MARELE TRĂDĂTOR - LEROY FROOM

Cine a indraznit sa faca schimbari in textul scrierilor spiritului profetic?

Avem pe cineva deosebit, care a practicat si a realizat acest lucru impreuna cu alti editori contemporani ai săi. Iata ce marturiseste LeRoy Froom despre ”operele” sale:

„Pot face aici o mărturisire personală deschisă? Atunci când, între 1926 şi 1928, am fost rugat de conducătorii noştri să ţin o serie de studii despre Spiritul Sfânt în Uniunea Predicatorilor din America de Nord, am descoperit că, pe lângă îndrumările nepreţuite găsite în Spiritul Profetic, nu exista practic nimic în literatura noastră care să expună poziţia biblică în ceea ce priveşte acest uluitor câmp de studiu. Nu existau în literatura noastră cărţi care să vorbească despre acest subiect. Am fost silit să caut o urmă de cărţi valoroase scrise de bărbaţi din afara credinţei noastre – aşa cum am spus mai devreme – în vederea reperelor iniţiale şi a sugestiilor, şi pentru a deschide perspective în vederea studiului personal intensiv. Obţinând acestea, am pornit de acolo. Dar ei erau hotărâţi mai dinainte să ajute. Şi zeci, dacă nu sute pot confirma aceeaşi convingere sănătoasă că unii dintre aceşti bărbaţi aveau o pătrundere mai adâncă în lucrurile luiDumnezeu decât aveau mulţi din oamenii noştri referitor la Spiritul Sfânt şi viaţa triumfătoare. Aceasta constituia o temă foarte obscură.” („Mişcarea destinului,” pag. 322) –Bărbaţii „din afara credinţei” despre care Froom a pomenit erau „Murry, Simpson, Gordon, Holden, Meyer, McNeil, Moody, Waugh, McConkey, Scroggie, Smith, McKensie, McIntosh, Brooks, Dixon, Kyle, Morgan, Needham, Pierson, Seiss, Thomas, West, şi alte zeci de persoane.” (Idem, pag. 320)

Să observam trei lucruri interesante:
1.) Citez pe LeRoy Froom: ”Nu exista nimic în literatura noastră” – de ce? – pentru că pionierii anului 1920 nu erau trinitarieni.
2.) Ceea ce trebuia prezentat de LeRoy Froom în 1928, trebuia să-şi aibă rădăcinile în ceea ce credea poporul sfinţit (referinţă la gruparea penticostală) – mai ales în ceea ce priveşte acest subiect.
3.)LeRoy Froom îi acuză pe bărbaţii noştri de neglijare în cercetarea adâncă a lucrurilor spirituale ale lui Dumnezeu.”(Robert Diener – „O istorie a Dumnezeirii în BAZS,” pag. 6)

Alta declaratie a lui Froom: „Pot afirma că lucrarea mea, ‚Venirea Mângâietorului’ a constituit rezultatul unei serii de studii pe care le-am ţinut în 1927 –1928 la seminarele predicatorilor de-a lungul Americii de Nord. Nu vă puteţi imagina cât de admonestat am fost de unii din vremurile trecute pentru că am prezentat personalitatea Spiritului Sfânt ca a Treia Persoană a Dumnezeirii. Unii neagă aceasta – încă neagă. Dar cartea a venit pentru a fi acceptată în mod general ca standard.” (Scrisoarea lui LeRoy Froom către dr. O. H.Christenson, 27 octombrie 1960)

Cine a introdus erezia trinitatii in 1927? LeRoy Froom, adusa de la penticostali! Dupa ce L.Froom a reusit sa faca acest lucru, impreuna cu alti teologi, in anul 1946 a modificat de asemenea atat cartea ”Daniel si Apocalips” a lui Uriah Smith (aprobata si obladuita de EGW), cat si cartea compilata numita ”Evanghelizare”. Dupa modificarea declaratiilor antitrinitariene din acestea, Froom a declarat: „Astfel, nota inexactă a fost ştearsă, şi nu a mai fost adăugată în ediţiile ulterioare. Astfel, o altă eroare a fost eliminată prin aceste revizuiri din anii 1940, din cărţile noastre oficiale şi de altfel folositoare.” – „Mişcarea destinului,” pag. 428). După părerea lui Froom, EGW a scris erori timp de 50 de ani, iar el le-a corectat,dupa invavatura penticostală, revenind astfel la doctrina promulgata la Consiliul de la Niceea 325 dH de catre Constantin cel Mare. Aceasta este tradare față de adevar si regresie la neo-paganism. Din păcate, invațăturile lui sunt incă prezente si valabile intre noi.