Se afișează postările cu eticheta reforma. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reforma. Afișați toate postările

miercuri, 19 noiembrie 2014

TREBUIE SA MORI ! Scumpă este inaintea Domnului moartea celor iubiți de El. Ps.116,15

”Apoi, privirile mi-au fost întoarse de la slavă şi mi-a fost arătată rămăşiţa de pe pământ. Îngerul li s-a adresat: „Veţi putea evita voi ultimele şapte plăgi? Veţi merge voi în slavă şi vă veţi bucura de tot ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc şi sunt gata să sufere de dragul Lui? Dacă este aşa, trebuie să muriţi pentru a putea trăi. Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă, pregătiţi-vă. Pregătirea voastră trebuie să fie mai profundă decât cea pe care o faceţi acum, căci vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi-i va nimici pe toţi păcătoşii de pe el. Jertfiţi totul pentru Dumnezeu. Puneţi totul pe altarul lui — eul, averea, totul ca o jertfă vie. Va fi nevoie de tot ce aveţi pentru a intra în slavă. Strângeţi-vă o comoară în ceruri, o comoară pe care hoţii nu pot s-o fure şi nici rugina s-o strice. Trebuie să fiţi părtaşi cu Hristos la suferinţele Lui aici, dacă vreţi să fiţi părtaşi cu El la slava Sa în lumea cea nouă.”

 Cerul va fi nespus de ieftin, dacă-l vom obţine prin suferinţă. Trebuie să ne tăgăduim eul în tot drumul nostru, să murim zilnic faţă de el, să lăsăm ca să iasă la iveală numai Isus şi să ţinem necurmat slava Sa înaintea ochilor. Am văzut că aceia care au îmbrăţişat în ultima vreme adevărul vor trebui să ştie ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos, că vor avea de trecut prin încercări care vor fi dureroase şi tăioase pentru ca ei să poată fi curăţiţi şi învredniciţi, prin suferinţă, să primească sigiliul viului Dumnezeu, să treacă prin timpul necazului celui mare, să-L vadă pe Împărat în frumuseţea Sa şi să stea în prezenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor curaţi, sfinţi.” {ST 67.1}

”Mulţi care mărturisesc Numele lui Hristos şi pretind că aşteaptă apropiata Sa întoarcere nu ştiu ce înseamnă să suferi pentru Hristos. Inimile lor nu sunt înmuiate prin har şi ei nu sunt morţi faţă de eu, după cum se face dovada în diferite moduri. În acelaşi timp, ei vorbesc despre faptul că trec prin încercări. Dar motivul principal al încercărilor lor este o inimă nesupusă, care face eul atât de sensibil, încât se irită deseori. Dacă asemenea persoane ar putea să-şi dea seama ce înseamnă să fii un umil urmaş al lui Hristos, un creştin adevărat, ar începe să lucreze cu multă hotărâre — şi ar începe aşa cum se cuvine. Mai întâi, ei ar muri faţă de eu, apoi ar fi gata oricând pentru rugăciune şi ar controla fiecare pasiune a inimii. Fraţilor, renunţaţi la independenţa voastră, la încrederea pe care o aveţi în voi înşivă şi urmaţi Modelul cel blând. Ţineţi-L pe Isus în gândurile voastre — El este exemplul vostru şi voi trebuie să călcaţi pe urma paşilor Lui. Priviţi către Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, care, pentru bucuria ce I-a fost pusă înainte, a îndurat crucea şi a dispreţuit ruşinea. El a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire atât de mare faţă de Sine. Pentru păcatele noastre a fost El odinioară Mielul cel blând, lovit, rănit, năpăstuit şi înjunghiat. Atunci haideţi să suferim şi noi pentru Isus, să răstignim eul zilnic şi să fim părtaşi la suferinţele lui Hristos aici, pentru a putea fi făcuţi părtaşi cu El la slava Sa şi să fim încununaţi cu glorie, cinste şi viaţă veşnică.” {ST 114.1}

”Într-una dintre ocazii, am vorbit despre adevărata sfinţire ca nefiind altceva decât o moarte zilnică faţă de eu şi o conformare zilnică faţă de voia lui Dumnezeu. În timp ce mă aflam în Oregon, mi-a fost arătat că unele dintre bisericile tinere din Conferinţa New England erau în pericolul de a denatura învăţătura privitoare la sfinţire. Unele dintre ele urmau să fie înşelate de o interpretare greşită a acestei doctrine, în timp ce altele, cunoscând influenţa ei înşelătoare, îşi vor da seama de pericolul în care se află şi se vor îndepărta de ea. Sfinţirea descrisă de apostolul Pavel se află într-un conflict continuu cu eul. El a spus: „În fiecare zi mor” (1 Corinteni 15, 31 — versiunea engleză). Voinţa şi dorinţele lui se aflau într-un conflict neîncetat cu datoria lui şi cu voia lui Dumnezeu. În loc de a urma propria înclinaţie, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât de neplăcută şi de chinuitoare era aceasta pentru firea lui pământească.” {SVM 237.1}

”Relele nu pot fi îndreptate — aşa cum nu se pot face schimbări în caracter — doar prin câteva eforturi slabe, intermitente. Zidirea caracterului nu este o lucrare de o zi, nici de un an, ci de o viaţă. Lupta de biruire a eului, lupta pentru sfinţenie şi pentru cer durează toată viaţa. Fără un efort continuu şi o activitate neîntreruptă, nu poate exista nici o înaintare în viaţa divină, nici dobândirea coroanei de biruitor. Cea mai puternică dovadă a căderii omului dintr-o condiţie superioară este faptul că ne costă atât de mult să ne întoarcem. Calea de întoarcere poate fi câştigată numai printr-o luptă aprigă, centimetru cu centimetru, ceas de ceas. Într-o clipă, printr-un act grăbit, neatent, ne putem lăsa în puterea răului; însă, pentru a rupe lanţurile şi a dobândi o viaţă mai sfântă, este nevoie de mai mult de o clipă. Scopul poate fi formulat, lucrarea începută; însă, împlinirea lui va necesita trudă, timp, perseverenţă, răbdare şi sacrificiu. Nu ne putem permite să acţionăm din impuls. Nu putem fi pe picior greşit nici o clipă. Asaltaţi de ispite fără număr, trebuie să rezistăm cu fermitate sau vom fi biruiţi. Dacă am ajunge la încheierea vieţii cu lucrarea neterminată, rezultatul ar fi o pierdere veşnică. 
 Viaţa apostolului Pavel a fost un conflict neîncetat cu eul. El a spus: „Eu mor în fiecare zi” (1 Corinteni 15, 31). Voinţa şi dorinţele sale intrau zilnic în conflict cu datoria şi voinţa lui Dumnezeu. În loc să-şi urmeze înclinaţiile, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât ar fi fost de greu să-şi răstignească firea.
 La încheierea vieţii sale de conflict, privind înapoi la luptele şi biruinţele lui, el a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, «în ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Timotei 4, 7-8).” {DV 453.1}

”Inima ta este lipită de comorile tale pământeşti, de aceea nu este loc în ea pentru cele cereşti. Aceste biete lucruri care se văd — cele pământeşti — umbresc slava celor cereşti. Unde îţi este comoara, acolo îţi va fi şi inima. Cuvintele tale vor dovedi, faptele tale vor arăta unde este comoara ta. Dacă este în această lume, spre câştigul redus al celor pământeşti, preocupările tale se vor manifesta în acea direcţie. Dacă lupţi pentru moştenirea veşnică cu stăruinţă, energie şi zel proporţionale cu valoarea acesteia, atunci vei putea fi un candidat cinstit pentru viaţa veşnică, un moştenitor al slavei. E nevoie de o convertire proaspătă în fiecare zi. Mori zilnic faţă de eu, pune-ţi frâu la limbă, controlează-ţi cuvintele, încetează murmurările şi plângerile, nu lăsa să-ţi scape de pe buze nici un cuvânt de critică. Dacă asta cere un efort mare, fă-l; vei fi răsplătit dacă îl vei face.” {1M 698.3}

 Nimeni nu doreste sa moara. Se iubeste pe sine destul de mult ca sa nu-si doreasca moartea eului. E clar ca odata ce accepta rastignirea firii vechi, trebuie sa traiasca pentru altii, sa se sacrifice pentru altii si sa faca pe altii fericiti. Asa ca...foarte putin probabil ca cineva sa isi doreasca a muri fata de pacat...

”
Satana este hotarat ca oamenii sa nu vada dragostea lui Dumnezeu, care L-a condus sa dea pe Singurul Sau Fiu pentru a salva omenirea pierduta, caci bunatatea lui Dumnezeu este cea care conduce pe oameni la pocainta. Oh, cum vom reusi sa punem inaintea lumii, iubirea profunda, pretioasa a lui Dumnezeu? Nu putem face aceasta altfel, decat exclamand:"Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!" Sa spunem deci pacatosilor:"Iata Milelul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!" Prezentand pe Isus ca Reprezentant al Tatalui, vom fi in masura sa risipim umbra pe care Satana a aruncat-o pe calea noastra ca sa nu vedem mila si marimea iubirii inexprimabile a lui Dumnezeu, asa cum se manifesta in Isus Hristos.
Priviti la crucea de pe Calvar. Aceasta este o dovada pemanenta a iubirii nemarginite, a milei nemasurate a Tatalui ceresc. Oh, fie ca toti sa se pocaiasca si sa faca faptele lor dintai. Cand bisericile fac acest lucru, ei vor iubi pe Dumnezeu si pe semenii lor mai presus de ei insisi. Efraim nu va invidia pe Iuda, si Iuda nu se va razvrati impotriva lui Efraim. DESPARTIRILE VOR FI VINDECATE, sunetele violente de conflict nu vor mai fi auzite la hotarele lui Israel. Prin harul dat lor in mod gratuit de Dumnezeu, toti vor incerca sa raspunda rugaciunii lui Hristos, ca ucenicii Sai sa fie una, dupa cum El si Tatal una sunt. Pacea , iubirea, mila, si bunavointa vor fi principiile statornice ale sufletului. Dragostea lui Hristos va fi tema oricarei limbi, si Martorul adevarat nu va mai spune, "Dar ce am impotriva ta, este ca ti-ai parasit dragostea dintai." Poporul lui Dumnezeu va ramane in Hristos, dragostea lui Isus va fi descoperita, si un singur Duh va anima toate inimile, regenerand si reinnoind toate dupa chipul lui Hristos, modeland toate inimile dupa asemanarea inimii Lui. Ca ramurile vii ale adevaratei Vite, toti vor fi uniti cu Hristos, Capul viu. HRISTOS VA RAMANE IN FIECARE INIMA, calauzind, MANGAIND, sfiintind si prezentand lumii unitatea urmasilor lui Isus, purtand astfel marturia ca acreditarile ceresti sunt oferite bisericii ramasitei. IN UNITATEA BISERICII LUI HRISTOS SE VA DOVEDI CA DUMNEZEU A TRIMIS PE SINGURUL SAU FIU IN LUME...”( EGW- The 1888 Materials, vol 3 pag 139-139, trad rom)


 ”...Să lăsăm ca iubirea lui Hristos să ne determine să fim plini de compasiune şi tandreţe, pentru a putea plânge pentru cei greşiţi şi care s-au îndepărtat de Dumnezeu. Un suflet are o valoare infinită. Aceasta nu poate fi estimată decât prin preţul plătit pentru răscumpărarea lui. Calvarul! Calvarul! Calvarul va lămuri adevărata valoare a unui suflet!” {3M 187.2}

”El, care a luat firea umană asupra Sa, ştie ce înseamnă compasiunea faţă de suferinţele omenirii. Nu numai că Hristos cunoaşte fiecare suflet, nevoile personale şi încercările acelui suflet, dar ştie şi toate împrejurările care frământă şi nedumeresc spiritul. Mâna Sa este întinsă cu o gingăşie plină de milă către fiecare copil suferind al Său. Cei care suferă cel mai mult primesc cea mai adâncă compasiune şi milă din partea Sa. El este mişcat de înţelegerea neputinţelor noastre şi doreşte ca noi să lăsăm nedumeririle şi necazurile noastre la picioarele Sale şi să le părăsim acolo..
Când ispitele te asaltează, când grijile, nedumeririle şi întunericul par să-ţi învăluie sufletul, priveşte către locul din care ai văzut ultima dată venind lumina. Odihneşte-te în iubirea lui Hristos şi sub grija Sa protectoare. Când păcatul se luptă în inimă pentru supremaţie, când vina apasă sufletul şi împovărează conştiinţa, când necredinţa întunecă mintea, aminteşte-ţi că harul lui Hristos este de-ajuns pentru a birui păcatul şi a risipi întunericul. Intrând în comuniune cu Mântuitorul, intrăm pe teritoriul păcii...”(EGW, Isus, Marele Medic p 13)


 Numai cei care au fost transformati de Duhul lui Dumnezeu sunt vii; restul sunt morți spiritual. Trebuie să ne gândim că suntem într-o lume plină de cadavre spirituale, și munca noastră este să îi aducem la viața lui Dumnezeu.Oamenii sunt morți și nu știu. Ei au organisme vii, dar sunt morți spiritual. În cazul în care de-a lungul vieții nu își dau seama că trebuie să se nască spiritual, într-o zi vor înceta să mai existe pentru totdeauna. Planul Dumnezeu este ca oamenii să se trezească la această realitate și poate vor fi salvați (Mat.18: 14; 1 Tim.2: 4). Dar pentru ca aceștia să fie salvati, ei trebuie să înțeleagă că sunt pierduti.

 Noi putem primi lumina cerului numai când suntem dispui să fim goliţi de sine. Putem înţelege caracterul lui Dumnezeu şi putem să-L acceptăm pe Domnul Hristos prin credinţă numai dacă suntem de acord să aducem fiecare gând în supunere faţă de Hristos. ...

"Caci voi ati ...murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu...Hristos este viata voastra..." Col.3,3.4.

joi, 6 noiembrie 2014

DE CE SA VORBIM DESPRE APOSTAZIE

Este greșit să vorbim despre apostazie? Este un cuvânt de actualitate sau de viitor? Este pentru noi, ca biserică, sau se referă la anumite persoane debusolate spiritual? (apostazie = lepadare de credinţă, profetizata si in 1 Tes. 2,3, dar care mai înseamnă şi deviere de la principii).
Auzim soapte pe la colturile bisericii ca ceva este in neregulă cu starea bisericii si cum că ea a intrat in"apostazie". Este cineva in măsură să afirme si sa confirme acest lucru?
Apostazie sau depărtare de la principii se numește si starea laodiceana care este prezenta încă de pe vremea lui Ellen G.White. "Biserica este in stare laodiceana" spunea ea in anii 1900 in cartea Evenimentele ultimelor zile. "Domnul a declarat că istoria trecutului se va repeta pe măsură ce ne apropiem de încheierea lucrării. Fiecare adevăr pe care El ni l-a încredinţat pentru aceste zile din urmă trebuie să fie vestit lumii. Fiecare pilon al adevărului pe care El l-a stabilit trebuie să fie întărit. Noi nu putem acum să păşim în afară de pe temelia pe care Dumnezeu a stabilit-o. Noi nu putem acum să intrăm în nici o altă nouă organizaţie, că aceasta ar însemna apostazie de la adevăr." (Notebook Leaflets, The Church Nr. 1, 24 dec. 1905).
CITATUL SPUNE CĂ INTRAREA ÎNTR-O ALTĂ ORGANIZAŢIE ÎNSEAMNĂ APOSTAZIE DE LA ADEVĂR. In urma acestei afirmații, trebuie sa spunem, fără doar si poate, ca si instituţie, biserica nu a intrat într-o altă organizaţie schimbandu-şi numele sau titulatura, ci ea a modificat treptat, cu ocazia decesului si dispariției profetului EGW, întregul concept despre Dumnezeire, introducând după anul 1930 doctrina trinitatii, asa cum deja fusese profetizat de EGW ca fiind contestarea personalității lui Dumnezeu si a sanctuarului, numind-o apostazia Omega. Această modificare despre Dumnezeire care a apărut în manualele de doctrină ale bisericii in anii 1940, nu este prezenta in manualele de mărturisire de credinţă ale adventistilor din anii 1914. Deci, chiar dacă aparent nu au fost scoase principii, totuşi a fost adăugat cel puţin un principiu care face parte din vinul Babilonului. In consecinţă, nu este o apostazie prin eliminare de principii, ci o apostazie prin adăugare de dogme paganesti. E.G.White spune: "Când biserica se află în apostazie, distanta intre aceasta si papalitate se micșorează." (EGW -The Sign of the Times, tomul 3,p.99). In ce fel poate avea loc apropierea de sistemul papal?  "Cea mai mare greşeală pe care o găsim la Reformă este că Reformatorii au oprit procesul reformei. Dacă ar fi continuat şi ar fi înaintat până ce ar fi lăsat în spate şi ultimul vestigiu al Papalităţii ca nemurirea naturală, botezul prin stropire, trinitatea şi păzirea Duminicii, biserica ar fi fost acum liberă de erorile ei nescripturistice.” (James White, 7 februarie 1856, R&H, vol.7, no.19, pag.184, par.26)
Această formă de apostazie doctrinala, unita cu starea de incropeala laodiceana poate produce o reacție ireversibilă din partea Celui Sfânt, care va vărsa din gura Sa pe cei compromisi.
"Suntem în pericolul de a deveni o sora a Babilonului decazut, de a permite bisericilor noastre sa devina corupte, si pline de orice duh necurat, o colivie a oricarei pasari necurate si urâcioase; oare vom scapa noi daca nu facem miscari hotarâte ca sa stârpim raul existent?" (21MR 380.1).
"Daca biserica lui Dumnezeu ajunge la starea de caldicel, ea nu mai are trecere înaintea lui Dumnezeu mai mult decât au bisericile care au cazut si au devenit locuinta dracilor, temnita oricarui duh necurat si colivia oricarei pasari necurate si urâcioase. Aceia care au avut ocazii de a auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a Saptea, numindu-se pazitorii poruncilor Dumnezeu, si care totusi nu mai poseda vitalitate si consacrare pentru Dumnezeu mai mult decât bisericile cu numele, vor primi plăgile lui Dumnezeu la fel de neîndoielnic ca si bisericile care se opun legii lui Dumnezeu." (19MR 176.1)

 Alta forma de apostazie, de data aceasta CONTINUĂ:  ”Eșecul de a urma principiile sănătoase a mânjit istoria poporului lui Dumnezeu. A existat o apostazie continuă în ce privește reforma sănătății și, ca rezultat, Dumnezeu este dezonorat printr-o mare lipsă de spiritualitate. Au fost ridicate bariere care nu ar fi existat niciodată dacă poporul lui Dumnezeu ar fi umblat în lumină. {DH 33.4}

  Iata ca exista apostazie la reforma sanatatii: ”Marea apostazie în reforma sănătății se datorează faptului că minți neechilibrate și-au făcut de lucru cu ea și au dus-o în asemenea extreme, încât aceasta a dezgustat poporul, în loc să-l convertească la ea. Am fost acolo unde aceste idei radicale au fost înfăptuite — legume preparate doar cu apă și toate celelalte lucruri pregătite într-o manieră asemănătoare. Acest fel de gătit este o deformare sanitară și există unele minți în așa fel constituite, încât acceptă orice ar purta trăsăturile unei diete riguroase sau ale unei reforme de orice fel.” {DH 212.1}

 ”Sofismele cu privire la Dumnezeu și natură, care umplu lumea de scepticism, sunt născocirile vrăjmașului căzut, care este un cercetător al Bibliei, cunoaște adevărul ce trebuie să fie știut de oameni și a cărui preocupare este să abată mințile de la adevărurile cele mari, care au fost date pentru a-i pregăti pe oameni în vederea evenimentelor care urmează să vină peste lume. Am văzut urmările acestor concepții închipuite despre Dumnezeu: apostazie, spiritism și desfrânare. Tendința spre desfrânare a acestor învățături era atât de ascunsă, încât, la început, mi-a fost greu să mă lămuresc cu privire la adevăratul lor caracter. Până ce nu mi-a fost descoperit de Domnul, n-am știut cum să o denumesc, însă am fost îndrumată să o denumesc iubire spirituală nesfântă.” — Testimonies for the Church 8:291, 292 (1904).

 ”Lepădarea mărturiilor conduce la apostazie.” {EUZ 177}

”Un lucru este sigur: acei adventiști de ziua a șaptea, care se vor așeza sub stindardul lui Satana, vor renunța mai întâi la credința lor în avertismentele și mustrările conținute în mărturiile Duhului lui Dumnezeu.” — Selected Messages 3:84 (1903).


  ”Vrăjmașul a făcut eforturile cele mai abile cu putință pentru a zdruncina credința poporului nostru în mărturii... Aceasta se întâmplă exact așa cum a plănuit Satana, iar cei care au pregătit calea ca poporul să nu mai acorde atenție avertizărilor și mustrărilor din mărturiile Duhului lui Dumnezeu, vor asista la apariția unui val de erori și erezii de tot felul.” — Selected Messages 3:83 (1890). {EUZ 178.1}
”Planul lui Satana este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale credinței noastre, stâlpii poziției noastre, după aceea, îndoiala și în privința Sfintelor Scripturi și, în cele din urmă, marșul în jos, spre pierzare. Când mărturiile care au fost crezute cândva sunt privite cu neîncredere și lepădate, Satana știe că cei amăgiți nu se vor opri aici și își dublează eforturile până când îi lansează într-o răzvrătire fățișă, care va deveni incurabilă și va sfârși în distrugere. — Testimonies for the Church 4:211 (1879) {EUZ 178.2}


 “În ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie a Martorului Credincios nu și-a împlinit scopul ei rânduit de Dumnezeu. Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioșii continuă să declare că sunt bogați și nu au nevoie de nimic. Mulți întreabă: Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză mereu Mărturiile de apostazie și de păcate grave? Noi iubim adevărul; noi prosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare și avertizare. Lăsați însă ca acești murmurători să-și vadă propriile lor inimi și să compare viața lor cu învățăturile practice ale Bibliei, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu și harul Lui să lumineze întunericul lor spiritual și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și vor înțelege adevărata lor sărăcie și nenorocire spirituală. Vor simți necesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credința și dragostea; veșmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curățit prin sângele scumpului Mântuitor; și alifia pentru ochi care este harul lui Dumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a descoperi păcatul. Aceste daruri sunt mult mai prețioase decât aurul din Ofir.” {GA 21.5}

  ”Dacă biserica, acum dospită de propria ei apostazie, nu se căieşte şi nu se întoarce, va mânca din roadele propriilor ei fapte, până se va scârbi de ea însăşi. Dacă se împotriveşte la rău şi alege ce e bine, dacă Îl caută pe Dumnezeu cu toată smerenia şi corespunde înaltei sale chemări în Hristos, stând pe platforma adevărului veşnic şi, prin credinţă, îşi însuşeşte realizările pregătite pentru ea, biserica va fi vindecată. Ea va apărea în simplitatea şi curăţia date ei de Dumnezeu, scăpată din toate încurcăturile pământeşti, dovedind că adevărul a făcut-o într-adevăr liberă. Atunci membrii ei vor fi într-adevăr aleşii lui Dumnezeu, reprezentanţii Lui.” (Mărturii pentru comunitate vol.8, Pagina 250).

marți, 4 noiembrie 2014

SCOPUL VIETII TALE - cunoasterea si trairea in lumina adevarului

 ”Mai avem doar putin timp pentru a duce lupta; apoi Domnul Hristos va veni si aceastã scenã de conflicte se va închide. Atunci se va putea spune cã cele din urmã eforturi ale noastre au fost fãcute pentru a lucra cu Hristos si pentru înaintarea Împãrãtiei Sale. Câtiva dintre cei care au stat în linia întâi a bãtãliei, împotrivindu-se cu zel pãcatului, cad la postul datoriei; cei rãmasi în viatã privesc cu durere la eroii cãzuti, însã nu este timp pentru a ne înceta lucrarea. Ei trebuie sã strângã rândurile; sã apuce stindardul din mâna doborâtã de moarte si, cu putere reînnoitã, sã apere adevãrul si onoarea lui Hristos. Trebuie sã ne împotrivim pãcatului ca niciodatã înainte - sã ne împotrivim puterilor întunericului. Timpul pe care îl trãim necesitã o activitate energicã si sustinutã din partea celor care cred adevãrul prezent. Dacã ni se pare cã avem mult de asteptat pânã când va veni Eliberatorul nostru, dacã, doborâti de întristare si istoviti de trudã, suntem nerãbdãtori a scãpa de luptã, sã ne amintim - si aceastã amintire sã aducã la tãcere orice murmur - cã am fost lãsati pe pãmânt pentru a întâmpina furtuni si lupte, pentru a ne desãvârsi caracterul crestin, pentru a-L cunoaste mai bine pe Dumnezeu, Tatãl nostru, si pe Domnul Hristos, fratele nostru mai mare, si sã facem lucrarea încredintatã de Stãpân de a câstiga multe suflete pentru Hristos. "Cei întelepti vor strãluci ca strãlucirea cerului si cei ce vor învãta pe multi sã umble în neprihãnire vor strãluci ca stelele în veci de veci." (Dan. 12, 3) Biografie 14:9

 ”Zadarnice sunt visurile oamenilor spre progres, în zadar sunt toate silintele pentru înãltarea omenirii, atâta timp cât acestia neglijeazã singura sursã a sperantei si ajutorului neamului omenesc cãzut în pãcat. Cãci "orice ni se dã bun si orice dar desãvârsit este de sus, pogorându-se de la Tatãl luminilor" (Iacob 1,17). Fãrã Dumnezeu nu existã un caracter crestin desãvârsit. Iar singura cale spre Dumnezeu este Domnul Hristos. El spune: "Eu sunt calea, adevãrul si viata. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine" (Ioan 14,6).” Calea catre Hristos 2:8

”Dacă timpul revenirii Mântuitorului pare că întârzie, dacă apăsaţi de întristări şi istoviţi de trudă suntem nerăbdători de a încheia serviciul şi a primi o onorabilă liberare din luptă, să ne amintim — şi această amintire să înăbuşe orice murmur — că Dumnezeu ne lasă să întâmpinăm furtuni şi lupte pe pământ, spre desăvârşirea caracterului de creştin, spre a face o mai bună cunoştinţă cu Dumnezeu, Tatăl nostru şi cu Hristos, Fratele nostru mai mare şi spre a îndeplini o lucrare pentru Maestru, câştigând multe suflete pentru Hristos, ca apoi cu inimă veselă să putem auzi cuvintele: «Bine rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău»” — E. G. White, în The Review and Herald, 25 octombrie, 1891. {TIL 1.1}

vineri, 31 octombrie 2014

Cea mai mare nevoie a ta

”Noi ar trebui să ne rugăm tot așa de stăruitor pentru coborârea Duhului Sfânt, cum s-au rugat ucenicii în Ziua Cincizecimii. Dacă ei au avut nevoie de Duhul Sfânt în timpul acela, cu atât mai mult avem noi nevoie astăzi. Fără Duhul și puterea lui Dumnezeu, ar fi zadarnic să lucrăm pentru a prezenta adevărul. — Australasian Union Conference Record, 1 aprilie, 1898.

Cereți prin credință împlinirea făgăduinței Duhului Sfânt —
Duhul Sfânt le este dat numai acelora care caută cu umilință pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea și harul Său. Puterea Iui Dumnezeu așteaptă să fie cerută și primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credință, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogățiile harului lui Hristos, iar El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.— Hristos, Lumina lumii, 673.

Rugați-vă pentru ploaia târzie —
Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă izvoarele apei vieții. Fiecare trebuie să primească apa vie pentru el însuși. Acum, în timpul ploii târzii, să ne rugăm cu inima smerită și cu toată stăruința, pentru ca torentele harului să se poată revărsa peste noi. Să ne rugăm cu ocazia fiecărei adunări, să ne rugăm,lui Dumnezeu să dea chiar acum sufletului nostru căldura și umiditatea necesară germinării seminței. În timp ce ne rugăm lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, El va realiza în noi blândețea și smerenia inimii, o dependență conștientă de El pentru a primi ploaia târzie care ne desăvârșește. Dacă vom cere cu credință binecuvântarea, o vom primi, așa cum a făgăduit Dumnezeu. — Mărturii pentru pastori, 508.

Fiți plini de zel în rugăciune și în puterea Duhului Sfânt — Avem nevoie de influența înviorătoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. “Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. Rugați-vă neîncetat și vegheați, lucrând în armonie cu rugăciunile voastre. Când vă rugați, încredeți-vă în Dumnezeu. Este timpul ploii târzii, când Domnul va da o măsură bogată a Duhului Său. Fiți plin de zel în rugăciune și vegheați în Duhul Sfânt. — Mărturii pentru pastori, 512.” {Rg 119-120.1}

Satana se teme când poporul lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul Sfânt —
”Satana nu se teme de nimic așa de mult cum se teme că poporul lui Dumnezeu va elibera calea, îndepărtând orice piedică, așa încât Domnul să poată revărsa Duhul Său asupra unei biserici ofilite și asupra unei adunări nepocăite. Dacă Satana și-ar fi împlinit scopul, nu ar fi avut loc niciodată o altă înviorare spirituală, mare sau mică, până la sfârșitul timpului. Totuși noi nu suntem în neștiință cu privire la metodele lui. Noi putem să ne împotrivim puterii lui. Când calea va fi pregătită pentru Duhul lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Satana nu poate să împiedice o ploaie de binecuvântări care coboară asupra poporului lui Dumnezeu, așa cum nu poate să închidă ferestrele cerului, pentru ca ploaia să nu poată cădea pe pământ. Oamenii răi și diavolii nu sunt în stare să împiedice lucrarea lui Dumnezeu sau să îndepărteze prezența Sa din adunările celor ce alcătuiesc poporul Său, dacă ei își mărturisesc păcatele și le înlătură cu o inimă supusă și smerită și dacă ei cer cu credință împlinirea făgăduințelor Sale. — Selected Messages 1:124

În nici un moment al experienței noastre nu ne putem lipsi de acel ajutor care ne-a făcut în stare să facem primii pași. Binecuvântările primite în timpul ploii timpurii ne sunt necesare până la sfârșit. Totuși, singure, acestea nu ne vor fi suficiente. În timp ce păstrăm binecuvântarea ploii timpurii, noi nu trebuie, pe de altă parte, să pierdem din vedere că fără ploaia târzie, pentru a da în spic și a coace grâul, lanul nu va fi gata pentru seceriș și lucrarea semănătorului va fi în zadar. Harul divin este necesar la început, la fiecare pas înainte, și doar el poate să termine lucrarea. Nu este loc pentru a sta într-o atitudine nepăsătoare. Nu trebuie să uităm niciodată avertizările lui Hristos: ‘Vegheați și rugați-vă’ ‘Vegheați ... și rugați-vă neîncetat’. Este esențială pentru progresul nostru o legătură permanentă cu puterea divină. Noi poate am avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, dar prin rugăciune și credință trebuie să căutăm permanent o mai mare măsură a Duhului. Aceasta va face ca eforturile noastre să nu înceteze niciodată. Dacă nu progresăm și nu ne așezăm într-o atitudine corespunzătoare pentru a primi atât ploaia timpurie cât și ploaia târzie, ne vom pierde sufletele și vina va fi a noastră. {GA 229.1}

‘Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară’. Zaharia 10, 1. Nu vă bazați pe faptul că în cursul normal al anotimpurilor ploaia va cădea. Cereți-o. Creșterea și coacerea seminței nu depind de gospodar. Doar Dumnezeu poate coace lanul. Însă este necesară colaborarea omului. Lucrarea lui Dumnezeu pentru noi cere implicarea minții și exercitarea credinței. Noi trebuie să cerem din,toată inima darurile Lui, dacă dorim să le primim. Ar trebui să folosim orice ocazie pentru a ne așeza în calea binecuvântării. Hristos a spus: ‘Oriunde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor’. Întrunirile bisericii, atât în corturi cât și în adunările din familie și în toate ocaziile unde există o lucrare personală pentru suflete, sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii și târzii.

Dar să nu credem că prin participarea la aceste întâlniri, datoria noastră este îndeplinită. Numai prezența la toate întâlnirile care se țin, nu va aduce prin ea însăși o binecuvântare sufletului. Nu este o lege de neschimbat aceea că toți care iau parte la întâlnirile generale sau locale vor primi mari binecuvântări cerești. Circumstanțele pot să pară favorabile pentru o bogată revărsare a binecuvântărilor spirituale. Dar însuși Dumnezeu trebuie să comande căderea ploii. De aceea noi nu ar trebui să fim neglijenți în rugăciune. Noi nu trebuie să ne încredem în lucrarea obișnuită a providenței. Trebuie să ne rugăm și Dumnezeu va deschide fântâna apei vieții. Și noi înșine trebuie să primim apa vieții. Cu inimile zdrobite și rugăciuni mult mai serioase decât până acum, faceți ca binecuvântările spirituale din timpul ploii târzii să poată veni asupra noastră. La fiecare întâlnire la care participăm ar trebui să înălțăm rugăciunile noastre, deoarece chiar în această vreme Dumnezeu ne va oferi entuziasm și prospețime pentru suflet. Când cerem de la Dumnezeu Duhul Sfânt, aceasta va lucra în noi blândețea și smerenia sufletului, o dependență conștientă de Dumnezeu pentru revărsarea ploii târzii. Dacă ne rugăm cu credință pentru binecuvântare o vom primi, așa cum a promis Dumnezeu.” {GA 229-230.1}

miercuri, 29 octombrie 2014

Apostazia Alfa si Omega intr-un click

Avertizare din partea Spiritului Profetic: “Cei ce-au avut ocazia de a auzi adevarul, si totusi nu fac eforturi de a-L asculta si intelege, gandind ca asa nu vor fi responsabili, vor fi considerati vinovati inaintea lui Dumnezeu tot ca si cand l-ar fi auzit si refuzat. Nu va fi nicio scuza pentru cei ce aleg sa staruie in eroare, cand ar fi putut intelege care este adevarul.” (EllenG. White, Comentariul Bíblic Adventist, vol. 7-A, pag. 262,span)

In 1844,Dumnezeu Si-a propus sa stabileasca Biserica cum nu a fost niciodata inainte in istorie sau in alta generatie. Mari oameni ca William Miller, Josua V. Hines, Joseph Bates, James White, J.H. Waggoner, Uriah Smith si J.N. Andrews, au fost special folositi de Dumnezeu pentru a scoate in evidenta marile invataturi biblice ingropate sub erorile traditiei papale. Dumnezeu, de asemenea a dat mesaje speciale de mangaiere, avertizare si calauzire spirituala prin intermediul slujirii profetice a Elenei G. White.

APOSTAZIA ALFA

Dr. Kellogg, un inventator stralucit si medic nutritionist, a fost unul dintre  personalitatile faimoase din istoria Bisericii AZS. Lumea isi aminteste de el ca a fost directorul vestitului Sanatoriu de la Battle Creek, Michigan. Biserica il aminteste pentru invataturile panteiste dezvoltate in cartea sa “Templul viu”.
  In data de 18 februarie 1902, sanatoriul din Battle Creek a fost incendiat. Dr.Kellogg imediat a facut planuri de reconstructie a sanatoriului si a cerut ajutorul Conferintei Generale. Pastorul Daniels i-a sugerat dr.Kellogg ca sa scrie o carte simpla despre fiziologie si sanatate si ea sa fie vanduta de biserica in Statele Unite, iar prin vanzarea a 500 de mii de exemplare,  ceea ce se va castiga sa fie folosit pentru a reconstrui sanatoriul.
Dr. Kellogg a pregatit repede manuscrisul si un comitet a fost desemnat pentru a revizui cartea. Comitetul Conferintei Generale nu a publicat cartea pentru ca ei au observat ca aceasta continea invataturi panteiste in ce priveste personalitatea lui Dumnezeu. Dupa ce liderii au refuzat sa publice cartea lui Kellogg, e la ordonat aceasta la revista Review and Herald. O luna dupa aceea, revista Review and Herald a luat foc si placile cartii ce erau pregatite in tipografie au fost distruse complet de incendiu.

In 16 martie1903, Ellen G.White a scris lui Kellogg: “Dumneata nu esti lamurit cu privire la personalitatea lui Dumnezeu, care este totul pentru noi ca popor. Dumneata ai distrus pe Insusi Dumnezeu.” E.G.White, Scrisoarea 300, 1903 .
După distrugerea plăcilor cartii în incendiul de la editura Review&Herald, mulţi au sperat că Dr. Kellogg nu va mai publica ”Templul viu”. Dar, mai degrabă decât a accepta avertismentul mesajului lui Dumnezeu, el a trimis manuscrisul la o tipografie comercială în Battle Creek şi 3.000 de exemplare de carte au fost tiparite şi au început să circule liber între adventiştii de ziua a şaptea. Nu numai ca aceasta a fost alfa crizei doctrinare, dar de asemenea, a avut loc un conflict de putere, conflictul fiind o dezbinare permanenta în denominatiunea Adventista. Multi au acceptat învăţăturile Dr. Kellogg ca fiind noua lumină. Kellogg a sustinut că el a demonstrat ceea ce Ellen G. White predica cu multi ani inainte. Dar Ellen G.White neaga aceasta.

Multi adventisti cred ca invataturile eronate ale lui Kellogg erau numai in ce priveste panteismul. Dar multi nu stiu ceea ce el a omis in scrisorile catre G.I.Butler. Pentru Kellogg cea mai importanta intrebare prezentata in Templul viu era aceasta: Este Spiritul Sfant o persoana sau nu?”
Liderii au incercat sa convinga pe Kellogg ca Duhul Sfant nu era o persoana separata de Tatal si Fiul, si ca El este natura interna ce o impart intre Ei. Insa Kellogg a apelat la citate spuse de Ellen G.White si a incercat sa justifice noua sa invatatura. 

Din ce motiv liderii erau surprinsi si deranjati de Kellogg si de invataturile sale speculative in ce priveste Duhul Sfant si trinitatea? Pur si simplu pentru ca in acel timp biserica adventista era strict nontrinitariana, asa cum se dovedeste prin crezul fundamental intalnit pana in anul 1917 si cartile publicate in acea vreme. Toti liderii bisericii si majoritatea adventistilor erau in armoníe cu acest crez. Orice persoana care ar fi publicat sau invatat concepte panteiste sau trinitare era in total dezacord cu fundamentul  bisericii stabilit de-a lungul timpului, asupra invataturii despre Dumnezeu. Chiar daca Dr.Kellogg a continuat sa citeze pe Ellen G.White pentru a aproba invatatura sa, ea a crezut ca aceasta criza era cea mai mare controversa pe care biserica adventista o infrunta.

In 1904 EllenG.Wite a publicat un articol intitulat ”Fundamentul credintei noastre”. In acest articol ea avertizeaza asupra pericolului, spunand: ”Ca popor trebuie să stăm ferm pe platforma adevărului etern care a trecut testul si examenul. Trebuie să ne agăţam de stalpii nostri de credinţă în condiţii de siguranţă. Principiile adevărului pe care Dumnezeu ni i-a descoperit sunt fondati numai pe adevar. Ei ne-au facut ce suntem astazi.Timpul nu a diminuat valoarea lor. Am fost instruita de Mesagerul ceresc că o parte din raţionamentul cartii Templul viu este nesănătos şi că acest raţionament ar rasturna lumina adevărului prezent. Se introduce ceea ce nu este altceva decât speculaţii cu privire la personalitatea lui Dumnezeu şi unde este prezenţa lui. Nimeni pe acest pământ nu are dreptul de a specula pe aceasta tema." Apoi ea adaugă:"teoriile spiritiste despre personalitatea lui Dumnezeu, urmate de concluziile logice, distrug întregul sistem creştin.”E. G. White, Mesaje Selectate, vol. 1,Pág. 238, ed.spaniola

APOSTAZIA OMEGA

Ellen G. White numeste speculatiile despre Dumnezeu ale lui Dr. Kellogg ca fiind Alfa sau începutul ereziilor mortale. Ceva mai mult, a prezis că Ωmega, sau sfarsitul acestor erezii doctrinare, vor fi introduse in Biserica intr-un timp din viitor. Ea scrie: „Nu va înşelaţi, mulţi vor cădea de la credinţă, acordând atenţie spiritelor inselatoare şi doctrinelor de demoni. Avem acum înainte noastra alfa acestui pericol. Omega va fi de o natură coplesitoare.” E.  G.White, MesajeSelectate,vol. 1, pág. 231, ed.spaniola.

Ellen G. White prezice că Ωmega ereziilor doctrinare va intra in Biserica, iar în acelaşi articol, ea prezice rezultatele teribile şi consecinţele acestei schimbări doctrinare: “Inamicul sufletelor a căutat să introducă presupunerea că ar trebui efectuata o reformă majoră între adventiştii de ziua a şaptea şi că această reformă ar consta in renuntarea la doctrinele care sunt pilonii credinţei noastre şi ca ar trebui sa începem un proces de reorganizare. Dacă se va efectua această reformă, care ar fi rezultatul? Principiile adevărului pe care Dumnezeu în înţelepciunea Sa le-a dat rămăşiţei Bisericii ar fi aruncate. Religia noastră ar fi schimbata. Principiile fundamentale care au susţinut lucrarea în ultimii cincizeci de ani ar fi considerate ca o eroare. O nouă organizaţie ar fi stabilita. Cărţi pentru o nouă orientare ar fi scrise. Aceasta va introduce un sistem de filozofie intelectuală. Fondatorii acestui sistem ar merge la oraşe şi ar face un lucru minunat. Desigur, aceasta ar minimaliza importanta sabatului şi, de asemenea, pe Dumnezeu care l-a creat. Nu ar fi permis ca nimic sa se interpuna în calea noii mişcari. Liderii ar învăţa că virtutea este mai bună decât viciul, dar punand deoparte pe Dumnezeu, ar hotări să se bazeze pe puterea umană, care nu are nici o valoare fără Dumnezeu. Baza lui ar fi construită pe nisip, şi furtuna şi ploile ar mătura structura”. E.G.White, Mesaje Selectate, vol.1, pág.205,206,ed.spaniola

APOSTAZIA OMEGA DEJA S-A IMPLINIT!

DOCTRINA TRINITARA A FOST VOTATA IN ANUL 1980 IN CADRUL CELOR ”27 PUNCTE DE DOCTRINA FUNDAMENTALE”, IN TIMPUL CONFERINTEI GENERALE DIN DALLAS, TEXAS.

Asa se implineste prezicerea Ellenei G,White cu privire la Ωmega. ”Religia noastra ar fi schimbata, fundamentele principale ce au sustinut lucrarea primilor cincizeci de ani ar fi socotite ca erori.”

In revista Ministry, faimosul autor si profesor al institului Andrews University,
George Knight, face o incredibila declaratie. El spune: “Mulţi dintre întemeietorii adventismului de ziua aşaptea nu s-ar alătura bisericii de astăzi dacă, pentru aceasta, ar trebui să accepte cele 27 de puncte fundamentale de credinţă cuprinse în cartea Adventiştii de ziua şaptea cred… Mai precis, ei nu ar fi în stare să accepte punctul numărul 2, care se referă la doctrina trinităţii.. Pentru Joseph Bates,Sfânta Treime nu a fost o doctrină a Scripturilor; pentru James White, era acea veche doctrina absurda; si pentru M. E. Cornell era rodul marii apostazii care se afla impreuna cu doctrine precum pazirea duminicii şi nemurirea sufletului. Şi in acest fel, multi dintre fondatorii adventişti de ziua a şaptea ar avea probleme să creadă in punctul numărul patru, care susţine că Hristos este atât veşnic cat şi Atotputernic Dumnezeu. Pentru J. N. Andrews, fiul lui Dumnezeu a avut ca tata pe Dumnezeu şi cândva în eternitate a avut un început; şi E. J.Waggoner din Minneapolis, faimos in 1888, a scris în 1890 că a fost un timp când Hristos a procedat de la Dumnezeu, dar că acel timp a fost atât de departe în zilele de eternitate, incat pentru înțelegerea finită  este practic fara inceput. Nu mulţi dintre liderii Adventisti de ziua a şaptea ar putea accepta credinţa numărul cinci care implică personalitatea Duhului Sfânt. Uriah Smith, de exemplu, nu numai ca a fost non-trinitarian şi semi-arrian, ca mulţi dintre colegii săi, dar, de asemenea, ei vedeau Duhul Sfânt ca o emanaţie divină si misterioasa a Tatalui si a Fiului, pentru a duce la bun sfarsit infinita lor creatie.” GeorgeKnight, Ministry Magazine, Octombrie 1993, pág. 10.

George Knight nu numai ca are suficient curaj pentru a admite ca trinitatea este un schimb radical in doctrínele adventiste, dar el este direct si suficient de cinstit pentru a clasifica aceasta invatatura ca fiind NouaTeologie Adventista.

Aceasta noua teologie spune astfel:
“Relaţia Tată-Fiu în Dumnezeire trebuie înţeleasă într-un sens metaforic şi nu într-un sens literal” (Max Hatton “Understanding the Trinity” p. 97)
„Pentru a eradica păcatul şi rebeliunea din univers şi pentru a restaura armonia şi pacea, una dintre Fiinţele divine a acceptat şi a intrat în rolul Tatălui, o alta în rolul Fiului. Fiinţa divină care a mai rămas, Spiritul Sfânt, vă participa şi el în împlinirea planului de mântuire… Acceptând rolurile pe care le-a avut planul, Fiinţele divine nu şi-au pierdut nici una din puterile Dumnezeirii… Fiinţele divine au intrat în rolurile asupra cărora au fost de acord înainte ca temelia pământului să fie aşezată.”(Adventist Review „Săptămâna de rugăciune,” 31 Octombrie 1996)
“Din Scripturi poate fi dedus faptul că atunci când Dumnezeirea a pus la punct planul de mântuire într-un anume punct din veşnicia trecută, Ei şi-au asumat anumite poziţii sau roluri pentru a asigura condiţiile îndeplinirii planului.” („Semnele timpului,” Iulie 1985).
Există dovezi pentru aceste afirmaţii? Există macăr un singur verset sau citat pentru aşa ceva? Fraţii mei, ascultaţi ce spune cuvântul lui Dumnezeu:
“Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta” Apoc. 22: 19 Este foarte periculos să inventăm teorii şi să le adăugăm la cuvântul lui Dumnezeu!!!
Cuvantul Domnului spune foarte clar in 1 Cor.8,5.6:  ”Căci chiar dacă ar fi așa numiți „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt în adevăr mulți „dumnezei” și mulți „domni”), totuși pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, și prin El și noi.”

Satana a fost cel care a inspirat prima data ca romano-catolicismul sa faca compromisuri cu păgânismul şi să predea un concept fals despre Dumnezeu,cu dogma pagana a Sfântei Treimi. Aici se trateaza despre presiunea religioasa de la consiliul de la Niceea, din anul 325 si 681 d.H, asa cum afirma si pionierii adventisti. Oricine nu se armoniza doctrinal cu catolicismul era scos în afara legii ca eretic, persecutat, torturat şi ucis. Crezul catolic al Sfântei Treimi este standardul menţinut ca examen al credinţei creştine ortodoxe de şapte sute de ani. Majoritatea bisericilor protestante aplică doctrina catolică a Sfintei Treimi ca cel mai important examen pentru a intra in randurile altor biserici. Oricine care se inscrie la doctrina trinitatii este binevenit in ecumenism (sau uniunea bisericilor, asa cum declara si papa Ioan Paul II). În acelaşi timp, orice biserică care respinge doctrina Treimii este denunţata şi desemnata de protestanţii evanghelici ca fiind o secta "periculoasa". Inca de la începuturile sale timpurii, Biserica Adventista de ziua aşaptea nu a acceptat sau promovat doctrina catolica trinitară.

Pentru ce motiv credeti ca Biserica Adventista nu mai este considerata demult ca o secta?
Cum se face ca Romano-catolicii si Protestantii in general au devenit mai toleranti si simpatizanti ai mesajului Adventist? Sau poate acest lucru se datoreaza schimbarilor semnificative de doctrina si mesaj, pentru a castiga acceptare, favoruri si popularitate?...

Acum ati aflat in cateva cuvinte pentru ce motiv adventismul modern aschimbat pozitia in ce priveste Dumnezeirea. Acest motiv de adaptare la contextul religios actual este sprijinit, printre alte schimbari, si de noii pasi teologici facuti prin aprobarea hirotonirii femeilor ca pastor si prin aprobarea membrilor homosexuali in biserica. Aceste schimbari teologice noi au intrat pe poarta din dos si au fost acceptate ca fiind naturale. Alte schimbari vizibile, cum ar fi dansul, stilul de muzica, adaptarea la moda extravaganta,etc, au parut instantaneu, odata cu trecerea fiecarei generatii. Explicatia simpla pentru intrarea acestui ”foc strain” in biserica este ca odata cu startul pentru apostazia Omega (adica acceptarea dogmei trinitatii), poarta pentru celelalte compromisuri seculare a fost deschisa iremediabil.

Apelul de fata este pentru a trezi interesul in studiul acestei teme, care vizeaza atat viitorul bisericii, cat si problema mantuirii personale, deoarece deja ne aflam in Apostazia Omega. Nu discutam despre ceva secundar, cum multi isi imagineaza. Si daca cineva s-ar gandi ca se trateaza de o simpla interpretare, este posibil ca Satana sa vina cu propria lui versiune. Dupa cum Lucifer insusi, fiind in cer a dorit sa fie unul dintre Fiintele adorate, si nu si-a putut implini dorinta, este posibil totusi ca prin acceptarea voluntara a unui duh ce nu apartine Sfatului ceresc al Tatalui si al Fiului, acelasi Lucifer sa ocupe pozitia a treia ca dumnezeu in inima noastra.

Din păcate, teologii moderni adventisti nu pot intelege această profeţie, pentru că aceasta ar însemna o lovitură împotriva structurii ecumenice şi trinitare ale organizației actuale. Dar azi Dumnezeu spune tuturor: "Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, unde este calea bună; şi umblaţi în ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au spus: Refuzăm să umblăm în ea ! Deasemenea am pus paznici peste voi, spunând: Daţi ascultare la sunetul trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm ascultare." (Ieremia 6,16.17 BibliaFidela). Mântuitorul nostru şi Domnul Isus Hristos a spus: "Şi aceasta este viaţă eternă: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis." (Ioan 17:3 Biblia Fidela). Acesta este motivul pentru care trebuie sa decidem a crede intre ceea ce Dumnezeu vrea sa cunoastem despre El sau ceea ce teologii si liderii religiosi vor ca noi sa credem. Să ne amintim că de cunoaşterea corectă a lui Dumnezeu, prin Fiul său divin, Isus Hristos, depinde mântuirea noastră şi siguranţa veşnică (Ioan 14:6)

Priviti punctul de vedere al Bibliei si comparati-l cu crezul dvs actual:
•      Un singur Dumnezeu personal si Forta Suprema a Universului, Tatal Cel vesnic: Deut. 6:4; 1 Cor. 8: 4, 6;Ioan 14:1;17:3; Mar. 12:28-34.
•      Isus Hristos, Unicul Fiu Divin al lui Dumnezeu, iesit literal din aceeasi substanta si natura a Tatalui, Uns ca Dumnezeu de Tatal Sau: Ioan 1: 1, 14; 3:16; 14:1; 17:3; Prov. 8:12, 22-31; 1Cor. 1:24; 8:5.6.
•      Manifestarea lui Dumnezeu si a Fiului Sau, prin intermediul Spiritului Sfant, omniprezenta Lor: Ps. 139:7; Ioan 4:24; 14:16-23; Gal. 4:6; Efes. 4:30.

CERCETATI SCRIPTURILE SI VETI GASI SI MAI MULTE EVIDENTE ASUPRA ACESTUI ADEVAR !

" SI VIATA VESNICA ESTE ACEASTA: SA TE CUNOASCA  PE TINE, SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT, SI PE ISUS HRISTOS, PE CARE L-AI TRIMIS TU." Ioan 17:3

EVITATI OMEGA !


marți, 28 octombrie 2014

UN APEL PENTRU urechi surde

”Ca și vechiul Israel, biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul ei, prin îndepărtare de la lumină, neglijându-și însărcinările și abuzând de înaltul ei privilegiu de a fi deosebită și curată în caracter. Membrii ei și-au călcat legământul de a trăi pentru Dumnezeu și numai pentru El. Ei s-au unit cu cei egoiști și iubitori de lume. Mândria, iubirea de plăceri, și păcatul au fost îndrăgite și Hristos S-a îndepărtat, iar Duhul Său a fost stins în biserică.”{2M 441.4}

Un apel către Biserică 

”La 2 octombrie 1868, mi s-a arătat starea poporului care mărturisește a fi al lui Dumnezeu. Mulți dintre ei erau în mare întuneric, totuși, păreau a fi nesimțitori față de adevărata lor stare. Sensibilitățile unui mare număr de credincioși păreau a fi amorțite cu privire la lucrurile spirituale și veșnice, în timp ce mintea lor părea să fie trează față de interesele lor lumești. Mulți îndrăgeau idoli în inima lor și practicau păcatul care i-a despărțit de Dumnezeu și i-a făcut să fie trupuri ale întunericului. Am văzut doar câțiva care stăteau în lumină, care aveau discernământ și spiritualitate, ca să descopere aceste pietre de poticnire și să le îndepărteze din cale. Chiar bărbați care stau în posturi de răspundere, în inima lucrării sunt adormiți. Satana i-a paralizat, pentru ca planurile și înșelăciunile lui să nu poată fi întrezărite, în timp ce el este activ spre a prinde în cursă, a înșela și a nimici.

Unii dintre cei care ocupă postul de străjeri spre a avertiza poporul de pericol, au renunțat la veghere și înclină spre comoditate. Ei sunt santinele necredincioase. Aceștia rămân inactivi, în timp ce vrăjmașul cel viclean intră în fortăreață și lucrează cu succes în domeniul lor spre a dărâma ceea ce Dumnezeu a poruncit să fie clădit. Ei văd că Satana îi înșeală pe cei fără experiență, și nebănuitori; totuși, iau ușor totul, ca și când n-ar avea nici un interes special, ca și când lucrurile acestea nu i-ar privi pe ei. Ei nu sesizează nici un pericol special; nu văd nici un motiv să sune alarma. Lor li se pare că totul merge bine, și nu văd nici o necesitate să înalțe sunetele credincioasei trompete de avertizare, pe care le aud aduse de mărturiile cele lămurite spre a arăta poporului călcările lui de lege și lui Israel păcatele lui. Mustrările și avertizările acestea tulbură liniștea acestor santinele adormite și iubitoare de tihnă, și lor nu le place. În inimă, dacă nu în cuvinte, ei spun: “De acesta nu este nevoie. Acesta-i prea sever, prea dur. Oamenii aceștia sunt tulburați și excitați fără să fie nevoie și par să nu fie dispuși să ne dea odihnă sau pace. ‘Destul! căci toată adunarea, toți sunt sfinți’” (Numeri 16, 3). Ei nu mai sunt dispuși, ca noi să mai avem confort, pace sau fericire. Numai o muncă activă, trudă și vigilență neîncetată vor mulțumi pe acești străjeri neraționali, greu de a-i face potriviți. De ce nu proorocesc lucruri liniștitoare, și să strige: “Pace, pace? Atunci totul ar merge liniștit.”

Acestea sunt adevăratele simțăminte ale multora din poporul nostru. Și Satana tresaltă de bucurie față de succesul lui de a stăpâni mintea celor care mărturisesc a fi creștini. El i-a înșelat, le-a amorțit sensibilitățile și a înfipt steagul lui chiar în mijlocul lor, și ei sunt atât de înșelați, încât nu știu că este chiar el. Oamenii n-au înălțat chipuri cioplite, totuși, păcatul lor nu este mai mic înaintea lui Dumnezeu. Ei se închină lui Mamona. Lor le plac câștigurile lumești. Unii vor să facă orice sacrificiu pentru a-și ajunge scopul.

 Poporul care pretinde a fi al lui Dumnezeu este un popor egoist și purtător de grija eului. Credincioșii iubesc lucrurile din această lume și iau parte la lucrările întunericului. Au plăcere de nedreptate. N-au iubire față de Dumnezeu, nici iubire față de semenii lor. Sunt idolatri și stau mai rău, mult mai rău în fața lui Dumnezeu decât păgânii, închinători la chipuri cioplite, care nu cunosc o cale mai bună.

 Urmașilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, și să se separe, să nu se atingă de ceea ce este necurat, și ei au făgăduința de a fi fii și fiice ale Celui Prea Înalt, membri ai familiei regale. Dar dacă nu se conformează condițiilor, ei nu vor putea să aibă parte de împlinirea făgăduinței. O mărturisire de credință a creștinismului nu este nimic înaintea lui Dumnezeu; ci ascultarea adevărată, smerită și binevoitoare de cerințele Lui îi identifică pe copiii Lui adoptivi, primitori ai harului Său și părtași ai marii Lui mântuiri. Aceștia vor fi deosebiți, un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Caracterul lor deosebit și sfânt va fi vizibil și îi va deosebi în mod distinct de lume și de pasiunile și poftele ei.

Am văzut că numai puțini dintre noi corespund acestei descrieri. Iubirea lor față de Dumnezeu este în vorbe, nu în faptă și adevăr. Cursul acțiunii lor, lucrările lor, mărturisesc că ei nu sunt fii ai luminii, ci ai întunericului. Lucrările lor n-au fost făcute în Dumnezeu, ci în egoism și nedreptate. Inimile lor sunt străine față de harul înnoitor al lui Dumnezeu. Ei n-au experimentat puterea transformatoare, care-i face să umble întocmai cum a umblat Hristos. Cei care sunt mlădițe vii în Vița cerească se vor împărtăși de seva și hrana Viței. Ei nu vor fi mlădițe veștejite și fără rod, ci vor prezenta viață și vigoare, vor înflori și vor aduce rod spre slava lui Dumnezeu. Vor fi atenți să se despartă de orice nelegiuire și să desăvârșească sfințenia în temere de Dumnezeu.

Ca și vechiul Israel, biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul ei, prin,îndepărtare de la lumină, neglijându-și însărcinările și abuzând de înaltul ei privilegiu de a fi deosebită și curată în caracter. Membrii ei și-au călcat legământul de a trăi pentru Dumnezeu și numai pentru El. Ei s-au unit cu cei egoiști și iubitori de lume. Mândria, iubirea de plăceri, și păcatul au fost îndrăgite și Hristos S-a îndepărtat, iar Duhul Său a fost stins în biserică. Satana lucrează alături de cei care mărturisesc a fi creștini și, totuși, sunt atât de lipsiți de discernământ spiritual, încât ei nu-l descoperă. Ei nu simt povara lucrării. Adevărurile solemne pe care mărturisesc a le crede, nu sunt o realitate pentru ei. Ei n-au credință veritabilă. Bărbați și femei vor da pe față toată credința pe care o au în realitate. După roadele lor îi veți cunoaște. Nu mărturisirea lor de credință, ci roadele aduse de ei arată caracterul pomului. Mulți au doar o formă de evlavie, numele lor se află în registrul comunității, dar în cer au un raport pătat. Îngerul raportor a înregistrat cu credincioșie faptele lor. Fiecare faptă egoistă, fiecare cuvânt urât, fiecare datorie neîmplinită și fiecare păcat ascuns, împreună cu orice prefăcătorie abilă, este înregistrat în cartea de aducere-aminte, ținută de îngerul raportor.

Foarte mulți dintre cei care mărturisesc a fi slujbași ai lui Hristos nu sunt ai Lui. Ei își înșeală sufletele spre propria lor nimicire. În timp ce mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos, nu trăiesc în ascultare de voința Sa. “Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6, 16). Mulți dintre cei care mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos ascultă de alt stăpân, lucrând zilnic împotriva Stăpânului pe care mărturisesc că Îl slujesc. “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la unul, și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6, 24).

 Interese pământești și egoiste angajează sufletul, mintea și,puterea celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Dumnezeu. În mod practic, ei sunt slujitori ai lui Mamona. Ei n-au experimentat răstignirea față de lume, cu atracțiile și poftele ei. Doar puțini dintre cei mulți, care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, pot să spună în cuvintele apostolului: “În ce mă privește, departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6, 14). “Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2, 20). Dacă viața poporului lui Dumnezeu este caracterizată de ascultarea de bunăvoie și de iubire adevărată, lumina lor va lumina lumea cu o strălucire sfântă. Cuvintele adresate de Hristos ucenicilor Săi au fost destinate pentru toți cei care aveau să creadă în Numele Lui: “Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună de nimic, decât să fie lepădată și călcată în picioare de oameni” (Matei 5, 13). O mărturisire a evlaviei, fără trăirea principiului, este tot atât de categoric fără nici o valoare precum este sarea fără proprietățile ei de gust. Un pretins creștin fără principii este o batjocură, o rușine pentru Hristos, o necinstire a Numelui Său. “Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci într-un sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5, 14-16).

Am fost uimită când am văzut întunericul teribil al multor membri din comunitățile noastre. Lipsa adevăratei evlavii era astfel, încât ei erau unelte ale întunericului și morții, în loc să fie lumina lumii. Mulți mărturiseau că-L iubesc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiau. Ei nu-L iubeau, nu-I slujeau și nici nu ascultau de El. Interesele lor egoiste aveau prioritate. La mulți părea să fie o alarmantă lipsă de principii. Erau stăpâniți de o influență neconsacrată și păreau să nu aibă nici o temelie în ei. Am întrebat ce înseamnă lucrurile acestea. De ce există o astfel de lipsă de spiritualitate, așa de puțini care aveau o experiență vie în lucrurile religioase? Am fost îndrumată la cuvintele profetului: “Fiul omului, oamenii acești își poartă idolii în inimă, și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? De aceea vorbește-le și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel, care își poartă idolii în inimă, și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui — dacă va veni să vorbească proorocului — Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui, ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au depărtat de Mine, din pricina tuturor idolilor’” (Ezechiel 14, 3).

 Faptele bune ale poporului lui Dumnezeu au o influență mai puternică decât cuvintele. Prin viața lor virtuoasă și prin faptele lor neegoiste, cel care privește este făcut să dovedească și el aceeași neprihănire care a produs roade atât de bune. El este încântat de acea putere de la Dumnezeu, care schimbă ființele omenești egoiste după chipul divin, și Dumnezeu este onorat. Numele Lui este slăvit. Dar Domnul este dezonorat,și cauza Lui defăimată de poporul Său, care se află în robia lumii. Ei sunt prieteni cu lumea și vrăjmași ai lui Dumnezeu. Singura lor nădejde de mântuire este să se despartă de lume și să-și păstreze separat caracterul lor ales și sfânt. O, pentru ce nu vrea poporul lui Dumnezeu să se conformeze condițiilor puse de El în Cuvântul Său? Dacă ar face aceasta, n-ar da greș în a-și da seama de excelentele binecuvântări date de Dumnezeu celor smeriți și ascultători.” {2M 444}

Cui îi pasă?

Cui îi pasă? Cui ii pasa de ebola? Cui ii pasa de razboiul islamic? Cui ii pasa ca unii mor in fața noastra si altii ii urmeaza? Cui ii pasa ca suntem la sfarsit? Totul e frumos? Hai sa ne distram cat mai mult! Restul, maine nu conteaza ce se intampla... Socotiti si voi, nu e timpul sa facem intrecere?? Concurs - cine spune cea mai buna poantă, cel mai tare banc, cea mai frumoasa poza, postarea cea mai draguta care sa ne uimeasca prietenii, ceva extraordinar sa atragem cat mai multe likuri !!!. Cine nu vrea asta?

Va rog, nu imi mai spuneti vesti rele, vreau sa nu mai vad pustiire si desertaciune, ci vreau sa ma satur cu goana dupa vant, cu vise spulberate si sa ma imbat cu speranta ca maine va fi mai bine... Puteti sa inchideti ochii si sa nu vedeti cati oameni au nevoie de adevar, iar voi le dati paie si fân din...facebook?? Va rog, va implor, lasati dulcegariile, frazele siropoase, declaratiile de dragoste, filmuletele cu animalute inteligente....

Aveti in față o lume care piere, niste prieteni fara Dumnezeu, si niste saraci de ajutat. Nu va mai amagiti trimitandu-va cu poze colorate si ganduri de iubire, cand in inima voastra nu e loc de nici o lacrima pentru cel pacatos si nevoias. Nu va mai jucati ca copiii pe calculator. Unde sunt parintii vostri sa va certe pentru risipirea timpului pierdut? Spune drept : de cand nu ai mai citit Biblia? De cand nu ai mai dat de mancare unei vaduve bolnave? De cand nu ai mai vizitat pe vecinul ce nu are pe nimeni? Ai curaj sa spui ca esti in regulă? Ai curaj sa spui ca e bine ce faci? Ai curaj sa vrei sa te schimbi?

Uite ca am reusit sa iti spun.

Dar cui îi pasă ?

marți, 17 februarie 2009

O inima schimbata

2 Cor.3,18 - Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

2 Corinteni, 5,17- Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Mai sunt lucruri vechi care inca nu s-au dus? Care sunt acestea?

Galateni 5, 24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Cand eram copil si plecam in vreo calatorie aveam obiceiul ca singur sa-mi fac valiza si ca sa nu uit vreun obiect necesar, ma uitam prima data in oglinda si ziceam: pentru cap ce imi trebuie? Caciula, pieptene, ochelari, periuta de dinti, batiste...samd cu celelalte. Asa nu uitam nimic acasa. In calatoria noastra spre cer, ce ne trebuie? Putem sa luam cu noi bagaje ce nu ne folosesc? Am intalnit sfatul medicului care spune: cel putin o data pe an este bine sa ne supunem unui control general pentru a ne cunoaste punctele slabe ale corpului nostru. Cred ca este bine ca in cazul sufletului nostru controlul sa fie facut mult mai des, daca se poate zilnic. Chiar am putea sa ne uitam in oglinda inainte sa plecam si sa ne intrebam: oare ce imi lipseste? Parul? – Mandria - este un rau necesar? Cum ma pieptan, cum ma imbrac, cum ma port, cu cine vorbesc, cu cine nu vorbesc, imi dezvaluie caracterul meu. Ma descopera daca sunt un crestin veritabil sau o caricatura. Ce preferati sa fiti? Nasul?-este Curiozitatea- oare este nevoie ca sa stiu chiar toate cele? Sau poate e nevoie sa mai retusam indrazneala, incumetarea, competitia intre frati, goana dupa inaltarea de sine...Eu pe unde ma aflu? Ochii?- Oglinda sufletului, sunt ferestrele prin care intra ...aproape toate informatiile pe care le cunoastem, sunt luminile care nu se sting... pana noaptea tarziu, sunt paznicii ...scapati de sub control. Ma intreb: Oare cum or fi gandind orbii? Buzele sau gura – Doamne, buzele mele…vor canta lauda Ta... Oare cu ce fel de cuvinte se indeletniceste a vorbi servul Domnului, sau sfantul Domnului? Aud vecinii cumva discutiile noastre din casa? Colegii de munca cum ne lauda? Avem cumva in limbajul nostru interjectii speciale, sau onomatopee regionale spuse doar la nervi? Avem cumva predilectie la comentarea vietii personale a fratilor nostri dragi? Adica ne bucura sa barfim? Si inca ceva legat de curatenia gurii: imi puteti spune care e rostul mestecatului gumei in timp ce participam la slujba din biserica? Urechile – urechile tale vor auzi dupa tine glasul Domnului care iti va spune pe unde sa mergi. Ce frumos! Dar daca avem castile puse si muzica data la maxim, mai auzim? Oare conteaza ce muzica ascultam, are ea vreun rol in zidirea caracterului pentru ceruri? Vreti sa facem un control de interne? Nu se stie niciodata ce vom gasi pe aici. Creierul – centrala gandurilor noastre, ganduri care sunt centrate numai spre Hristos. Este adevarat? De ce nu? Avem nevoie de vreo schimbare aici? Constiinta noastra, Cainele de paza, mai functioneaza bine? Cand facem un pacatel, se mai aprinde beculetul sau e tot mai slab? Stomacul- Avem de abandonat vreo alimentatie nesanatoasa? Stim care sunt alimentele care dauneaza corpului – atunci de ce le mai mancam fratilor? Avem vreo bautura preferata? Care este? A, dar e sanatoasa, sau...? S-a observat din experimentele pe animale ca ele adopta anumite comportamente in functie de ce tip de hrana consuma. Acelasi lucru se va intampla si cu omul, pentru ca si el este facut din aceeasi plamadeala. Avem de facut schimbari la capitolul acesta? Ficatul- este cel care sufera cel mai mult cand...uram. Va doare ficatul? Puteti sa inghititi pe toti fratii sau va trebuie din cand in cand o lamaie? Inima, si nu in ultimul rand ea. Interesant. Din inima ies toate – gandurile, cuvintele, faptele noastre. Cei mai multi oameni sufera si mor de inima – atat fizic cat si spiritual. Oare v-ati intrebat de ce? Simplu! Fiule, da-mi inima ta, si asa vor gasi ochii Mei placere in caile tale. Am schimbat putin cuvintele si cred ca se potriveste si asa. Avem cumva nevoie de vreo proteza la inima? Proteza ne ajuta sa traim si ne face dependenti de Marele Medic. Avem nevoie de vreo operatie pe cord? Isus e la usa, gata sa intre in sala de operatii. El stie ce trebuie sa taie de acolo. El trebuie sa scoata inima de piatra. Ati stiut ca noi avem pietre in loc de inimi? Probabil ca am trait in epoca de piatra… E dureros si neplacut. Dar numai asa vom avea Viata. Cine este gata sa ofere totul, viata veche, inima de piatra, firea pamanteasca la schimb cu ce ofera Isus Hristos? Este prea greu? Noi nu trebuie sa facem operatia! El o face! Noi numai sa ne asezam pe masa de operatie si El face totul: anestezia, taietura, schimbarea inimii, legarea ranii si chiar vindecarea. Noi daca urmam cu strictete tratamentul ne vom insanatosi si vom deveni oameni sfinti dupa voia Lui!

Evrei, 3,12 - Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

Evrei, 10,22 - să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.

Romani, 12, 1- Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Care este slujba duhovniceasca care este primita inaintea Domnului? Jertfa deplina, a intregului corp, inima si cuget. Aceasta este prima lucrare a noastra, dar si cea mai neglijata. De aceea uitati ce adauga el: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Innoirea mintii, innoirea inimii, ceruri noi, pamant nou. Fie ca in aceste clipe sa spunem un DA hotarat Marelui nostru Medic, Preot, Imparat si Mantuitor, ca El sa schimbe vietile noastre, sa trecem din moarte la viata, sa parasim lumea aceasta pieritoare pentru a ne intalni impreuna cu El in slava!