marți, 28 octombrie 2014

SECRETUL CELOR DOI

La creatiunea tuturor lucrurilor au participat Tatăl si Fiul. Tatăl si Fiul s-au odihnit in sabat după creatiune. La războiul din cer au participat Lucifer contra Tatălui si Fiului. In sfatul ceresc in care nu intra nimeni, erau numai doua persoane, Tatăl si Fiul. Lucifer era urmatorul in rang si onoare dupa Hristos. Pe muntele Sinai, legea a fost data numai de catre Tatăl si Fiul, in prezenta ingerilor. Hristos declara ca nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, decat Fiul, care este la sanul Sau. Hristos de asemenea declara ca ziua si ceasul veniri Sale nu le cunosc nimeni, nici ingerii, nici Fiul, ci numai Tatal. La botezul lui Isus, au fost prezenti Tatal, ingerii si slava lui Dumnezeu, care este Spiritul Sau, observat ca o lumina stralucitoare ce a coborat peste Fiul. La moartea Sa pe cruce, Hristos a fost insotit numai de prezenta Tatalui si a ingerilor. Pavel declara ca noi avem numai un singur Dumnezeu, pe Tatăl, si un singur Domn, pe Fiul Său. Comuniunea noastra este cu Tatal si cu Fiul, iar viata vesnica este cunoasterea Tatalui si a Fiului. Daniel şi Ioan in Apocalipsa observa numai doua persoane pe tronul ceresc, Tatăl si Mielul. Cei nelegiuiti vor fi la final pedepsiți de Dumnezeu înaintea îngerilor si înaintea Mielului.(Apocalipsa. 14,10) In urmatoarele vesnicii, in fiecare Sabat ne vom inchina Tatalui si Fiului... Iar poporul ramasitei lui Dumnezeu va avea scris ca sigiliu pe frunte numai Numele Tatălui şi al Mielului. Aceste invataturi le gasim aprofundate in spiritul profetic, in citatele urmatoare:

“Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții, — pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; — deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1, 1-3.) {DV 461.3}

”Tatăl L-a consultat pe Fiul Său în legătură cu planul Lor de a-l crea pe om, care să locuiască pe pământ. Înainte de a-i oferi omului siguranța veșnică, Dumnezeu urma să-l pună la probă pentru a-i încerca loialitatea. Dacă suporta testul prin care Dumnezeu a găsit cu cale să-l încerce, omul ar fi fost în cele din urmă egal cu îngerii. El avea să beneficieze de favoarea lui Dumnezeu, să converseze cu îngerii și ei cu el. Dumnezeu n-a găsit potrivit să-l așeze pe om în afara puterii neascultării. {IM 19.2}

”Nici chiar îngerilor nu li s-a îngăduit să fie părtaşi la consfătuirile DINTRE TATAL SI FIUL atunci când s-a statornicit planul mântuirii.” Mărturii pentru comunitate vol.8, pagina 279. (original engleză pagina 278).

 ”Tatăl și Fiul S-au angajat în marea și minunata lucrare la care se gândiseră, aceea de creare a lumii. Pământul a ieșit nespus de frumos din mâna Creatorului. După ce a fost creat pământul și viețuitoarele de pe el, Tatăl și Fiul Și-au îndeplinit planul, hotărât înainte de căderea lui Satana, de a face om după chipul și asemănarea Lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului și a fiecărei viețuitoare de pe el. Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul și,asemănarea Noastră.” Când a ieșit din mâna Creatorului său, Adam era de o înălțime nobilă și de o frumoasă simetrie.” {IM 20.2}

 ”Tatăl a lucrat prin Fiul Său la crearea tuturor ființelor cerești. “Prin El au fost făcute toate lucrurile ... fie scaune de domnie, fie stăpâniri, fie dregătorii sau puteri; toate lucrurile au fost făcute prin El și pentru El” — Patriarchs and Prophets, 34. {AÎ 25.3}

” La început, Tatăl și Fiul Se odihniră în Sabat după lucrarea Lor de creațiune. Când “au fost sfârșite cerurile și pământul, și toată oștirea lor” (Geneza 2, 1), Creatorul și toate ființele cerești se bucurau în contemplarea scenei pline de măreție, “când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie” (Iov 33, 7). Isus Se odihnea acum de lucrarea mântuirii; și, deși printre aceia de pe pământ care-L iubeau era întristare, în ceruri era totuși bucurie. Glorioasă era în ochii ființelor cerești făgăduința cu privire la viitor. Dumnezeu și îngerii vedeau o creațiune refăcută, un neam de oameni răscumpărați, care, după ce au biruit păcatul, nu mai aveau să cadă niciodată — și toate acestea ca rezultat al lucrării desăvârșite a lui Hristos. Ziua în care Isus S-a odihnit este pentru totdeauna legată de această scenă. Căci “lucrările Lui sunt desăvârșite” și “tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci” (Deuteronom 32, 4; Eclesiastul 3, 14). Când vor veni “vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime” (Faptele Apostolilor 3, 21), Sabatul creațiunii,,ziua în care Isus a fost așezat la odihnă în mormântul lui Iosif, încă va fi o zi de odihnă și bucurie. Cerul și pământul se vor uni în laude, când în “fiecare Sabat” (Isaia 66, 23) neamurile celor mântuiți se vor pleca în fericită adorare înaintea lui Dumnezeu și a Mielului.” {HLL 769.2}

 ”Împăratul universului a adunat toate oștile cerești înaintea Sa, pentru ca în prezența lor să poată prezenta adevărata poziție a Fiului Său și să arate relația pe care El o promovează cu toate celelalte ființe create. Fiul lui Dumnezeu S-a așezat cu Tatăl pe tronul Acestuia și slava Celui veșnic, a Aceluia ce exista prin Sine Însuși, Îi cuprinse pe amândoi. În jurul tronului s-au strâns îngerii cei sfinți, o mare și nenumărată mulțime — “de zece mii de ori zece mii și mii de mii” (Apocalipsa 5, 11), îngeri ce ocupau cele mai înalte poziții, ca și îngerii slujitori și supuși, bucurându-se în lumina ce se revărsa asupra lor din prezența Dumnezeirii. Înaintea locuitorilor cerului strânși laolaltă, Împăratul cerurilor declară că nimeni în afară de Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde în totul în planurile Sale și Lui I-a fost încredințată aducerea la îndeplinire a planurilor mărețe ale voinței Sale. Fiul lui Dumnezeu adusese la îndeplinire voința Tatălui în crearea tuturor oștilor cerești; și Lui, Celui deopotrivă cu Dumnezeu, I se cuvenea închinarea și ascultarea lor. Hristos avea încă să exercite puterea divină în aducerea la existență a pământului și a locuitorilor lui. Dar în toate acestea, El nu va căuta pentru Sine puterea și înălțarea, contrar planului lui Dumnezeu, ci El va înălța slava Tatălui și va aduce la îndeplinire planurile Sale de binefacere și iubire.”{PP 36.2}

” Înainte de răzvrătirea lui în cer, Lucifer a fost un înger înălțat și slăvit, următorul în rang după Fiul prea iubit al lui Dumnezeu. Înfățișarea lui, ca și a celorlalți îngeri, era blândă și exprima fericire. Fruntea lui era înaltă și lată, arătând un intelect plin de putere. Înfățișarea lui era perfectă, iar statura nobilă și maiestuoasă. O lumină deosebită îi radia pe față și strălucea în jurul lui, mai luminoasă și mai frumoasă decât în jurul celorlalți îngeri; totuși Domnul Hristos, prețiosul Fiu al lui Dumnezeu, era superior întregii oștiri îngerești. El era una cu Tatăl dinainte ca îngerii să fi fost creați. Lucifer era invidios pe Domnul Hristos și treptat a preluat comanda care-I revenea numai lui Hristos.” {IM 13.1}

 ”Marele Creator a convocat întreaga oștire cerească pentru ca, în prezența tuturor îngerilor, să-I acorde onoare deosebită Fiului Său. Fiul a fost așezat pe tron cu Tatăl și mulțimea cerească a îngerilor sfinți era adunată în jurul Lor. Tatăl a făcut cunoscut faptul că El Însuși a rânduit ca Hristos, Fiul Său, să fie egal cu El așa încât, oriunde era prezența Fiului, să fie ca și propria Lui prezență. Cuvântul Fiului trebuia să fie ascultat la fel ca și cuvântul Tatălui. El L-a investit pe Fiul Său cu autoritate să conducă oastea cerească. În mod deosebit Fiul trebuia să lucreze în unire cu Tatăl în planul de creațiune a pământului,și a fiecărei viețuitoare care avea să existe pe pământ. Fiul avea să îndeplinească voia și planurile Tatălui, dar fără a face nimic de unul singur. Voia Tatălui avea să fie împlinită în El.” {IM 13.2}

”Marele Creator a adunat oastea cerească pentru ca, în prezența îngerilor, să acorde onoare specială Fiului Său. Fiul stătea pe tron împreună cu Tatăl, iar mulțimea cerească a sfinților îngeri era adunată în jurul lor. Tatăl a făcut atunci cunoscut faptul,că El Însuși a rânduit ca Domnul Hristos, Fiul Său, să fie egal cu Sine; așa că oriunde, prezența Fiului Său avea să fie ca și propria Lui prezență. Cuvântul Fiului Său trebuia să fie ascultat tot la fel de prompt ca și Cuvântul Tatălui. Pe Fiul Său L-a investit cu autoritate pentru a avea comanda asupra oștirii cerești. Fiul Său avea să lucreze în mod special cu El Însuși la crearea pământului care avea să fie adus la existență....” {AÎ 32.4}

”Îngerii credincioși au alergat în grabă la Fiul lui Dumnezeu și I-au făcut cunoscut ceea ce se întâmpla printre îngeri. Ei L-au găsit pe Tatăl consultându-Se cu Fiul Său prea iubit ca să stabilească mijloacele prin care să înlăture pentru totdeauna autoritatea asumată de Satana, pentru cel mai mare bine al îngerilor credincioși.” {IM 17.1}

”Dumnezeu și Hristos și îngerii sfinți erau de o parte, iar Satana de cealaltă parte. În ciuda puterii fără margini și a maiestății lui Dumnezeu și a lui Hristos, îngerii au devenit nemulțumiți. Insinuările lui Satana și-au făcut efectul și ei au ajuns să creadă cu adevărat că Tatăl și Fiul le erau dușmani și că Satana era binefăcătorul lor. Satana are acum aceeași putere și aceeași stăpânire asupra minții, cu diferența că aceasta a crescut de o sută de ori prin exercițiu și experiență.” {3M 328.2}

”Satana, în răzvrătirea lui, a luat cu sine a treia parte dintre îngeri. Ei s-au întors de la Tatăl și de la Fiul Său și s-au unit cu instigatorul la răzvrătire. Având aceste fapte înaintea noastră, ar trebui să acționăm cu cea mai mare prevedere.” {3M 114.3}

”Tatăl nu putea desființa sau schimba nici măcar un singur precept al Legii Sale pentru a veni în întâmpinarea omului în starea sa căzută. Însă Fiul lui Dumnezeu, care, la unison cu Tatăl îl crease pe om, putea face ispășire pentru om, care era acceptată de Dumnezeu....” {AÎ 60.6}

 ”Zi de zi Enoh se indeparta de caile lui proprii si isi insusea caile lui Hristos; numai cele ceresti si dumnezeiesti erau in cugetele si simturile lui. El se intreba la orice pas: Este aceasta calea Domnului? El crestea mereu in cele spirituale si avea impartasire cu Tatal si cu Fiul. Aceasta este adevarata sfintire.” (RH,28 apr.1891), (Comentarii biblice Noul Testament pag.174 rom)

” Cu Tatăl, la Sinai—Când copiii lui Israel au ajuns la Sinai, El a folosit ocazia de a le împrospăta memoria cu privire la cerinţele Sale. Hristos şi Tatăl, stând unul lângă celălalt pe munte, au proclamat cu o maiestate solemnă cele Zece Porunci.”—Historical Sketches, pag. 231 (1886)

” Îngerii nu ascultaseră niciodată înainte o astfel de rugăciune. Ei sunt gata să ducă la Comandantul lor iubit un mesaj de asigurare și mângâiere. Dar nu, Însuși Tatăl va răspunde cererii Fiului Său. Razele slavei Sale pornesc direct de la tron. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară ceva, ca un chip de porumbel, din cea mai curată, lumină — emblema potrivită Lui, cel blând și smerit....” {AÎ 169.2}

”Oamenii stăteau în liniște și Îl priveau pe Isus. Chipul Său a fost scăldat în lumina care înconjoară pururi tronul lui Dumnezeu. Fața Lui, îndreptată în sus, a fost acoperită de slavă așa cum nu mai văzuseră niciodată fața vreunui om. Din cerul deschis s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Desire of Ages, 111, 112

”La botezul Mântuitorului, Satana era printre martori. El a văzut slava Tatălui umbrindu-și Fiul. El a auzit vocea lui Iehova dând mărturie despre divinitatea lui Isus. Încă de la păcatul lui Adam, neamul omenesc nu mai putea comunica direct cu Dumnezeu; legătura dintre cer și pământ era prin Hristos; însă acum, când Isus a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8, 3), Însuși Tatăl a vorbit. Înainte, El comunicase cu omenirea prin Hristos; acum, El a comunicat cu omenirea în Hristos. Satana sperase că oroarea lui Dumnezeu față de păcat va aduce o despărțire veșnică între cer și pământ. Însă acum era vădit că legătura dintre Dumnezeu și om fusese refăcută.” — The Desire of Ages, 116. {AÎ 170.2}

”Tatăl împreună cu îngerii cerului erau învăluiți în acel întuneric des. Dumnezeu era aproape, alături de Fiul Său, deși nu Se manifesta nici față de El, nici față de vreo altă ființă omenească. Dacă o singură rază a slavei și puterii Sale ar fi pătruns prin norul cel des, care Îl învăluia, toți cei prezenți ar fi fost pe dată nimiciți.” — Manuscript Releases 12:385. {AÎ 203.2}

” Apoi îngerul cel puternic, cu o voce care a făcut ca pământul să se cutremure, a strigat: “Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă!” Acela care câștigase puterea de a birui moartea și mormântul a ieșit afară din mormânt, cu mersul unui învingător, pământul clătinându-se și fiind brăzdat de fulgere și tunete.” — The Spirit of Prophecy 3:192. {AÎ 209.2}

”Fiul lui Dumnezeu a venit din ceruri ca să ne descopere pe Tatăl. “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18). “Nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11, 27). Când unul dintre ucenici I-a adresat rugămintea: “Doamne, arată-ne pe Tatăl”, Domnul Hristos i-a răspuns: “De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?” (Ioan 14, 89). {CH 11.1}

”Să nu ținem seama oare de bunătatea lui Dumnezeu? Ce ar fi putut face El mai mult? Să ne așezăm deci într-o bună și dreaptă legătură cu El, care ne-a iubit și ne iubește cu o dragoste uimitoare. Să ne folosim deci cât mai mult de mijloacele harului care ne-au fost puse la dispoziție pentru ca să fim transformați până la deplina asemănare cu El și pentru a fi readuși în tovărășia îngerilor slujitori, în armonie și comuniune cu Tatăl și cu Fiul.” {CH 22.1}

”Domnul Isus Se ruga pentru noi, cerând ca noi să putem fi una cu El, așa cum El este una cu Tatăl. Ce unire minunată este aceasta! Mântuitorul spunea despre Sine: “Fiul nu poate face nimic de la Sine”. “Tatăl care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan 5, 19; 14, 10). Astfel, dacă Hristos locuiește în inimile noastre, El va lucra în noi “și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2, 13). Atunci noi vom lucra așa cum a lucrat El și vom da pe față același spirit. În acest fel, iubindu-L și rămânând în El, noi vom crește “în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4, 15). {CH 75.2}

“Poporul lui Dumnezeu este privilegiat să aibă comuniune cu Tatăl și cu Fiul… Noi vom vedea față în față, fără nici o perdea între noi.” — The Great Controversy, 676, 677. {Cr 212.3}

 “Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30), a declarat Hristos. “Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11, 27.) {DV 419.4}

“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie.” (Deuteronom 29, 29.) Descoperirea pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său despre Sine Însuși este pentru studiul nostru. Aceasta poate fi cercetată pentru înțelegerea noastră. Dincolo de ea însă, nu avem voie să pătrundem. Cel mai strălucit intelect se poate strădui până la surmenare, făcând supoziții privitoare la natura lui Dumnezeu, dar efortul va fi neroditor. Această problemă nu ni s-a dat spre rezolvare. Nici o minte omenească nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să-și îngăduie speculații cu privire la natura Sa. Aici, tăcerea vorbește. Cel Atotștiutor este mai presus de orice discuție. Nici chiar îngerilor nu li s-a permis să participe la sfatul dintre Tatăl și Fiul când a fost făcut planul de mântuire. Iar ființele omenești nu trebuie să se amestece în secretele Celui Prea Înalt. Suntem tot atât de neștiutori în ce-L privește pe Dumnezeu ca și copilașii; dar, asemenea copilașilor, Îl putem iubi și asculta de El.” {DV 429.5}

 ”Mulți care s-au declarat a fi adventiști au stabilit date ale revenirii lui,Hristos, dar toate au avut ca rezultat doar niște eșecuri repetate. Despre timpul precis al revenirii Domnului este declarat că se află dincolo de puterea de pricepere a muritorilor. Nici chiar îngerii, care slujesc pentru cei ce vor fi moștenitori ai mântuirii, nu știu nici ziua, nici ceasul. “Dar despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. — Testimonies for the Church 4:307 (1879).

”Timpul exact al celei de-a doua veniri a Fiului omului este taina lui Dumnezeu.” — The Desire of Ages, 633 (1898). {EUZ 33.4}

” Comuniunea cu Tatăl și cu Fiul Acolo, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a fi în comuniune directă cu Tatăl și cu Fiul... Îi vom vedea față în față, fără să mai fie între noi un văl întunecat.” — The Great Controversy, 676, 677 (1911). {EUZ 297.3}

”Vom locui întotdeauna cu El și ne vom bucura de lumina prețioasă a Feței Sale. Inima mea tresaltă de bucurie la gândul acestei minunate perspective! — In Heavenly Places, 352 (1856). {EUZ 297.4} Acolo va exista o legătură apropiată și duioasă între Dumnezeu și sfinții înviați. ”— The Desire of Ages, 606 (1898). {EUZ 297.6}

”Așa cum a fost Domnul Hristos când a fost în lume, așa trebuie să fie și urmașii Lui. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu, împreună moștenitori cu Hristos; iar domnia și stăpânirea le aparțin lor. Lumea nu înțelege caracterul și chemarea lor sfântă; ei nu văd că aceștia fac parte din familia lui Dumnezeu. Unirea și părtășia lor cu Tatăl și Fiul nu sunt vădite și, în timp ce lumea privește la umilirea și rușinea lor, nu se vede ceea ce sunt sau ce vor fi. Ei sunt străini. Lumea nu îi cunoaște și nu apreciază motivele care îi însuflețesc.” {1M 286.4}

” La schimbarea la față, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: “Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El.” Astfel, înainte de trădare și crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferințe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, “timpul strâmtorării lui Iacov”, ei vor crește în Hristos și vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce cea de-a treia solie îngerească se mărește, până când devine o mare strigare, și o slavă și o mare putere însoțesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însuflețește și le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Fețele lor vor străluci de acea lumină care îl însoțește pe cel de-al treilea înger.” {1M 353.2}

”Împotriva lor vor fi înregistrate păcate, greșeli, eșecuri, neglijențe și o asemenea ignoranță în ce privește cunoașterea spirituală, încât Tatăl, Fiul Său Isus, Apărătorul nostru și îngerii slujitori ar fi rușinați să vă primească în chip de copii ai lui Dumnezeu.” {3M 224.2}

 ”Orice lecție este dată pe înțeles. Fiecare lecție ne descoperă pe Tatăl și pe Fiul. Cuvântul este în stare să ne facă pe toți înțelepți spre mântuire. În Cuvânt, știința mântuirii este clar arătată. Cercetați Scripturile, deoarece ele sunt glasul lui Dumnezeu care vorbește sufletului.” {8M 157.2}

” Hristos, Lumina lumii, Și-a acoperit strălucitoarea splendoare a divinității Sale și a venit să trăiască la fel ca un om între oameni, pentru ca ei să poată, fără a fi nimiciți, să se apropie de Creatorul lor. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, afară de cazul când El i S-a descoperit prin Hristos.” {8M 265.2}

”Dumnezeu este Tatăl lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I s-a dat o poziție proslăvită. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt descoperite Fiului Său.” {8M 268.2}

” Isus le-a zis iudeilor: “Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez Fiul nu poate face nimic de la Sine;,El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face.” (Ioan 5, 17-20). Aici este înfățișată din nou personalitatea Tatălui și a Fiului, arătându-ni-se unitatea care există între Ei.” {8M 268.3}

” Legătura dintre Tatăl și Fiul și personalitatea amândurora mai sunt lămurite și în această Scriptură: “Așa vorbește Domnul Oștirilor:Iată că un om, al cărui nume este Odrasla,Va odrăsli din locul lui,Și va zidi Templul DomnuluiVa purta podoabă împărătească,Va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie,Va fi preot pe scaunul Lui de domnie,Și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi.”(Zaharia 6, 12.13). {8M 269}

”Iubirea dintre Tatăl și Fiul este un model — Oricât de mult și-ar iubi un păstor oile, el își iubește mai mult fiii și fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru; El este “Tatăl nostru cel veșnic”. El spune: “Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl” (Ioan 10, 14). Ce declarație sublimă! Unicul Fiu, Acela care este însăși inima Tatălui, Cel pe care Dumnezeu L-a numit “omul care îmi este tovarăș” (Zaharia 13, 7); comuniunea dintre El și Dumnezeul cel veșnic este folosită pentru a reprezenta comuniunea dintre Hristos și copiii Săi de pe pământ!” — The Desire of Ages, 483 (1898). {1MCP 250.2}

” Dumnezeu îi iubește pe urmașii lui Hristos întocmai cum Îl iubește pe unicul Lui Fiu.” — Manuscript 67, 1894. {1MCP 250.3}

”Proprietarul și vierul sunt una în interesul lor față de smochin. Tot la fel, Tatăl și Fiul au fost una în iubirea față de poporul ales. Domnul Hristos a spus ascultătorilor Săi că le vor fi date și mai multe ocazii. Fiecare mijloc pe care iubirea lui Dumnezeu îl putea găsi avea să fie pus în mișcare, astfel încât ei să poată ajunge pomi ai neprihănirii, aducând roade spre binecuvântarea lumii.” {PDH 216.2}

”Și când Hristos,,în agonia Sa de pe cruce, a strigat: “S-a sfârșit” (Ioan 19, 30), un strigăt de triumf a răsunat prin toate lumile și chiar în cer. Finalul marii lupte ce se desfășura de atâta timp în această lume era acum hotărât, și Hristos era biruitor. Moartea Sa a dat răspuns la întrebarea dacă Tatăl și Fiul au suficientă dragoste pentru om, ca să dea pe față renunțare la sine și un spirit de sacrificiu.” {PP 69.3}

”Cum vor putea oare aceia care I-au călcat în picioare autoritatea să suporte slava Lui în ziua cea mare a răsplătirii finale? Groaza de la Sinai era menită să înfățișeze poporului scenele judecății. Sunetul unei trâmbițe a chemat poporul Israel să se întâlnească cu Dumnezeu. Vocea Arhanghelului și trâmbița lui Dumnezeu îi vor strânge de pe întregul pământ atât pe cei vii, cât și pe cei morți în fața Judecătorului lor. Tatăl și Fiul, însoțiți de o mare mulțime de îngeri, au fost prezenți pe munte. În ziua cea mare a judecății, Isus Hristos va veni “în slava Tatălui Său cu îngerii Săi” (Matei 16, 27). El va sta apoi pe tronul slavei Sale și înaintea Sa vor fi adunate toate națiunile pământului.” {PP 339.1}

”Spiritismul modern, care se sprijină pe aceeași temelie, nu e decât o redeșteptare, sub o formă nouă, a vrăjitoriei și a închinării la demoni, pe care Dumnezeu le condamnase și le interzisese pe vremuri. El este prezis în Scripturi, care declară că ‘în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de la credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor’ (1 Timotei 4, 1). Pavel, în a doua lui epistolă către Tesaloniceni, arată lucrarea specială a lui Satana în spiritism, ca un eveniment care urmează să aibă loc foarte aproape de a doua venire a Domnului Hristos. Vorbind despre a doua venire a Domnului Hristos, el spune că va avea loc după lucrarea ‘Satanei cu tot felul de minciuni, semne și puteri mincinoase’ (2 Tesaloniceni 2, 9). Iar Petru, descriind primejdiile la care urma să fie expusă biserica în zilele sfârșitului, spune că, după cum au fost profeți mincinoși care l-au dus pe Israel la păcat, tot astfel vor fi și ‘învățători mincinoși care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat’ Mulți îi vor urma în destrăbălările lor” (2 Petru 2, 1.2). Aici, apostolul a scos în evidență una dintre caracteristicile de seamă ale învățătorilor spiritiști. Ei refuză să Îl recunoască pe Domnul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cu privire la astfel de învățători, prea iubitul Ioan spune: “Cine este mincinosul, dacă nu cel care tăgăduiește că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. Oricine tăgăduiește pe Fiul n-are pe Tatăl” (1 Ioan 2, 22.23). Spiritismul, prin tăgăduirea lui Hristos, tăgăduiește atât pe Tatăl, cât și pe Fiul, iar Biblia îl declară ca fiind o manifestare a lui Antihrist.” {PP 686.1}

”Dacă veți consulta Cuvântul divin, veți avea lumină. În Biblie, fiecare datorie este prezentată în mod clar, fiecare lecție se poate înțelege și îi face pe oameni în stare să se pregătească pentru viața veșnică. Darul lui Hristos și iluminarea Duhului Sfânt ne descoperă pe Tatăl și pe Fiul.” {PFE 390.3}

”Expresia “educația cea mai înaltă” trebuie privită într-o lumină diferită de cum au cercetat-o studenții care studiază științele. Rugăciunea Domnului Hristos către Tatăl Său este plină de adevăr veșnic. “După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: ‘Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I-ai dat Tu. Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu’.” (Ioan 17, 1-3). “Căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3, 34-36). Puterea și sufletul adevăratei educații este cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” (Proverbe 9, 10). {PFE 392.1}

”Ceea ce în sfaturile cerești Tatăl și Fiul au socotit esențial pentru mântuirea omului a fost definit încă din veșnicie prin adevăruri infinite, pe care ființele mărginite trebuie să le înțeleagă. Au fost făcute descoperiri în privința învățăturilor despre neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să-și poată înnobila propria viață și pe cea a semenilor săi nu doar prin deținerea adevărului, ci și prin transmiterea lui. “Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. “Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățături după poftele lor.” (2 Timotei 3, 16.17; 4, 1-3). {PFE 408.1}

”Ceea ce, în consiliile cerești, Tatăl și Fiul au hotărât că este esențial pentru mântuirea omului este clar prezentat în Sfintele Scripturi. Infinitele adevăruri ale mântuirii sunt prezentate atât de lămurit, încât e imposibil ca ființele limitate, cum suntem noi, care doresc să le cunoască, să nu le poată înțelege. Revelații divine au fost făcute pentru instruirea noastră în neprihănire, pentru a-L putea slăvi pe Dumnezeu și a-i ajuta pe semeni. {SP 438.1}

”Acum este clarificat fiecare aspect al adevărului și rătăcirii din lunga perioadă de controversă. Dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin reabilitată. Înaintea întregii lumi se prezintă în mod clar marele sacrificiu făcut de Tatăl și Fiul în favoarea omului. A venit ceasul când Hristos Își ocupă poziția Lui de drept și este proslăvit mai presus de domnii și de stăpâniri și de orice nume. {IM 427.3}

 „Cerul şi pământul se vor uni în laude, când `în fiecare Sabat` (Isaia 66:23) neamurile celor mântuiţi se vor pleca în fericită adorare înaintea Lui Dumnezeu şi a Mielului.” {EGW, HLL.770}

“În cetate nu am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei.” Apocalipsa 21, 22. Poporul lui Dumnezeu are privilegiul de a comunica direct cu Tatăl și cu Fiul. Acum “vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos”. 1 Corinteni 13, 12. Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă în lucrările naturii și în felul în care îi tratează pe oameni, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără un văl întunecos între noi. Vom sta în prezența Lui și vom privi slava feței Sale. {IM 432.1}

 CITATE ADITIONALE :

 ”Prin hirotonirea celor doisprezece ucenici, s-a făcut primul pas în organizarea bisericii care urma să ducă mai departe lucrarea Domnului Hristos pe pământ, după înălțarea Sa la ceruri. Despre această hirotonire, raportul Evangheliei spune: “În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, și ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, și să-i trimită să propovăduiască” (Marcu 3, 13.14). {SEv 445.2}

”Dumnezeu și îngerii au privit această scenă cu bucurie. Tatăl știa că prin acești oameni lumina cerurilor avea să strălucească până departe, iar cuvintele pe care le vor rosti ca mărturie pentru Fiul Său vor fi repetate din generație în generație până la încheierea timpului.” {SEv 445.3}

”Înaintea universului s-a prezentat lămurit jertfa cea mare făcută de Tatăl și de Fiul în favoarea omului.” {TV 671.1}

 ” Mântuitorul trebui să calce singur linul și nimeni din toți oamenii nu era cu El; și totuși El nu era singur. Căci El zise: “Eu și Tatăl suntem una”. Dumnezeu suferea împreună cu Fiul Său. Omul nu putea niciodată pricepe jertfa pe care Dumnezeul cel nemărginit a adus-o prin predarea Fiului Său la batjocuri, la chinuri sufletești și la moarte amară. Dar în această predare se află dovada iubirii nemărginite a Tatălui pentru neamul omenesc.” {VI 384.1}

 ”Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului. Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului dacă el ar fi fost biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâinile într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc. Legământul acesta a fost împlinit de Domnul Hristos. Atunci când pe crucea strigat : " S-a fârşit ", El S-a adresat Tatălui. Înţelegerea fusese pe deplin adusă la îndeplinire. Acum El zice : Tată, s-a sfârşit. Am împlinit voia Ta, o Dumnezeul Meu. Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este mulţumită, " vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu " . Ioan 19,30 ; 17,24”. (Viața lui Isus).

 ”Mântuitorul lumii nu a intrat în dispută cu Satana care fusese alungat din cer pentru că nu mai era vrednic să-şi aibă locul acolo. Acela care a fost în stare să-i influenţeze pe îngerii lui Dumnezeu împotriva Sa în calitate de Conducător Suprem, şi împotriva Fiului Său Comandantul lor iubit, şi care a putut să le câştige simpatia, era capabil de orice înşelăciune. El luptase împotriva guvernării lui Dumnezeu timp de patru mii de ani şi nu-şi pierduse niciuna dintre abilităţile sau puterile lui de a ispiti şi de a amăgi.” Solii Alese volum 1. Pagina 246. (original engleză pagina 279).

”Domnul Hristos a venit pe pământ şi a luat natura omenească şi poziţia de reprezentant al omului pentru a arăta, în controversa cu Satana, că omul, aşa cum a fost creat de Dumnezeu, poate să asculte fiecare cerinţă divină, dacă este în legătură cu Tatăl şi Fiul.” Solii Alese volumul 1. pagina 225.

 "Hristos, Cuvântul, singurul născut al lui Dumnezeu, era una cu Tatăl cel vesnic – una în natură, în caracter si în scop – singura Fiinţă din tot Universul care putea intra în sfaturile si în planurile lui Dumnezeu." (GC 493)

"Tatăl şi Fiul sunt singurii ce trebuie adoraţi," ("Instructorul Tineretului," 7 iulie 1898, "Fii şi Fiice ale lui Dumnezeu," pag. 58)

 ”Încă de atunci, Satana şi oştirea lui de aliaţi au ajuns vrăşmaşii declaraţi ai lui Dumnezeu în lumea noastră, luptând continuu împotriva lucrării adevărului şi neprihănirii. Satana a continuat să le arate oamenilor, aşa cum le-a arătat îngerilor, reprezentările lui false cu privire la Domnul Hristos şi la Dumnezeu şi a câştigat lumea de partea lui. Chiar bisericile care se declară a fi creştine au trecut de partea primului mare apostat.” Solii Alese volum 1. Pagina 198.

”Îngerii i-au povestit lui Adam şi Evei cum că îngerul aflat în poziţia cea mai înaltă, următorul după Domnul Hristos, a refuzat să asculte de Legea lui Dumnezeu pe care o rânduise El Insusi ca să guverneze fiinţele cereşti; că răzvrătirea lui a produs război în cer; al cărui rezultat a fost acela că răzvrătiţii au fost îndepărtaţi şi fiecare înger care s-a unit cu el în a se îndoi de autoritatea Marelui Iahweh a fost alungat din cer; şi cum acest vrăjmaş căzut era acum împotrivitorul a tot ceea ce privea interesele lui Dumnezeu şi ale Fiului Său iubit.” Istoria Mântuirii pagina 22.

 ”Soseşte ora voioaselor cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu şi a Fiului Său prea iubit. Satana era cel care altădată conducea corul. El dădea tonul, apoi întreaga oştire îngerească se unea cu el şi acordurile unei muzici glorioase răsunau în cer în cinstea lui Dumnezeu şi a iubitului Său Fiu. Dar acum, în loc de sunetele unei muzici melodioase, discordie şi cuvinte mânioase ajungeau la urechile marelui conducător rebel.” Istoria Mântuirii pagina 18-19.

”Satana şi-a alungat simţămintele de disperare şi slăbiciune şi, fiind conducătorul lor, s-a întărit ca să înfrunte situaţia şi să facă tot ce-i stă în putere ca să sfideze autoritatea lui Dumnezeu şi a Fiului Său.” Istoria Mântuirii pagina 22. “Nici un om, nici chiar cel mai înalt înger, nu poate evalua marele cost; el este cunoscut NUMAI Tatalui si Fiului” (The Bible Eho, 28 octombrie 1895)

”În aceste cuvinte, se face cunoscut marele principiu, care este legea vieţii pentru univers. Domnul Hristos a primit toate lucrurile de la Dumnezeu, însă El a primit ca să dea. Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiinţele create: prin Fiul iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor. Şi astfel, prin Hristos, circuitul binefacerilor este complet, reprezentând caracterul Marelui Dătător, legea vieţii”. Hristos Lumina Lumii, Pagina 12. capitolul 1. paragraf 7.

”Închinarea la chipuri şi la moaşte, invocarea sfinţilor şi înălţarea papei sunt născociri ale lui Satana pentru a atrage minţile oamenilor de la Dumnezeu şi de la Fiul Său. Pentru a le desăvârşi ruina, el încearcă să le întoarcă atenţia de la Acela prin care pot găsi mântuirea. El îi va conduce către orice ţintă care Îl poate înlocui pe Acela care a zis: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28). Tragedia Veacurilor pagina 502. (capitolul 35. paragraf 22).

 ”Dacă timpul revenirii Mântuitorului pare că întârzie, dacă apăsaţi de întristări şi istoviţi de trudă suntem nerăbdători de a încheia serviciul şi a primi o onorabilă liberare din luptă, să ne amintim — şi această amintire să înăbuşe orice murmur — că Dumnezeu ne lasă să întâmpinăm furtuni şi lupte pe pământ, spre desăvârşirea caracterului de creştin, spre a face o mai bună cunoştinţă cu Dumnezeu, Tatăl nostru şi cu Hristos, Fratele nostru mai mare şi spre a îndeplini o lucrare pentru Maestru, câştigând multe suflete pentru Hristos, ca apoi cu inimă veselă să putem auzi cuvintele: «Bine rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău»” — E. G. White, în The Review and Herald, 25 octombrie, 1891. {TIL 1.1}

 ” ISUS a fost lumina poporului-LUMINA LUMII- inainte de a veni pe pamant in corp omenesc .Prima raza de lumina care a strapuns intunericul in care pacatul invaluise omenirea,a venit de la DOMNUL HRISTOS .SI DE LA EL A VENIT ORICE RAZA STRALUCITOARE A CERULUI CARE A CAZUT ASUPRA LOCUITORILOR PAMANTULUI. Domnul HRISTOS in planul de mantuire este ALFA SI OMEGA cel dintai si cel de pe urma ” PATRIARHI si PROFETI pag.370

  „Acela care neaga Personalitatea Lui Dumnezeu si a Fiului Sau Isus Hristos, neaga pe Dumnezeu si pe Hristos. `Daca ceea ce at i auzit de la început va ramâne în voi, si voi ve ti continua în Fiul, si în Tatal.` Daca vet i continua sa credet i si sa va supunet i adevarurilor pe care le-at i îmbrat isat prima data referitoare la personalitatea Tatalui si a Fiului, vet i fi unit i împreuna cu El în dragoste.”(RH, 8 Martie 1906)

 ÎN FINAL, CUI NE VOM ÎNCHINA ÎN FIECARE SABAT? „Cerul şi pământul se vor uni în laude, când `în fiecare Sabat` (Isaia 66:23) neamurile celor mântuiţi se vor pleca în fericită adorare înaintea Lui Dumnezeu şi a Mielului.” {EGW, HLL.770}

 ”După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” {Apocalipsa 7:10}
 ”Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.” {Apocalipsa 14:1}

 ”În acea zi, cei mântuiți vor străluci în slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingându-și harfele de aur, vor spune bun venit Regelui și trofeelor biruinței Sale — aceia care au fost spălați și curățiți în sângele Mielului. Un cântec de biruință va răsuna, umplând tot cerul. Domnul Hristos a învins. El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, martori că misiunea Sa, prin suferință și sacrificiu, nu a fost în zadar.” Mărturii pentru comunitate 9:235

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.