din partea Conferinței Generale către Papa de la Roma, aceștia au spus: "cerem iertare pentru bigotismul lor". Bigotismul ar fi trebuit să fie lucrarea, misiunea și mesajul pe care Conferința Generală ar fi trebuit să le ofere în loc să trimită pe un Pastor în scopuri ecumenice.

2000 - Adunarea Ecumenică: "Întâlnirea liderilor bisericii din S.U.A.", o adunare anuală de șefi de biserici creștine din întreaga națiune, a ales pe Bert B. Beach, adventist de ziua a șaptea, ca vicepreședinte al comitetului director al grupului. Mai mult de 30 de lideri ai bisericii au participat la întâlnirile din 23-25 februarie, inclusiv liderii Bisericii Evanghelice Luterane din America, Biserica Prezbiteriană (SUA), Biserica Unită a lui Hristos și Bisericile Baptiste americane din SUA.

2000 - După 15 ani de dialog ecumenic, în 14 februarie 2000, la Varșovia (Polonia), BAZȘ semnează un acord cu biserica catolică de a nu se ataca reciproc. Acest pact angajează biserica catolică să nu mai numească ca sectă BAZȘ, iar în schimbul acesta adventiștii să se abțină de a numi biserica catolică marea desfrânată din Apocalipsa, fiara, antihristul, etc.

2001 - septembrie. "Biserica mondială adventistă a creat, în septembrie 2001, Consiliul internațional al educației ministeriale și teologice (IBMTE), menit să ofere orientări generale și standarde în pregătirea profesională a pastorilor, a evangheliștilor, a teologilor, a profesorilor, a capelanilor și a altor angajați denominaționali implicați în ministeriale formarea religioasă sau formarea spirituală în fiecare din cele 13 regiuni ale bisericii din întreaga lume."- Revista Adventistă de Știri, articol de referință: Biserica, Congregațiile cresc concentrarea asupra formării spirituale, 3 februarie 2004. În următorii ani, rugăciunea contemplativă și formarea spirituală intră în "universitățile" noastre în învățăturile lor și sunt condiționate de programele de teologie.

 2002 - Roma Vaticanului - Papa invită apropiații săi la Assisi. Conferința generală se află pe lista scurtă pentru a se întâlni cu pontiful. Ca rezultat, Conferința strânge mâinile cu papalitatea. "Când protestantismul își va întinde mâna peste gol pentru a apuca mâna puterii romane, atunci când va ajunge peste abis pentru a strânge mâinile cu spiritualismul, atunci când, sub influența acestei trei uniri, țara noastră va respinge orice principiu al Constituției ei ca guvern protestant și republican și va prevedea propagarea falsurilor și a iluziilor papale, atunci putem ști că a sosit timpul pentru lucrarea fenomenală a lui Satana și că se apropie sfârșitul". (Ellen White, 5T pag. 451, 1885

2002 - În studiul Școlii de Sabat din aprilie-iunie, ”Mari Profeții apocaliptice”, lecția 10, ziua Vineri, BAZS abandonează poziția sa asupra titlului ”VICARIVS FILII DEI” și numărul 666. în schimb acum se crede că timpul va descoperi semnificația completă a simbolului. Totuși, Ellen G.White descrie ”marca și numărul numelui ei” ca parte a ”instituției de la Roma” (Vezi Testimonies vol.9,pag.16,17; Spirit of Profecy,vol.4,pag.279). • 2003 – Se retipărește controversata carte ”Întrebări despre doctrină” cu comentariile lui George Knight, confirmând încă odată direcția ireversibilă a doctrinei bisericii.

2003 - John R. Graz (directorul Departamentului pentru Afaceri Publice și Libertate Religioasă din 1995) este ales secretar general al Conferinței anuale a secretarilor WCC, urmând lui Bert B. Beach. Graz va ocupa această poziție până în 2014.

2003 - Întrebările despre Doctrină sunt republicate și difuzate de Universitatea Andrews - natura umană pro-trinitariană, pro-necăzută a lui Hristos.

 2005 - Forumul creștin global se întâlnește în Lusaka, Zambia. Aproximativ 70 de lideri biserici din toate părțile Africii se reunesc. Inclusiv baptiști, anglicani, penticostali, romano-catolici, ortodocși, adventiști de ziua a șaptea, biserici luterane, Consiliul creștin din toată Africa ... ..

2005 – Actul botezului este revizuit la crezul Trinității: "Acceptați învățăturile Bibliei exprimate în Declarația Convingerilor Fundamentale ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și vă angajați să vă trăiți viața prin harul lui Dumnezeu în armonie cu aceste învățături?" Pentru prima dată în istoria adventistă, Biserica și-a întemeiat apartenența la un crez. Profetul ne-a spus înainte cu 95 de ani: "Biblia și numai Biblia trebuie să fie crezul nostru" (RH, 15 decembrie 1885)

2006 – În studiul Școlii de Sabat referitor la Duhul Sfânt, se admite că textul din 1 Ioan 5,7 este adăugat de către traducătorii Bibliei, dar prin aceasta nu anulează înțelesul trinitar al doctrinei. • 2010 – Pastorul Jan Paulsen, pe atunci președinte al CG, invită la abandonarea ”tradițiilor” care au îngreunat mersul bisericii și la adaptarea bisericii la nevoile societății. El afirmă că aceste schimbări în biserică vor veni cu certitudine pentru că lumea noastră este în continuă schimbare. În mandatul său, Paulsen a încurajat pe tineri să își folosească talentul în a compune piese de teatru și muzică secularizată pentru generația actuală. 

2008 – Marea Conferință New York pierde milioane de dolari pe piața bursieră. Comunitatea de adulți Living Springs este vândută. Proprietatea de lângă Camp Berkshire este lichidată. Pastorii sunt reduși la număr și forțați să acopere mai multe biserici. Înainte de aceasta, Conferința a vândut Ministerul și Centrul Van împreună cu un canal de televiziune local prin satelit. Acestea includ camerele video și echipamente din studiou.

2008 - Spre deosebire de lecția Școlii Sabatului din 1936, lecția din al doilea trimestru din 2008 învață că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt cu adevărat Tată sau Fiu sau Spirit sfânt, ci trei ființe divine care joacă doar rolul părților lor. Iată un citat din lecție: "Dar imaginați-vă o situație în care Ființa pe care noi am ajuns să o cunoaștem ca Dumnezeu Tatăl vine să moară pentru noi și Acela pe care l-am cunoscut când Isus a rămas în cer (vorbim în termeni umani, pentru a distinge ideea). Nimic nu s-ar fi schimbat, cu excepția faptului că i-am fi numit pe fiecare cu numele pe care-l folosim acum pentru celălalt. Asta înseamnă egalitatea în Dumnezeire. "(10 aprilie 2008, p. 19) Așa cum J.N. Andrews a spus: "Această doctrină [Trinitatea] distruge personalitatea lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru" (RH, 6 martie 1855)

2008 - 7 aprilie, Universitatea Andrews - Dr. Fortin (Decanul Seminarului Teologic) găzduiește un eveniment special de peste 8 ore pentru doi iezuiți instruiți la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, printre alte realizări. Acești oameni, Steven Bevans și Roger Schroeder, vin direct din Uniunea Teologică Catolică, o școală post-universitară de teologie și de minister. Scrisorilor de la persoanele preocupate din cadrul conferinței locale din Michigan nu li se oferă răspuns.

 2009 - Personalul Universității Andrews și elevii se închină la o Moschee din Arusha, Africa de Est. Ei iau poziția obișnuită de a se pleca pe podea, repetând o cântare de închinare lui Allah.

2010 - Un sondaj realizat de Conferința Generală AZȘ a celor 13 diviziuni ale bisericii constată că majoritatea nu dorește să schimbe politica bisericii privind hirotonirea femeilor la slujirea pastorală. Între timp, femeile încep să se evidențieze ca prezbiteri și pastori ai bisericilor din Diviziunea Pacificului de Sud și Diviziunea nord-americană.

2010 - A 59-a sesiune a Conferinței Generale a adventiștilor de ziua a șaptea alege pe Ted N. C. Wilson ca președinte al Conferinței Generale. Biserica în sesiune își reafirmă credința în săptămâna literală de creație și își reafirmă credința în căsătorie ca o instituție rânduită de Dumnezeu, excluzând opțiunea căsătoriei homosexuale pentru adventiști. Se face o cerere pentru un comitet care să studieze Teologia Ordinației.

 2011 - Midwest Health Adventist folosește clipuri lumesti și seculare "Pink Glove" pentru promovare și publicitate, împreună cu muzică lumească și dans introduse în mesajul lor. Acest "cancer" este captat în alte instituții de sănătate.

2012 - Baza de date Estate White este atacată de un grup anonim AZȘ din Europa. Preocuparea lor este accesul public la toate documentele lui Ellen White și faptul că acestea au fost restricționate și sunt domeniu public în acest moment, deci ar trebui să aparțină poporului. Înțelesul și contextul scrierilor sale sunt împiedicate de a nu putea fi văzute în întregime. Acest grup anonim împinge către un acces complet digitalizat pentru oricine dorește, nu doar la o mână de oameni privilegiați. White Estate încearcă să dea în judecată daunele. Grupul anonim amenință să elibereze toate scrierile surorii lui White. Cererea lor este ca White Estate să își salveze reputația.

2012 - 12 august, Spitalul Adventist Glendale (California) permite pastorilor și diaconilor din biserica Sf. Maria să vină și să găzduiască o sărbătoare a înălțării la cer a Mariei, numită și binecuvântarea strugurilor. Acest lucru se opune în totalitate declarației noastre privind credința în cei morți. Acest lucru este ca si cum Israelul ar permite închinarea la Baal pe teritoriul său.

2012 - Adventistul Daneen Akers și soțul ei, Stephen Eyer, produc un film numit Al șaptelea homosexual Adventist, ca răspuns la declarația Californiei ce trece Prop 8, interzicând căsătoria de același sex. Filmul se concentrează pe povestiri ale adventiștilor homosexuali și lesbiene, într-un efort de a schimba inimile și mințile celor din scaunele bisericii de-a lungul povestirii.

2012 – În august, Andrews University Press publică “Homo-sexualitatea, căsătoria și Biserica: probleme de libertate biblică, de consiliere și religie.” O colecție de 600 de pagini de 14 eseuri majore despre o serie de subiecte legate de schimbările care au loc în jurul problemei homosexualității și căsătoriei în adventism.

2013 – O revizuire se face cu privire la credința fundamentală în darul profeției. Autoritatea lui Ellen White este diminuată. Expresiile "ca mesager al Domnului" și "o continuă sursă de adevăr " sunt eliminate. Arthur Stele va spune mai târziu: "Modificările sugerate încearcă să evite impresia că Ellen G. White și Biblia sunt surse echivalente ale adevărului".

2013 – Are loc Congresul tineretului adventist de la Zagreb, care respectând programul CG, desfășoară pe podium programe stil show evanghelico-harismatic, cu dansuri, muzica gospel și alte nuanțe, piese de teatru și atmosfera de spectacol. (Delegația română condusă de p.Chirileanu Daniel a declarat că la o ocazie viitoare nu va mai participa). 

2013 – Se votează aprobarea ca persoanele homosexuale să poată deveni membrii ai bisericii adventiste. Această hotărâre, de asemenea, este justificată prin dorința de adaptare la situația în continuă schimbare a societății.

2014 - Ganoune Diop (directorul GC pentru afaceri publice și libertate religioasă din 2011) este ales ca nou secretar general la conferința anuală a secretarilor WCC.

2014 - Vocea profeției produce o editie specială națională cu ocazia Crăciunului, înregistrarea are loc pe 15 octombrie, la Biserica Adventistă Spencerville din Silver Spring, MD. Difuzarea se desfășoară în Ajunul Crăciunului la nivel național pe rețeaua ABC, cu un mesaj de la Shawn Boonstra. Pomii de Crăciun, în toată gloria lor, sunt aprinși pe scenă, la fel cum evanghelicii o fac. Pretinzând că îl onorează pe Hristos, când de fapt dau glorie și onoare în toată realitatea păgânismului. O urâciune a pustiirii este pe deplin prezentată la televiziunea națională, pentru a fi una cu lumea.

 2014 -Crain·s Chicago Business, Chicago, IL, 28 iunie - Adventist Health Midwest devine partener al sistemului Alexian Brothers Health System (Romano Catholic).

2015 - Huntsville Prima Biserică Adventistă de Ziua a Șaptea din Huntsville, Alabama începe să ofere serviciul de duminică dimineață pe 8 februarie. Prima biserică este la mai puțin de două mile de campusul Universității Oakwood. Acest lucru este în plus față de serviciul de Sabat ca o încercare de a aduce membri "nepracticanți" în comunitate. (Spectrum Magazine, 6 februarie 2015)

2015 - Sesiunea Conferinței Generale din San Antonio, TX face o mișcare care să permită fiecărei diviziuni a bisericii AZȘ să decidă singură dacă să hirotonească femeile în slujbe. Nici una dintre diviziile mondiale ale bisericii nu a hirotonit pastori de sex feminin. Cu toate acestea, trei sindicate au început să ordoneze femeile înainte de vot, iar alte două sindicate au hotărât să nu mai hirotonizeze pe pastorii de sex masculin în ceea ce ei au numit un spectacol de solidaritate cu femeile după vot. În cadrul politicii bisericești, numai bărbații pot fi hirotoniți ca pastori, în timp ce femeile pot servi ca lucratori laici. O persoană nu trebuie să fie hirotonită să conducă o congregație.

2015 - Simpozionul Ellen White se desfășoară la Universitatea Andrews și se răspândește în întreaga lume, se neagă autoritatea inspirată a Spiritului Profetic în definirea credinței și practicii doctrinare, are rol doar ca îndrumare teologică și practică și aplicare la timpul sfârșitului.

2015 - White Estate ajunge la o înțelegere cu hackerul din 2012 și eliberează restul scrierilor surorii White, pe care le-au reținut ani de zile. Colecția conține aproximativ 8300 de documente tipărite, scrisori și manuscrise din 1845 până în 1915, care include scrieri nepublicate. Adventiștii cinstiți, căutători ai Adevărulu, acum știu în mod deplin că sora White a scris mereu și mereu că Isus este Mângâietorul lor venind la ei în formă spirituală ca Duhul Sfânt și nu o altă persoană misterioasă sau Duh. Doctrina învățăturii denominațiunii actuale s-a dovedit a fi eronată pentru cei care vor să știe și îi acordă atenție.

2015 - Președintele bisericii AZȘ, Ted Wilson, are o întâlnire cu secretarul general al Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, la 6 aprilie, la New York City. Următoarele întâlniri au loc în sediul bisericii din Silver Spring, Maryland. Organizația Națiunilor Unite este o cohortă cu Noua Ordine Mondială. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să ne distrăm sau să ne întâlnim cu ei, gândindu-ne că putem ajuta sau direcționa direcția spre un alt curs.

 2015 - Angel Manual Rodriquez, a scris un articol intitulat "O întrebare a sinodului" de la Institutul de Cercetare Biblic din noiembrie (ierarhia teologică SDA), care răspunde la o întrebare: "Ce vrea să spună Biblia atunci când se referă la Isus ca "Fiul lui Dumnezeu?“. În răspunsul său, el elimină vorbirea literală a Bibliei, care ar fi, prin urmare, anti-Hristos. "Hristos este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. ... Ne confruntăm cu o utilizare metaforică a cuvântului "fiu". Semnificația metaforică a acestui fapt ar fi atunci că Fiul nu este fiul natural, literal al Tatălui ". 1 Ioan 2: 22-23 - "Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul."

2015 - Biserica AZȘ din Hollywood a hirotonit un prezbiter al bisericii, o persoană transgender masculin, în timp ce se îmbracă ca o femeie, cunoscut acum ca Rhonda. Deuteronomul 22: 5 - "Femeia nu va purta ceea ce aparține unui bărbat, și nici un om nu va îmbrăca o haină de femeie; căci toți cei ce fac astfel sunt urâciune Domnului, Dumnezeului tău".

2015 – În 19 decembrie, Pastorul Michael Leno și biserica din Palm Springs din California, găzduiește corul bărbaților homosexuali din Palm Springs, pentru a cânta în biserica lor pentru serviciul de închinare a Sabatului. Participă treizeci și șase de bărbați în total. În fundal, pe scenă, este un copac de Crăciun, decorat și luminat. Urâciunea crește!

2015 - Sistemul Adventist de Sănătate este găsit vinovat într-un proces depus de trei foști angajați în 2012. A fost o crimă care a plătit medicilor compensații excesive pentru a bloca trimiterile pacientului la spitale deținute de adventiști. Situația este de 118 milioane, din care 115 milioane de dolari vor fi alocate guvernului, restul în Carolina de Nord, Texas, Florida și Tennessee.

2016 - Ganoune Diop, Director al Afacerilor Publice și Libertății Religioase pentru biserica mondială a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, participă la Conferința Secretarilor WCC care a avut loc la Roma, Italia. Toți cei prezenți îl întâmpină pe Papa în supunere totală. Într-un semn de unitate, Ganoune strânge mâinile cu papalitatea! "Protestanții Statelor Unite vor fi în primul rând să-și întindă mâinile peste gol pentru a apuca mâna spiritismului; ei vor ajunge peste abis pentru a strânge mâinile cu puterea romană; și sub influența acestei trei uniri, această țară va urma pașii Romei în călcarea drepturilor conștiinței "(Ellen White, Great Controversy, p. 588)

2016 - Lesbiană căsătorită cu o femeie adventistă este botezată în biserica AZȘ din Chico, California. Conferința Generală AZȘ este o corporație 501c3 și din cauza acestui acord semnat cu guvernul S.U.A., biserica AZȘ organizată nu poate și îi este interzis să facă discriminări împotriva LGBT. Procedând astfel, aceștia își pierd statutul fiscal și pierd aceste beneficii, ceea ce face necesară rambursarea impozitelor către guvernul S.U.A. de zeci de ani în urmă. Prin urmare, nu poate exista nici o rezistență la astfel de acte de păcate.

 2016 -3 decembrie. Război împotriva Bibliei, bând din aceeași cupă de vin ca și Babilonul. Acoperită de Adventiștii Astăzi, întâlnirea Primăriei Loma Linda, sprijină regizorul de film homosexual, Daneen Akers care spune că "Biblia nu poate fi luată literal, în special Leviticul 18: 19-22 și Romani 1: 26-28 ... Isus avea doi părinți ; afirmăm stilul de viață LGBT. " Profesorul David Larson a spus: "Cele șase texte care sunt folosite de obicei pentru a condamna persoanele care practică stilul de viață LGBT ar trebui eliminate din Biblie. Atunci, să iubim pe toți."

2016 - Pastorul Derek Morris este numit președinte al Hope Channel, Inc. Certificarea sa include un Doctorat în Predicare ce vine de la un seminar teologic din afară, precum și introducerea în formarea spirituală și rugăciunea contemplativă a denominațiunii noastre din anii 1980. Recent, a fost pastor la biserica Forest Lake SDA din Florida.

2017 – În 11 martie, la Biserica Green Lake SDA din Seattle, WA, pastorul John McLarty spune că "uneori legea trebuie să fie înclinată pentru a se adapta realității". Acesta este un răspuns la sprijinirea celor din comunitatea LGBT. McLarty oferă scena lui Stephen Eyer pentru a promova filmul Seventh-GAY Adventists în noaptea de vineri, introducându-l în Sabat și, din nou, în după-amiaza zilei de Sabat. Eyer și soția sa, Daneen Akers au lansat acest proiect de film în 2012.

2017 – În 28 februarie, Conferința Centrală din Jamaica (CJC) a adventiștilor de ziua a șaptea își folosește primul pastor de sex feminin, Latoya Smythe-Forbes. Acesta este primul din istoria sa de funcționare de 66 de ani.

2017 - În 3 aprilie, Adventist Today - Spitalul General Walla Walla (statul Washington) este vândut companiei Providence Health & Services (aflat în proprietatea catolicilor) pentru 14 milioane de dolari plătibile în decurs de 24 de ani. Cu toate acestea, din cauza implicațiilor fiscale ale statutului său nonprofit, acesta este denumit transfer de control sau sponsorizare și nu o vânzare oficială.

2017 - Spitalele adventiste au efectuat avorturi de ani de zile și sunt în cele din urmă căutate pentru aceasta prin intermediul mass-mediei sociale.

2017 - Membrii bisericii AZȘ din Glendale California îmbrăcați în sărbătoarea lunii Gay Pride în luna iunie.

2017 – În 24 iunie, Biserica Universității La Sierra și Conferința Adventiștilor de Ziua a Șaptea din California de Sud-Est hirotonesc pe Beverly Maravilla.

2017 - Membrii AZȘ de pretutindeni sunt îndemnați să stea în picioare pentru pilonii originali și să întemeieze credința adventistă în ultimii ani de la CA, WI, GA, FL, NY, VA și multe alte state din SUA.

2018 - În 9 ianuarie, Universitatea Walla Walla găzduiește pe Gregory Boyle, preot iezuit, care conduce în închinare. Programul se numește CommUnitate, o cerință de participare pentru oricine urmărește o diplomă de licență. Liderii ignoră sfatul dat de inspirația Duhului profetic și Dumnezeul atotputernic. Unde este protestul? Tăcere deplină.

2018 - Pastorii liberali din locurile principale ale bisericii încep să prezinte un mesaj cuprinzător pentru a unifica toate categoriile de viață ca fiind "noi suntem biserica". Aceasta este foarte asemănătoare cu o convingere "coexistă" care este ceea ce agenții lui Satan predică. _________________________________________________________________________________

"Suntem în pragul timpului de necazuri, iar nedumerirea ce cu frica o visăm este peste noi. O putere de dedesubt îi conduce pe oameni să se războiască cu cerul. Ființele omenești s-au unit cu agenții satanice pentru a anula legea lui Dumnezeu. Locuitorii lumii devin repede ca locuitorii lumii din zilele lui Noe, care au fost măturați de potop, la fel ca și locuitorii Sodomei, care au fost mistuiți de foc din ceruri. Puterile lui Satan sunt la lucru pentru a păstra mintea deviată de realitățile veșnice. Inamicul a aranjat lucruri care să se potrivească propriilor lui scopuri. Afacerea lumească, sportul, moda zilei - aceste lucruri ocupă mințile bărbaților și femeilor. Distracțiile și lectura nerentabilă strică judecata. În drumul larg care duce la ruina veșnică, merge o lungă procesiune. Lumea, plină de violență, bucuroasă și beată, convertește biserica. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, este declarat fără efect."- Ellen White, Testimonies for the Church, voi. 9, p. 43.2

 "Am arătat în mod repetat că editurile noastre ar trebui să fie angajate în mod constant în publicarea luminii și a adevărului. Acesta este un timp de întuneric spiritual în bisericile lumii. Ignorarea lucrurilor divine a ascuns pe Dumnezeu și adevărul din vedere. Forțele răului se adună în putere. Satan încântă colegii săi că va face o lucrare care să captiveze lumea. În timp ce inactivitatea parțială a venit asupra bisericii, Satana și gazdele sale sunt intens active. Bisericile creștine pretinse nu convertesc lumea; căci ei înșiși sunt corupți cu egoism și mândrie și trebuie să simtă puterea convertitoare a lui Dumnezeu în mijlocul lor, înainte ca ei să-i conducă pe ceilalți la un standard mai curat sau mai înalt "- Ellen White, Testimonies for the Church, vol. 9, p. 65.2

"Lumea nu trebuie să fie introdusă în biserică și căsătorită cu biserica, formând o legătură de unitate. Prin aceasta, biserica va deveni într-adevăr coruptă și, după cum se spune în Apocalipsa,"o cușcă a oricărei păsări necurate și urâte". Prin asocierea cu lumea, instituțiile noastre vor deveni nesubstanțiale, nesigure, deoarece aceste elemente lumești, introduse și plasate în poziții de încredere, sunt urmărite de profesori pentru a fi respectați în poziția lor de educare, conducere și poziție oficială și sunt siguri că au lucrat după duhul și puterea întunericului, astfel încât demarcarea să nu se distingă între cel ce slujește lui Dumnezeu și cel care nu-L slujește. În balanțele sanctuarului biserica adventistă de ziua a șaptea va fi cântărită. Va fi judecată de privilegiile și avantajele pe care ea le-a avut. Dacă experiența ei spirituală nu corespunde avantajelor pe care Hristos le-a acordat-o la infinit, dacă binecuvântările conferite nu au calificat-o să facă lucrarea încredințată ei, asupra ei va fi pronunțată propoziția: "găsită prea ușoară". Prin lumina dată, oportunitățile oferite, ea va fi judecată "- Ellen White, Testimonies for the Church, vol. 8, p. 247

"Profesorii religioși citesc Biblia în lumina propriei înțelegeri și tradiții; și oamenii nu caută Scripturile pentru ei înșiși și judecă pentru ei înșiși cum este adevărul; dar ei își dau judecata și își dau sufletele conducătorilor lor. "- Ellen White, Dorința veacurilor, p.459

"Dumnezeu are o biserică. Nu este o măreață catedrală, nici unitatea națională, nici diferite denominațiuni; oamenii sunt cei care iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui. "Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor." Unde este Hristos, chiar și printre puținii umili, aceasta este biserica lui Hristos, pentru că prezența Înaltului și Sfântului în care locuiește veșnicia poate singur constitui o biserică. Acolo unde doi sau trei sunt prezenți care iubesc și ascultă de poruncile lui Dumnezeu, Isus conduce acolo, fie în pustie, în oras, sau închis în zidurile închisorii. "- Ellen White, Manuscript Releases, voi. 17, p. 82; În sus, p. 315.5

 "Am văzut că Dumnezeu are copii cinstiți printre adventiști și bisericile căzute, iar înainte ca urgiile să fie vărsate, slujitorii și oamenii vor fi chemați din aceste biserici și vor primi cu bucurie adevărul. Satan știe acest lucru; și înainte ca vocea puternică a celui de-al treilea înger să fie dată, el ridică un entuziasm în aceste trupuri religioase, pentru ca cei care au respins adevărul să creadă că Dumnezeu este cu ei. El speră să înșele pe cei cinstiți și să-i facă să creadă că Dumnezeu lucrează încă pentru biserici. Dar lumina va străluci și toți cei care sunt cinstiți vor părăsi bisericile căzute și își vor lua locul cu rămășița."- Ellen White, Early Writings, p. 261.1