În privinţa modificării textului, se observă raportul din lucrarea ‘Provocarea’ la p.63: ‘Dr.Karlheinz scrie: >Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în cartea lui Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare. Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii. Novum Testamentum Graece et Latine’ de Nestle, într-o notă de subsol este redată versiunea originală din Matei 28:19 aşa cum a fost citată de către Eusebiu, şi anume: ‘En to onomati mou’, adică ‘…în numele meu’.Aceeaşi observaţie se face şi în ‘Greek New Testament’, ed. 2 1954 London, Bible House.”Enciclopedia Catolică Vol. 2 pag 236, recunoaşte că cuvintele folosite la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică .
Deasemenea, Enciclopedia Britanică Vol. 3 pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din ‘Numele lui Isus’, în cuvintele ‘Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt’ în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible Vol. 1 pag. 241 arată că ‘Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Hristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu’.
Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898) Vol. I pag. 241 spune că ‘forma originală a cuvintelor a fost ”în numele lui Isus Hristos” sau ”Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară’.
În limba română, doar Noul Testament în Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc editată la Arad în 2007), în nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text, expresia ‘botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit’ este pusă între paranteze pătrate [] ceea ce semnifică faptul că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se regăsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii, fiind, deci, nesigure. Deoarece citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice copie a manuscris grecesc al cărţii lui Matei existent, este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. (Principiul uzitat de critica textuală, care apelează, uneori, nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice ce conţin citate din Noul Testament, unele din aceste scrieri datând şi din sec. II e.n). În ediţia a IV-a expresia "în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit" este trecută la nota de subsol.
Deci, conform cu scrierile lui Eusebiu, Isus nu a spus ‘faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!’ (conform cu versetul din Biblia Cornilescu), ci ‘discipolizaţi toate naţiunile în Numele Meu’ (traducerea fidelă din greacă). Este de subliniat că Eusebiu a avut acces la manuscrise mai bune decât cele de astăzi, având în vedere şi faptul că în vremea lui mai exista manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), manuscis care, după spusele lui Ieronim, se mai păstra în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca lui Origen şi Pamphilus care se afla la Cezareea (vezi lucrarea lui Ieronim ‘De viris inlustribus’cap. III). Acest Eusebiu, (istoric creştin din secolul IV), a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri preniceene, (care, în parte, există şi astăzi), în biblioteca lui Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că, mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene de botez, şi în care versetul Matei 28:19 apare sub forma:
‘Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele Meu în orice loc.’. (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pp. 58 ff., 628 şi 636).
Deasemenea, în manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului Shem Tob din Spania, sec. XII – XIII, versetul Matei 19.20 apare scris astfel: ‘Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern’. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că iniţial, Matei a scris Evanghelia în limba ebraică.
Cercetând scrierile lui Eusebiu, şi în mod deosebit ‘Demonstraţio Evangelica’, în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, şi în alte scrieri, Conybeare a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în greacă, sub forma următoare (în română): ‘Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele Meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit’. Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată şi în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: ‘In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai veche nu a păstrat pentru noi o citare intacta.
Aşa cum afirmă şi Dr. C. R. Gregory (unul din cei mai mari critici textuali), ‘Aceast fapt nu constituie o surpriză, pentru că manuscrisele greceşti ale textului Nou Testamental au fost alterate deseori de scribi, care au adăugat citări care le erau familiare, şi despre care credeau ca sunt adevărate’. În opinia lui F.C.Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, el argumentând că ortodocşii sunt cei care folosesc cu predilecţie formula Trinitariană a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: ‘In singurul Codice în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute’.
Iar în 1919, în comentariile sale, Peake's spune: 'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o extensie doctrinală târzie.'
Cercetând scrierile lui Eusebiu traduse în limba română, veţi găsi menţionat că Isus a spus: ‘Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu’.
Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, iar această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune ‘Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim’. (Luca 24:47).
Să nu uităm că, în conformitate cu Matei 28.18, Domnul Isus spune: ‘Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ’. Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici), deoarece, în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi’. Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea, şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui.
Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în ‘Dovada Evangheliei’: ‘...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile', ei ar fi putut răspunde în mod rezonabil Stăpânului: 'Dar cum am putea face noi asta?’... Însă, în timp ce discipolii foarte probabil că spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'.
Este interesant că, în conformitate cu manuscrisele de care dispunem, textul din Matei 28:19 se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ‘în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!’. În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez.
Versetul din Evanghelia după Matei citat de Eusebiu de 17 ori, indică, mai degrabă faptul că persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este Domnul Isus Hristos, iar acest fapt este în acord cu afirmaţia anterioară a Domnului din v.18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform cu cele redate de Eusebiu, în Matei 28:19, nu este vorba de Numele în, sau pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul.
Este, deci, clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată puterea Mi-a fost dată (Mie în cer şi pe pământ”. Şi atunci este normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, în Coloseni 3:17, Biblia ne învaţă că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Porunca este, deci, clară, şi anume ca tot ce facem, inclusiv lucrarea botezului, să facem ”în Numele Domnului Isus”. Nicăieri în Scriptură nu găsim referiri despre lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi. Deasemenea, nicăieri în Scripturi nu găsim scris ca ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar, toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ ”în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), sau ”în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştinii vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc., doar ”în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1).
Astfel, ca şi concluzie, din unghiul celui ce boteză, el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20).
Trebuie precizat, însă, că Formula de botez specificată în toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează.
Revenind, însă, la pasajul din Matei 28:19, un alt argument care probează alterarea textului din Matei 28:19,20 este un manuscris în limba ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei, manuscris cunoscut sub numele de Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Referitor la sursa acestui text ebraic, profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample privind această chestiune, sugerează că ”Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies vol. 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.). În acest manuscris, textul din Matei 28:19,20 este redat astfel: ”Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere din ebraică în engleză - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan ), adică ”Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
Vol. VI - ”Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E.A. Wallis Budge. (volum dublu de 1490 de pagini), cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806 a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, opt au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., cinci în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine la pagina 637 o discuţie din secolul IV, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea ”Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: ”Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, p. 637). Este trist, totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, ”Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice sunt versetele din Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formula baptismală, aşa cum o găsim în cartea Faptelor şi în epistole, adică ”pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ”pentru Moise” (după 1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, şi, în mod asemănător, apostolii au botezat ”pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6).Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8).
Un alt argument indirect este afirmaţia din 1Corinteni 6:11: ”Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ”îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci ”identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...”. Prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tatăl ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11), ci, doar cu Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).
În mod similar, botezul este şi o identificare cu Hristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Dar daca, după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, şi nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Hristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13).Formula baptismală ”în Numele lui Isus”, s-a folosit la botezurile care au dus la înfiinţarea bisericilor din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Cu ea au fost botezaţi Evrei (Fapte 2:38), Samariteni (Fapte 8:16), Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27) şi toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice:
Ciprian, un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra botezării în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez veche şi scurtă şi anume: ” în Hristos Isus” sau ”în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine, veche şi apostolică, folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan, era cea ”în numele Domnului Isus”.Encyclopedia Britannica, ed. 11(1920), vol. II pag, 365 spune: ”Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori nu a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul III, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”.
Hastings Encyclopedia of Religion, vol. 2, pag. 377, 389, spune: ’Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele ”în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul.’
În lucrarea ’A History of Christian Thought’ vol. 1 pag. 53, Otto Heick (istoric creştin) spune: ”La început, botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, iar apoi, gradual, în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”.
Dicţionarul Biblic explicativ (1962) vol. I pag. 351 spune: ” Dovezile...sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”.
Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), spune: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”
Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53 arată că ‘Persoanele au fost botezate la început în ”numele lui Isus Hristos” ... Sau ”în numele Domnului Isus”... După aceea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi ”în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.’
Encyclopedia Biblica (1899) vol. I pag. 473 spune: ”Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial ”în Numele lui Isus Hristos”, sau ”în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista Time din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică cu privire la botezul ”în Numele lui Isus” care a avut loc în Roma în anul 100 d.H.: ”Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. ”Credis”? A întrebat el. ”Credo”, a răspuns Publius. ”Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Hristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – ”Eu te botez în Numele Domnului Isus”. ”
Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează: ”Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul numeşte această scriere ”Scriptură”, iar Origen spune că acest Hermas este contemporan cu apostolii fiind identificat cu Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să înţeleagă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi cu formula ”în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Afirmţia cardinalului iezuit Augustin Bea: ”...papa este «tatăl tuturor credincioşilor», inclusiv pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, şi pentru care este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22), ar trebuie să ne facă atenţi.
Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea ”botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Hristos’ este respins ca erezie de către biserica romano-catolică, iar pentru a reveni în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez, ci doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma, căci botezul este acelaşi: cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XXIII a convocat Consiliul Ecumenic II, la Vatican în 1962, şi a cerut, atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi, să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan XXIII a folosit următoarea exprimare: ”v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”.
Astfel deci, este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor, uneori, din partea unor teologi sau din partea religiilor tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii, lucrare la care a conlucrat Isus (Marcu 16:20), şi pe care Dumnezeu a întărit-o. (Evrei 2:2-4).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.