Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările

joi, 22 ianuarie 2015

Răspunsuri pentru adventiști

In aceasta notita vom prezenta o serie de pasaje din Scripturi asupra personalitatii Duhului Sfant si interpretarea actuala care o face adventismul asupra acestuia. In continuarea fiecarui text vom lasa un citat al spiritului profetic, si vom vedea ca exista un mare contrast intre ceea ce interpreta Ellen White si ceea ce se invata astazi.

1. Duhul deaspura apelor

Gen.1,2 - Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

Interpretare: Duhul care se misca deaspura apelor este a treia persoana a Dumnezeirii.

EGW: ”Dar cand va veni Spiritul adevarului, El va va conduce in tot adevarul. Numai prin intermediul ajutorului acestui Spirit ce era la inceput si se misca pe deaspura apelor, acel Cuvant prin care toate lucrurile au fost facute, acea Lumina adevarata ce lumineaza pe toti oamenii, se poate interpreta corect marturia stiintei. Numai prin conducerea Sa se pot descoperi adevarurile cele mai profunde.”(Educatie,cap.Stiinta si Biblia).

2. Sa facem omul

Gen1,26 - Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Interpretare: Cand Dumnezeu zice sa facem, sunt cele trei persoane vorbind.

EGW: ”Înainte de răzvrătirea lui în cer, Lucifer a fost un înger înălțat și slăvit, următorul în rang după Fiul prea iubit al lui Dumnezeu. Înfățișarea lui, ca și a celorlalți îngeri, era blândă și exprima fericire. Fruntea lui era înaltă și lată, arătând un intelect plin de putere. Înfățișarea lui era perfectă, iar statura nobilă și maiestuoasă. Dar cand Dumnezeu a zis Fiului sa facem om dupa chipul nostru, Satana a simtit invidie fata de Isus. A dorit sa fie consultat asupra creatiunii omului si pentru ca aceasta nu i s-a permis, s-a umplut de manie si ura. A dorit sa primeasca cele mai mari onoruri dupa Dumnezeu in cer.” (Scrieri timpurii,cap. Caderea lui Satana)
”Nici chiar îngerilor nu li s-a îngăduit să fie părtaşi la consfătuirile dintre Tatăl şi Fiul atunci când s-a statornicit planul mântuirii.” (Mărturii pentru comunitate vol.8, pagina 279. (original engleză pagina 278).

3. Sa coboram si sa le incurcam limbile

Gen11,7 - Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

Interpretare: Cand zice ”sa coboram”, se refera la Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

EGW: ”S-au rasculat impotriva lui Dumnezeu, dar El nu a permis sa se desavarseasca lucrarea lor. Turnul deja ajungea la o mare inaltime cand Domnul a trimis doi ingeri pentru a le incurca munca lor. Au fost insarcinati cativa oameni pentru a primi indicatii despre ceea ce munceau pe inaltimi si pentru a cere materiale de asa maniera incat primul comunica cu al doilea, iar acesta cu al treilea pana ce cererea ajungea la cei ce se aflau jos. Pe masura ce mesajul ajungea de la unul la celalalt in coborarea sa, ingerii au incurcat limbiile lor, si cand cererea ajungea la lucratorii ce se aflau jos, au trimis material ce nu era solicitat. Dupa aceasta lucrare laborioasa, materialele ajungeau la muncitorii aflati pe inaltime, insa nu era ceea ce asteptau. Iritati si maniosi au reprosat atunci celor care pareau vinovati.” (Istoria mantuirii, cap.Turnul Babel).

4. Duhul ca un porumbel

Ioan1,32 - Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Interpretare: La botezul lui Hristos s-a manifestat Duhul ca a treia persoana a Dumnezeirii.

EGW: ”Îngerii nu ascultaseră niciodată înainte o astfel de rugăciune. Ei sunt gata să ducă la Comandantul lor iubit un mesaj de asigurare și mângâiere. Dar nu, Însuși Tatăl va răspunde cererii Fiului Său. Razele slavei Sale pornesc direct de la tron. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară ceva, ca un chip de porumbel, din cea mai curată lumină — emblema potrivită Lui, cel blând și smerit.” (Adevarul despre Îngeri,pag 169)

5. Hula impotriva Duhului Sfant

Marcu3,29 - Dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”

Interpretare: Oricine care nu recunoaste Duhul Sfant ca a treia persoana a Dumnezeirii, nu primeste iertare.

EGW: ”Nimeni nu are nevoie sa considere pacatul contra Duhului Sfant ca ceva misterios si indefinibil. Pacatul contra Duhului Sfant este pacatul respingerii continue a raspunde invitatiei la pocainta. Daca refuzati sa credeti in Isus Hristos ca Mantuirorul vostru personal semnifica ca iubiti atmosfera ce inconjura pe primul mare apostaziat. Alegeti atmosfera care inconjoara pe Tatal si pe Fiul, si Dumnezeu va va permite sa o aveti.”(Review and Herald,29 iunie 1897, A fin de Conocerle, pag.239)
"Cea mai obişnuită manifestare a păcatului contra Duhului lui Dumnezeu este continua neglijare de a asculta invitaţia cerului la pocăinţă. Fiecare pas făcut în lepădarea lui Hristos este un pas spre lepădarea mântuirii şi spre păcatul împotriva Duhului lui Dumnezeu. Lepădând pe Hristos, poporul iudeu a comis păcatul de neiertat; refuzând invitaţia harului, şi noi putem comite aceeaşi greşeală. Noi Îl insultăm pe Domnul vieţii şi-L facem de ocară înaintea sinagogii lui Satana şi în faţa universului ceresc, atunci când nu mai ascultăm de solii Lui împuterniciţi şi ascultăm în schimb de agenţii lui Satana, care îndepărtează sufletul de la Hristos. Atâta vreme cât cineva face lucrul acesta nu poate avea nădejde de iertare şi, în cele din urmă, va pierde orice dorinţă de împăcare cu Dumnezeu." (Hristos Lumina Lumii, pag.324).

6. Un alt Mangaietor

Ioan14,16 - Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

Interpretare: Cuvantul ”altul” implica ca nu se trateaza de Isus Hristos insusi, ci de a treia persoana a Dumnezeirii

EGW: ”Nu exista alt Mangaietor ca Hristos asa de bland si ascultator. El este miscat de sentimentele si slabiciunile noastre. Spiritul Său vorbeste inimii. Circumstantele ne pot separa deprietenii nostri; vastul si tulburatul ocean se poate agita intre noi si ei. Desi există o prietenie sincera, poate ca nu vor putea sa o demonstreze fata de noi daruindu-ne gratitudine. Dar nici o circumstanta si nici o distanta nu ne poate separa de Mangaietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, mereu este cu noi, Cineva care este in locul lui Hristos pentru a actiona. Mereu se afla la dreapta noastra pentru a ne oferi cuvinte dulci si amabile, pentru a ajuta, sustine, apara si reinviora. Influenta Spiritului Sfant este viata lui Hristos in inima. Acest Spirit lucreaza inauntru si prin intermediul fiecaruia care primeste pe Hristos.” (Dumnezeu ne ingrijeste, 14 Mai).
„În ziua de Rusalii, Mângâietorul făgăduit a coborât şi puterea din înălţimi a fost dată, iar sufletele credincioşilor vibrau de prezenţa conştientă a Domnului lor înălţat.“ GC 351
"Impovarat de natura umană, Hristos nu putea sa fie in fiecare loc in mod personal; de aceea era in interesul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, si să trimită Duhul pentru a fi succesorul Său pe pământ. Duhul Sfânt este El Însuși dezbrăcat de personalitatea umanitatii, si astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent in toate locurile prin Duhul Său, ca Omniprezent..." (Ms 5a, 1895).

7. In numele Tatalui Fiului si Duhului Sfant

Matei28,19 - Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Interpretare: Acestea sunt cele trei nume ale persoanelor Dumnezeirii.

EGW: ”Cei ce sunt botezati in triplul nume al Tatalui, Fiului si Duhului Sfant, cand intra in viata crestina, declara public ca au acceptat invitatia ”Iesiti din mijlocul lor si departati-va, zice Domnul, si nu va atingeti de ce este necurat, si Eu va voi primi, si voi fi pentru voi Tata, si voi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic”. ”Deci, preaiubitilor, avand asemenea fagaduinte sa ne curatim de toata intinaciunea carnii si a duhului, perfectionand sfintirea in frica de Domnul.” 2 Cor.6,17.18; 7,1” (Harul minunat, cap.Rolul botezului).
”Acesti frati nu cunosteau nimic despre misiunea Spiritului Sfant. Cand Pavel i-a intrebat daca au primit Spiritul, ei au raspuns: ”Nici macar nu am auzit daca există Spiritul Sfant.” ”Cum ati fost botezati?”a intrebat Pavel, iar ei au raspuns: ”In botezul lui Ioan.”...El le-a spus cum Domnul vietii a daramat barierele mormantului, si S-a ridicat triumfator al mortii. A repetat trimiterea Mantuitorului data ucenicilor: ”Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. De aceea duceti-va si invatati toate neamurile, botezandu-i in numeleTatalui, si al Fiului si al Spiritului Sfant” (Mat.28,18.19). Le-a vorbit de asemenea despre promisiunea lui Hristos de a trimite Mangaietorul, prin a carui putere se vor realiza puternice semne si preziceri, si a descoperit cat de glorios s-a implinit aceasta fagaduinta in ziua Cincizecimii. Cu profund interes si foarte multumitori, fratii au ascultat cuvintele lui Pavel. Prin credinta au acceptat minunatul sacrificiu ispasitor al lui Hristos si L-au primit ca Mantuitor. Atunci au fost botezati in Numele lui Isus; ”si dupa ce Pavel si-a pus mainile peste ei, au primit de asemenea botezul Spiritului Sfant, prin care erau capacitati a vorbi in limba altor natiuni si de a proroci.” (Faptele Apostolilor,cap.Efes)
”Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui DumnezeuTatăl.”Coloseni3,17

8. Anania minte Spiritul Sfant

Fapte5,3.4 - Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

Interpretare: A mintit Spiritul Sfant si a mintit pe Dumnezeu, de aceea Duhul Sfant este un Dumnezeu. Este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.


EGW: ”În încercarea de a-i înșela pe oameni, Anania și Safira L-au mințit pe Dumnezeu. „Sufletul care păcătuiește, acela va muri.”(Sfaturi privind administrarea crestina a vietii,pag.334)
”Apostolii aveau de luptat cu aceia din biserică ce pretindeau că sunt evlavioși, în timp ce în ascuns nutreau nelegiuirea. Anania și Safira lucrau de partea înșelătorilor, pretinzând că aduc o jertfă întreagă pentru Dumnezeu, în timp ce erau lacomi, reținând o parte pentru ei. Duhul adevărului a descoperit apostolilor adevăratul caracter al acestor frați cu numele, iar judecățile lui Dumnezeu au curățit biserica de această pată. Această dovadă categorică a cercetării Duhului lui Hristos în biserică semăna groaza printre fățarnici și făcătorii de rele.”(Tragediaveacurilor, pag.44).

9. Duhul Sfant mijloceste

Romani 8,26 - Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Interpretare: Duhul Sfant geme si mijloceste, de aceea este alta persoana aparte de Tatal si Fiul.

EGW: ”Spiritul Sfant formuleaza toata rugaciunea sincera. Am descoperit ca in toate mijlocirile mele, intervine pentru mine si pentru fiecare dintre sfinti. Mijlocirea lui va fi mereu fundamentata in vointa lui Dumnezeu si niciodata nu va intrece in ceea ce este desemnat. ”Spiritul ne ajuta in slabiciunile noastre” (Rom.8,26). Fiind Dumnezeu, Spiritul cunoaste mintea Celui Preainalt. De aceea, infiecare rugaciune, fie ea in favoarea bolnavilor sau alte necesitati, vointa lui Dumnezeu este respectata. ”Cine dintre oameni stie lucrurile omului, daca nu spiritul omului care este in el? Tot asa nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, decat Spiritul lui Dumnezeu” (1 Cor.2,11) Isus asteapta sa sufle asupra tuturor ucenicilor Săi, si sa le dea inspiratia Duhului Său plin desfintenie si sa tranfere influenta vitala de la El Insusi la poporul Său. El ii va face sa inteleaga ca de acum inainte nu mai pot sluji la doi stapani. Vietile lor nu pot fi impartite. Hristos va trai in agentii Săi umani, va lucra prin facultatile lor. Vointa lor trebuie sa fie supusa vointei Lui, ei trebuie sa actioneze cu spiritul Lui, pentru ca sa nu mai fie ei cei care traiesc, ci Hristos care locuieste in ei. Isus cauta sa intipareasca asupra lor gandul ca, dandu-le Duhul Sau cel Sfant, le da slava pe care Tatal i-a dat-o Lui, pentru ca El si poporul Lui sa fie una in Dumnezeu.” (Semnele Timpului, 3 octombrie 1892).
”Duhul Său „mijlocește pentru noi cu suspine negrăite”. Pentru că „toată firea suspină și suferă durerile nașterii” (Romani 8, 26.22), inima Tatălui ceresc se frânge din compasiune. Lumea noastră este o imensă leprozerie, scena unei mizerii asupra căreia nu îndrăznim să zăbovim nici măcar cu gândul. Dacă am vedea-o așa cum este, povara ne-ar fi îngrozitoare. Cu toate acestea, Dumnezeu simte totul. Pentru a distruge păcatul și rezultatele lui, El L-a dat pe Preaiubitul Său și a făcut cu putință să stea în puterea noastră, prin cooperarea cu El, să punem capăt acestei scene a nenorocirii. „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” Matei 24,14.”(Educatie,pag. 263)
„Duhul este cel care dă viaţă, carnea nu este de nici un folos; cuvintele pe care vi le spun Eu, ele sunt duh şi viaţă.” Hristos nu se referă aici la doctrina Sa, ci la Persoana Sa, la divinitatea caracterului Său.” (RH 5 Aprilie, 1906)
“Ei au un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, şi un singur Spirit - Spiritul lui Hristos - care trebuie să aducă unire în rândurile lor.” (9T 195) 
Duhul Sfânt este prezența continua si universală a lui Isus atât pe pământ, cat şi în inima copiilor lui Dumnezeu. Acest spirit din inima ne face sa strigăm, ca si Isus: ”Ava!”, adică Tată! Acest spirit al lui Hristos este cel care dă viata duhului nostru, îl schimba si îl modeleaza după chipul si asemănarea lui Hristos. (Galateni 4,6)
Pentru că ”Hristos in noi este nădejdea slavei”!

duminică, 14 decembrie 2014

105 întrebări legate de “Sfânta Treime” sau “Trinitate”

TAINELE TRINITĂŢII ŞI PIONIERII ADVENTIŞTI

Deoarece membrii fondatori ai Bisericii adventiste au respins doctrina Trinităţii, dar ea este considerată de actualii conducători ai Bisericii ca fiind “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine, se ridică următoarele întrebări:
1. Nu este o adevărată taină cum de tocmai doctrina pe care întemeietorii Bisericii Adventiste au declarat-o nebiblică să fie acum considerată “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine pe care le vesteşte aceeaşi Biserică?
2. Nu este o taină cum de au putut pionierii adventişti să respingă doctrina Trinităţii datorită “necunoaşterii” ei, din moment ce aceasta este doctrina “de bază” a Catolicismului de mai bine de 1500 de ani şi era cunoscută şi acceptată de cea mai mare parte a Bisericilor protestante?
3. Concluzia care se impune de la sine este că pionierii, care erau doar o mică minoritate, nu aveau cum să respingă doctrina Trinităţii fără s-o fi cunoscut cu adevărat. Nu este deci o taină cum de, printr-o cercetare atentă şi sinceră, ea a putut fi dovedită ca fiind nebiblică?
4. Dacă această doctrină era atât de importantă, nu este o taină faptul că Dumnezeu nu le-a descoperit-o şi pionierilor ca, prin acceptarea ei, adevărul prezent să fie vestit în întregime?
5. Ce scop tainic şi măreţ a avut Dumnezeu în vedere atunci când le-a ascuns adevărul Său celor mai setoşi şi sârguincioşi cercetători ai Scripturii din vremea aceea, lăsându-i astfel să ajungă cei mai greşiţi închinători din generaţia lor?
6. Nu este o taină însăşi faptul că, din moment ce pionierii erau atât de greşiţi, Dumnezeu n-a făcut nici cel mai mic gest pentru a-i readuce pe linia cea bună în tot timpul vieţii lor?
7. Ce coincidenţă că Bisericile din care proveneau pionierii respingeau hotărât doctrina Trinităţii! Cum de a ales Dumnezeu pe cei mai nepotriviţi oameni pentru a-Şi împlini planul? Nu este o taină că El nu a încercat nici măcar să-i corecteze?
8. Dovezile care ne stau la îndemână indică faptul că bărbaţi precum: J.N.Andrews, Joseph Bates, James White şi de fapt toţi pionierii aveau o înţelegere clară vizavi de Trinitate. Nu este o taină că ei, care înţelegeau trinitatea, au respins-o, în timp ce majoritatea celor care erau trinitarieni o cunoşteau mult mai puţin?
9. Dacă pionierii au înţeles doctrina Trinităţii şi totuşi au respins-o (în caz că ar fi adevărată), acest fapt poate fi considerat cea mai mare apostazie a timpului lor! Nu este deci o taină cum de naşterea Bisericii noastre, care s-a datorat primirii celei mai mari lumini revărsate asupra generaţiei lor, să fie în acelaşi timp şi cea mai mare apostazie a timpului respectiv?
10. Doctrinele pe care le-au crezut pionierii au fost acceptate doar după o cercetare amănunţită a Bibliei, cu multă rugăciune serioasă. În timpul acestor studii, sub călăuzirea Duhului Sfânt şi prin descoperirile primite de către Ellen White, poziţiile vechi ale adevărului au fost reconfirmate, tradiţiile şi doctrinele false au fost îndepărtate, iar noile adevăruri descoperite au fost formulate cu multă grijă. Nu este o taină că doctrina Trinităţii, considerată acum ca “rădăcină” a tuturor celorlalte doctrine, atunci a fost considerată nebiblică?
11. Dacă ţinem cont de înalta chemare a pionierilor, de profunda lor cunoaştere a subiectelor Biblice şi de directa călăuzire a lui Dumnezeu, ar fi fost doar firesc ca ei să fie cei mai zeloşi susţinători ai Trinităţii. Nu este o taină că, în loc de a fi susţinător zeloşi, ei au respins-o în unanimitate?
12. Observăm astăzi cum persoane care nu au nici cunoştinţele, nici experienţa spirituală profundă a pionierilor, nu ezită să-i desconsidere pe aceştia considerându-i greşiţi sau chiar amăgiţi. Nu este o taină că în loc să-i apreciem pe pionieri pentru adevărul transmis, mai degrabă îi acuzăm?
13. Pionierii ştiau foarte bine că din cauza respingerii Trinităţii vor fi catalogaţi ca sectă sau arieni (adică necreştini!), dar ei au cercetat atent această doctrină şi, în final, au respins-o ca fiind nebiblică. N-ar fi fost mai convenabil pentru ei să nu se fi ocupat deloc de doctrina Trinităţii, scuzându-se că oricum ea este o “taină”?
14. De la înfiinţarea Biserici Adventiste şi până în anii 1920, membrilor bisericii li se spunea că li s-a prezentat tot adevărul necesar pentru mântuire. Nu este o taină că în acest adevăr nu se include şi Trinitatea? Iar după anul 1931, nu este o taină că doctrina Trinităţii a devenit o condiţie de a fi acceptat ca membru al Bisericii Adventiste?
15. Nu este o taină că până în 1931 Biserica noastră a fost într-o gravă eroare, având o “rădăcină” falsă pentru toate doctrinele ei?
16. Nu este o taină posibilitatea ca în fapt noi să fi căzut într-o gravă eroare după 1931?
17. S-a făcut afirmaţia că unii dintre fondatorii Bisericii adventiste n-ar putea deveni astăzi membri ai ei fiindcă n-ar accepta Trinitatea ca declaraţie de credinţă. Cu toate acestea, existenţa Bisericii de astăzi este considerată în continuare ca un rod al credinţei, consacrării şi curajului acestor oameni. Nu este o taină de nepătruns oricărui raţionament faptul că o Biserică care doreşte să-şi arate aprecierea pentru întemeietorii ei o fac prin dezicerea de crezul lor?
18. În prezentarea făcută la Minneapolis în 1888, care este publicată şi în cartea “Hristos neprihănirea noastră”, E.J.Waggoner îl prezintă pe Hristos ca fiind Fiul literal şi adevărat al lui Dumnezeu, care a fost născut într-un timp al veşniciei aflat dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. Ellen White, profetul lui Dumnezeu pentru Biserica rămăşiţei, a susţiunt în întregime acest mesaj, considerându-l cel mai preţios mesaj de la Dumnezeu, însăşi mesajul celui de-al treilea înger! Nu este o taină cum de Ellen White a îmbrăţişat atât de entuziast acest mesaj în timp ce el conţinea o negare a Trinităţii? Şi nu este o taină cum de a crezut că primirea acestui mesaj va avea ca rezultat revărsarea ploii târzii a Duhului Sfânt şi venirea pe norii cerului a lui Isus Hristos?
19. Deşi Ellen White nu este infailibilă, nu este o taină că la acel moment de mare iluminare ea a fost atât de înşelată încât să facă astfel de declaraţii de care însă nu s-a lepădat niciodată?
20. Nu este o taină că EGW niciodată nu a recunoscut această greşeală, deşi în alte ocazii, precum cea legată de “uşa închisă” a făcut-o, dovedind astfel că ştia să-şi recunoască şi greşelile?
21. Astăzi se recunoaşte implicarea activă a lui Dumnezeu în apariţia şi dezvoltarea mişcării advente, iar pionierii sunt consideraţi soli ai lui Dumnezeu către lumea aflată în întuneric spiritual. Ţind cont de aceasta, nu este o taină faptul că, pe vremea pionierilor, doctrina cea mai importantă se afla în Bisericile decăzute care formau Babilonul spiritual?
22. Conducătorii de astăzi încearcă să explice motivul pentru care pionierii au respins Trinitatea în timp ce noi am primit-o, făcându-se referire la “mâncatul porcului” şi “folosirea tutunului”, obiceiuri nesănătoase pe care pionierii le aveau înainte să cunoască solia despre sănătate. O comparaţie între cele două situaţii scoate însă la iveală următoarele aspecte:
A Consumul cărnii necurate şi obiceiul fumatului nu au fost promovate niciodată ca “rădăcini” ale tuturor celorlalte doctrine.
B Pionierii practicau aceste obiceiuri nesănătoase alături de toţi ceilalţi creştini, dar spre deosebire de ei au respins doctrina Trinităţii. Ca atare, ei se asemănau cu ceilalţi creştini în punctele de credinţă pe care încă nu le studiaseră, dar se diferenţiau de ei în cele pe care le studiaseră şi aveau o bază Biblică pentru poziţia lor. Iar dovada corectitudinii lor faţă de primirea adevărului se află în însăşi renunţarea la aceste obiceiuri nesănătoase atunci când ele au fost descoperite.
23. Nu este o taină că persoane înzestrate cu un înalt discernământ spiritual ajung să judece un caz folosind datele unui alt caz, doar pentru a ajunge la concluzia pe care şi-o doresc atât de mult?
24. Misiunea Bisericii Adventiste a fost aceea de a restabili adevărul Scripturii care a fost călcat în picioare timp de 1260 de ani. Nu este o taină faptul că prima dată a ieşit la iveală adevărul despre “consumul cărnii de porc şi al tabacului” şi mult mai târziu, după 60 de ani, a fost primit adevărul despre Trinitate?
25. Nu este o taină că acceptarea Trinităţii este atât de importantă pentru conducătorii de astăzi ai bisericii încât sunt în stare să accepte că proprii lor înaintaşi au fost de fapt nişte rătăciţi?
26. Nu este o taină că declarându-i pe pionieri greşiti în privinţa Trinităţii, conducătorii de astăzi recunosc implicit că pionierii au crezut şi au predicat de fapt o erezie?
27. Nu este o taină că respingând poziţia pionierilor în privinţa Trinităţii se respinge de fapt toată solia specială pe care ei au transmis-o lumii, întrucât doctrinele sunt legate unele de altele, formând un sistem teologic unitar?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI ELLEN WHITE

28. Nu este o taină faptul că argumentul de căpătâi cu care se susţine doctrina Trinităţii nu vine din Scriptură ci din scrierile lui Ellen White? Nu este o taină că poporul care susţinea odată că n-are alt crez decât Scriptura, astăzi trebuie să recurgă la “citate” din surse secundare pentru a-şi justifica doctrina de bază?
29. Se susţine că Ellen White a introdus doctrina Trinităţii în Biserica Adventistă când a scris în cartea “Hristos Lumina Lumii” că “în Hristos era viaţa originală, neîmprumutată, nederivată”. Nu este o taină că cineva care doreşte să promoveze Trinitatea nu foloseşte niciodată acest termen?
30. M.L.Andreason o vizitează în 1909 pe Ellen White, deoarece considera că declaraţia de mai sus era o declaraţie Trinitariană şi vroia să se asigure că ea însăşi a scris cuvintele respective. Nu este o taină că atunci când discută cu ea despre autenticitatea declaraţiei respective, nici unul nu pomeneşte nimic despre Trinitate? Nu este o taină că servul lui Dumnezeu nu i-a vorbit nimic despre Trinitate, dacă este adevărat ceea ce susţin unii că şi-a schimbat dramatic concepţia teologică în ultimii ani?
31. Ellen White spune că “în Hristos era viaţa originală, neîmprumutată, nederivată”. Însă mai departe ea spune că “Această viaţă omul n-o poate moşteni. El o poate avea doar prin Hristos. Omul n-o poate câştiga ci i se dă ca un dar fără plată, dacă crede în Hristos ca Mântuitor personal” (Semnele Timpului, 8 Aprilie 1897). Nu este o taină că susţinătorii Trinităţii nu vor să vadă şi continuarea pasajului scris de Ellen White, fiindcă acesta contrazice total ideea lor mult îndrăgită?
32. Nu este o taină că cei care susţin Trinitatea prin scrierile lui Ellen White o fac cu riscul de a o aşeza pe aceasta în opoziţie cu Biblia, care spune atât de clar “Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” Ioan 5:26 ? Diferenţa este evidentă, fiindcă altfel textul ar spune: Căci după cum Tată are viaţa în Sine, tot aşa o are şi Fiul.
33. Ellen White vorbeşte mereu despre Isus ca fiind singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, un Fiu pe care îl are nu prin creaţie nici prin adopţie, ci prin “naştere”. Nu este o taină că cei care susţin Trinitatea contrazic toate aceste declaraţii ale ei şi ale Scripturii, tăgăduindu-L astfel pe Isus ca fiind Fiul născut al lui Dumnezeu?
34. În lumina faptului că Ellen White era cunoscută ca fiind o apărătoare neînfricată a adevărului, fiind adesea în linia întâi în bătălia cu eroarea şi minciuna, nu este o taină că atunci când a “descoperit” o lumină nouă, care stă la însăşi temelia celorlalte doctrine, a folosit o metodă atât de diferită şi ciudată de a o “prezenta” Bisericii care se afla într-o gravă eroare teologică?
35. Între anii 1898, când a apărut HLL, şi 1915, când a murit, ea n-a folosit niciodată cuvântul Trinitate, deşi îl cunoştea foarte bine! Nu este o taină că a procedat aşa?
36. Ellen White a folosit o singură dată expresia “trioul ceresc”, (într-un anumit context care merită studiat îndeaproape!). “Trio” înseamnă “trei persoane diferite care lucrează împreună armonios”. Nu este o taină că în loc să folosească termenul teologic binecunoscut tuturor, “Trinitate”, ea a ales să “inventeze” un alt termen pentru a exprima ce credea cu adevărat? Nu este o taină că cei care susţin că sunt fideli scrierilor lui Ellen White nu au rămas la termenul folosit de ea, ci au trecut la folosirea cuvântului Trinitate, care de fapt înseamnă cu totul altceva?
37. Nu este o taină că Ellen White a evitat în mod conştient folosirea cuvântului Trinitate, tocmai fiindcă ea nu credea în această doctrină?
38. Nu este o taină că deşi Ellen White a crezut în unitatea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ea n-a înţeles prin această unitate ceea ce înţelege astăzi Biserica? Atunci când se referă la “unitatea” persoanelor divine, ea foloseşte termenul “Godhead”, adică “Dumnezeire”. Termenul de Singurul Dumnezeu folosit în Scirptură se referă la Tatăl, Singurul Dumnezeu şi Tată a tuturor, inclusiv a lui Hristos. Ioan 17:3, 1Corinteni 8:6 şi Deuteronom 4:6.
39. Conform primului capitol din Patriarhi şi Profeţi, singurele fiinţe divine sunt Tatăl şi Fiul. În afara lor nu aminteşte nici o altă fiinţă divină. Nu este o taină că, deşi Ellen White a vorbit despre două “fiinţe” divine şi despre trei “persoane” divine, ea n-a folosit niciodată termenul Trinitate, deşi astăzi Biserica îl foloseşte cu referire la trei “fiinţe” divine iar Biserica Catolică îl foloseşte cu sensul de trei “persoane” care sunt o singură Fiinţă?
40. Nu este o taină că atunci când Ellen White afirmă că Tatăl şi Fiul sunt “una” ea susţine “unitatea” în scop şi caracter, dar astăzi, când Biserica vorbeşte despre Dumnezeire, ea se referă la unitatea de “esenţă” dintre Tatăl şi Fiul?
41. Ellen White afirmă că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este o Fiinţă personală, independentă, cu propria sa voinţă şi conştienţă de Sine, în totală opoziţie cu doctrina Trinitariană stabilită care susţine că Hristos este doar o ipostază, o extensie a Tatălui. Nu este o taină că Ellen White este considerată promotoarea Trinităţii în ciuda faptului că învăţăturile ei sunt atât de departe de cele Trinitarine precum cerul de pământ?
42. Nu este o taină că o persoană care a împrumutat din belşug termeni şi expresii, uneori chiar pasaje întregi de la alţi autori, niciodată, dar niciodată, n-a preluat şi termenul Trinitate? Nu este o taină că persoanele care studiază atent această chestiune nu iau în considerare acest “amănunt”?
43. Nu este o taină că Biserica Adventistă a respins Trinitatea în tot timpul vieţii ei, şi niciodată măcar ea n-a “îndrăznit” să o mustre pentru că n-a “primit” acest “adevăr”?
44. Nu este o taină că Ellen White susţinea mai degrabă arianismul decât Trinitarianism-ul prin faptul că a încurajat mereu răspândirea cărţii Daniel şi Apocalipsa scrisă de Uriah Smith, în care se află idei “eretice” ariene? Nu este o taină că o recomanda pe aceasta chiar şi după ce se publicase Hristos Lumina Lumii?
45. Ellen White a prezis cu câţiva ani înainte de a muri că Biserica va fi lovită de un val de erezie de mari proporţii, pe care ea l-a descris ca Omega ereziei, ce va lovi exact în natura şi personalitatea lui Dumnezeu. În ciuda acestei avertizări, Biserica a îmbrăţişat controversata doctrină Trinitariană, care a schimbat exact modul de înţelegere a naturii şi personalităţii lui Dumnezeu! Nu este această schimbare teologică survenită o adevărată “taină”, exact “taina” pe care au respins-o pionierii Bisericii?

TAINELE BISERICII ADVENTISTE DUPA ANUL 1931

46. Nu este o taină cum de o biserică întemeiată pe doctrine teologice curate a ajuns să-şi aşeze doctrina cea mai de preţ şi mai curată, cea despre Dumnzeu, pe un cuvânt care nu doar că nu este Biblic dar poartă cu sine şi cea mai controversată istorie posibilă?
47. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea defineşte Trinitatea ca pe o unitate a trei persoane divine, idee considerată de catolici ca fiind triteism sau politeism. Nu este o taină că, deşi termenul Trinitate a fost preluat de la Biserica Romano-Catolică, însemnătatea lui diferă de la o Biserică la alta?
48. Nu este o taină că deşi adventiştii subscriu la crezul Niceean, cel care defineşte de fapt termenul Trinitate, totuşi se află în dezacord cu acest crez?
49. Nu este o taină că adventişii acceptă crezul care susţine că Sigurul Dumnezeu este Tatăl totuşi predică şi crezul că Singurul Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?
50. Nu este o taină că deşi crezul susţine că Fiul pre-existent este de la Tatăl, totuşi Biserica susţine că existenţa Fiului este cu totul independentă de a Tatălui?
51. Biserica Adventistă declară cu mândrie faptul că susţine ortodoxia creştină, la fel ca celelalte biserici creştine, prin subscrierea la doctrina “Sfintei Treimi”. Însă, în timp ce susţine acelaşi termen, de “Sfântă Treime” sau “Trinitate”, ea păstrează diferenţe fundamentale în definirea lui. Drept urmare, nu este o adevărată taină însăşi această inconsecvenţă? Ce sens mai are păstrarea şi folosirea acestui cuvânt nebilic, câtă vreme oricum i se ataşează un alt înţeles decât cel larg acceptat?
52. Din moment ce se susţine că folosirea cuvântului Trinitate nu are de-a face cu Conciliul de la Niceea, când a fost stabilită această doctrină, nu se creează o adevărată taină din însăşi originea adventistă a cuvântului Trinitate?
53. Stabilirea doctrinelor adventiste de către pionieri a fost realizată prin studiul serios şi atent al Scripturii. În schimb, doctrina Trinităţii a ajuns între ele în urma unui proces lent, început de către dr. Kellogg şi încheiat de Leroy Froom. Dr. Kellogg a îmbrăţişat-o pe faţă de îndată ce a părăsit biserica, în timp ce Leroy Froom, responsabil pentru introducerea Trinităţii în biserică, susţine că a împrumutat-o de la evanghelici, care, spunea el, erau mai în temă cu subiectul Duhului Sfânt decât erau adventiştii. Nu este o taină că şi noi a trebuit să acceptăm Trinitatea, aşa cum a făcut-o dr. Kellogg după apostazia sa? Şi cum a făcut Canright imediat ce s-a depărtat de biserică?
54. Nu este o taină că după ani şi ani de “tranziţie”, Biserica a mai avut nevoie de încă cincizeci de ani de acomodare cu noua doctrină, între anii 1930 şi 1980?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI SCRIPTURA

55. Biserica Romano-Catolică, care îşi revendică paternitatea termenului şi a formulării conceptului Trinităţii, susţine că doctrina Trinităţii nu se găseşte explicit în Scriptură, ci doar implicit. Nu este o taină că Biserica Catolică nu găseşte explicit Trinitatea în Scriptură iar Biserica Adventistă o consideră bazată pe Scriptură?
56. Prin doctrina “generării veşnice” şi “consubstanţialităţii”, Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt nu sunt “separaţi” de Tatăl, ci sunt o parte a Fiinţei numite Dumnezeu. Dar Scripturile susţin explicit faptul că expresia “Singurul Dumnezeu” se aplică exclusiv la o singură Fiinţă, care este numită Tatăl (vezi Ioan 17:3, Efes.4:6, 1Corint.8;6, Deut.4:6). Isus, Fiul lui Dumnezeu, este prezentat ca o Fiinţă independentă, cu propria Sa voinţă şi conştiinţă de Sine (vezi Ioan 17:3 şi 1Cor.8:6). Nu este o taină că cea mai importantă doctrină creştină este în contrast atât de flagrant cu Scriptura?
57. Trinitarianismul pe care îl susţine Biserica Adventistă îl defineşte pe “Singurul Dumnezeu” al Scripturii ca fiind “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o Unitate de trei Persoane divine”. Această definiţie este contrară celei ortodox creştine. Diferenţa constă în faptul că ortodoxia creştină susţine partiţionarea unei singure entităţi, în timp ce adventismul susţine unitatea a trei partiţii. Nu este o taină că definiţia Trinitariană adventistă nu numai că nu seamănă cu cea catolică, dar, în acelaşi timp, ea este contrară şi cu declaraţia explicită a Scripturii că singurul Dumnezeu adevărat este Tatăl?
58. În ciuda celor câtorva texte biblice care, fără îndoială, susţin unitatea existentă între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu este o taină că niciodată, în nici o situaţie, această unitate nu este prezentată ca fiind “un Singur Dumnezeu” în natură sau în acţiune?
59. Fără îndoială că Scripturile dau credit folosirii termenului de Dumnezeu ca fiind o Fiinţă unică, cu natura Sa proprie, forma sa proprie, voinţa şi personalitatea Sa proprie. Trinitatea catolică aşează Natura lui Dumnezeu mai presus de Fiinţa Sa, şi ajunge până acolo încât face din Natura lui Dumnezeu, un Dumnezeu în Sine. Nu este aceasta o taină?
60. Din perspectiva adventistă, Trinitatea defineşte unitatea operaţională sau funcţională a celor trei Persoane divine. Asta înseamnă că Unitatea aceasta este considerată Divinitate, nu Persoana în Sine, aşa cum îl prezintă Scriptura pe Tatăl ca Dumnezeu al Scripturii. Această definire a lui Dumnezeu are origini panteiste! Nu este o taină că biserica adventistă de astăzi, prin acceptarea acestei versiuni a Trinităţii, a ajuns să se închine la o Unitate abstractă a Dumnezeirii în loc să se închine lui Dumnezeu Tatăl, Cel care este Dumnezeul absolut prezentat de Scriptură? Nu este o taină că biserica de astăzi a ajuns să-L prezinte pe Dumnezeu într-un mod panteist, acceptând de fapt ideile dr. Kellogg?
61. Nu este o taină că o Biserică care s-a lepădat de proprii ei întemeietori prin denunţarea lor ca fiind “eretici” arieni, a ajuns acum să fie ea însăşi “eretică” prin felul cum defineşte Trinitatea?
62. Respingerea textului biblic explicit din Ioan 1:14,18; 3:16; Matei 16:16 etc. în care se afirmă categoric faptul că Hristos este singurul Fiu născut al Dumnezeului celui Viu, nu doar că sugerează că Dumnezeu minte, dar că atât El cât şi Hristos doar joacă roluri de Tată şi Fiu! Nu este o taină că Trinitatea, doctrina de bază a creştinătăţii, îl prezintă în fond pe Dumnezeu ca pe o Persoană în Cuvântul căreia nu te poţi încrede cu adevărat?
63. Nu este o taină că doctrina Trinităţii ne obligă să credem că Dumnezeu foloseşte în relaţia cu noi un limbaj simplu, pe care îl cunoaştem foarte bine, dar, în acelaşi timp, El aşteaptă ca noi să înţelegem de fapt altceva decât tocmai ne spune El în acest limbaj simplu? Cu alte cuvinte, atunci când El ne spune că Isus Hristos este singurul Fiu născut, El aşteaptă ca noi să NU înţelegem că Isus este chiar Fiul născut al lui Dumnezeu?
64. Nu este o taină că Scripturile aduc la lumină dragostea lui Dumnezeu (Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El), şi totuşi, conform doctrinei Trinitariene, noi n-avem parte de o asemenea dragoste din partea Sa, fiindcă El nu are un Fiu pe care să-L dea pentru răscumpărarea noastră?
CONCEPŢIILE GREŞITE DESPRE “TAINA TRINITĂŢII”

65. Deşi se spune că doctrina Trinităţii este atât de adâncă încât nu poate fi înţeleasă, nu este o taină faptul că marea majoritate a susţinătorilor ei cred că ea conţine, de fapt, doar simpla declaraţie a existenţei Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt?
66. Deşi Trinitatea este considerată o taină care n-ar trebui cercetată, nu este o taină faptul că teologii au dezbătut-o timp de sute de ani?
67. Mulţi susţin că doctrina aceasta nu este importantă pentru mântuire ci este o chestiune pur teologică, de aceea n-ar trebui să ne preocupe prea mult. Nu este deci o taină faptul că cea mai importantă doctrină nu este chiar atât de importantă pentru mântuirea noastră?
68. Nu este o taină faptul că cea mai importantă doctrină a creştinătăţii este pur teologică?
69. Nu este o taină faptul că sunt numiţi “sectanţi” cei care nu aderă la această doctrină, deşi cei care aderă la ea nu o înţeleg deloc?
70. Trinitatea se constituie în testul de bază al creştinismului ortodox (istoric). Nu este o taină că acest singur punct de doctrină fie îi uneşte fie îi desparte pe creştini?
71. Nu este o taină că trinitatea este doctrina cel mai puţin înţeleasă şi cea mai misterioasă dintre toate doctrinele creştine?
72. Pe de altă parte, respectatul profesor Raoul Dederen de la Andrews University spune: “Dacă Sfânta Treime (Trinitatea) există cu adevărat, atunci cei care o resping nu se închină la adevăratul Dumnezeu al Scripturii... Fiindcă Trinitatea nu este doar o speculaţie, ci este rădăcina tuturor celorlalte doctrine şi afectează crezul şi practica omului”. Nu este deci o taină că Biserica nu studiază cu atenţie această doctrină şi se eschivează de la a răspunde obiecţiilor care se ridică împotriva ei?
73. Nu este o taină că nu există nici un interes în rândul membrilor, al preoţilor sau al pastorilor de a studia această doctrină?

TAINE LEGATE DE EXPRESIA “TRINITATE”

Expresia “Sfânta Treime” sau “Trinitate” nu se află în Scriptură, nici nu există vreun sinonim sau altă expresie care să justifice folosirea ei. De exemplu, cuvântul “mileniu” nu se găseşte în Scriptură dar cel puţin există expresia sinonimă “o mie de ani”, deci se înţelege rostul folosirii lui. Cu toate acestea, se consideră a fi o blasfemie însăşi respingerea cuvântului “Trinitate” sau expresiei “Sfânta Treime”.
74. Nu este o taină că ni se cere să considerăm SACRE cuvinte care nici măcar nu se găsesc în Scriptură?
75. Mulţi creştini consideră valabil acelaşi argument pentru a folosi “milenium” ca şi pentru “trinitate”. Dar nu este o taină faptul că unor cuvinte li se atribuie o valoare sacră iar altora nu?
76. Pentru a fi considerat un bun creştin orice om îşi poate exprima credinţa în propriul său mod. Totuşi, nu este o taină faptul că este obligatoriu să accepte expresia “Trinitate” sau “Sfânta Treime”ca fiind sacră ?

TAINE LEGATE DE DEFINIŢIA “TRINITĂŢII”

77. Cei care au elaborat această doctrină i-au ataşat acest termen nescripturistic: “trinitate”. Nu este o taină faptul că, deşi teologii nu au reuşit să-i dea şi un înţeles clar, ei acceptă ca fiecare credincios să-i dea propria lui interpretare?
78. Din moment ce oricum cuvântul “Trinitate” sau expresia “Sfânta Treime” nu apare în Scriptură, n-ar fi normal să fie lăsat fiecare om în parte să ataşese propriul său termen explicaţiei pe care o dă doctrinei despre Dumnezeu, aşa cum o înţelege el?
79. Pentru că noi interpretăm această doctrină într-un mod diferit unul de celălalt, nu este o taină că pare a fi mai important să accepţi trinitatea, decât să o înţelegi?
Definiţia Trinităţii dată mai jos se referă doar la definiţia ortodoxă, care a fost elaborată în crezul Atanasian de către conciliul Niceo-Constantinopolitan, formulat de Biserica Romano-Catolică, la care însă subscriu toate Bisericile protestante prin acceptarea Trinităţii. Toate celelalte definiţii trebuie deci privite ca fiind greşite...
Conţinutul definiţiei corecte este următorul:
A– Dumnezeu este Unul singur totuşi El este format din trei Persoane.
B– Unul înseamnă o singură natură, esenţă sau fiinţă, care este în fond Tatăl.
C– Dumnezeu şi natura Sa sunt sinonime.
D– Unicitatea nu este bazată generic pe asemănare ci mai degrabă este bazată numeric pe identitate.
E– Trei persoane înseamnă trei expresii, extensii, manifestări sau moduri, care, în mod teologic sunt numite ipostaze sau personificări.
F- Persoana Fiului este născută din Tatăl printr-o eternă generare, un proces fără de sfârşit. Aceasta este asemenea razelor Soarelui, care nu sunt separate niciodată de Soarele însuşi.
G– Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul printr-un proces de mijlocire.
H– Cele Trei Persoane sunt separate cu adevărat una faţă de alta în virtutea unui proces de filiaţie şi emanaţie, care, totuşi, nu le fac entităţi distincte cu independenţă şi conştienţă aparte.
I– Tatăl nu este nici născut nici nu există prin altceva sau altcineva, deoarece El este Sursa de la care vin toate lucrurile.
J– Deşi Fiul şi Duhul sunt derivate din Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt co-eterni şi co-egali cu Tatăl.
K– Cuvântul teologic care explică Trinitatea este consubstanţialitatea (homoousious).
80. Nu este o taină că creştinii care în mod sincer nu pot subscrie la acest concept, totuşi se văd obligaţi să folosească un termen nescripturistic care a fost adoptat cu mult timp în urmă pentru a descrie într-un mod atât de fals pe Dumnezeu?
81. Nu este o taină că cele mai multe persoane care fac parte din diferite Biserici “Trinitariene” nu stiu prea multe despre trinitate dar susţin cu zel ceva ce nici nu cunosc prea bine?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI ORIGINILE EI

Termenul şi conceptul a fost folosit pentru prima dată de teologul Tertulian în secolul trei şi şi-a găsit dezvoltarea şi popularitatea deplină în secolele patru şi cinci, în timpul perioadei profetice cunoscută sub numele de “Pergam”.
82. Nu este o taină faptul că doctina care este considerată “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine creştine a fost elaborată exact în perioada profetică care indica o mare apostazie?
Terminologia şi conceptul Trinităţi au marcat o îndepărtare radicală în patru domenii esenţiale faţă de perioada profetică cunoscută sub numele de “Smirna”, faţă de care Isus are cuvinte de laudă.
83. Nu este o taină faptul că doctrina “de temelie” a creştinismului a trebuit să marcheze o îndepărtare radicală faţă de o biserică care se bucurase de cele mai mari biruinţe şi primise cuvinte de laudă din partea lui Dumnezeu?
Atât apostolii cât şi apologeţii creştini care le-au urmat, au evitat cu grijă să ataşeze vreun cuvânt Dumnezeirii, mai ales nescripturistic. Lor le-a fost teamă să-L reprezinte greşit pe Dumnezeu şi să creeze astfel confuzie în mintea oamenilor.
84. Nu este o taină că cei care le-au urmat apostolilor şi apologeţilor creştini, consideraţi de toţi ca fiind “mult luminaţi”, n-au avut nici un scrupul să facă ceea ce înaintaşii lor s-au ferit să facă?
Atunci când a introdus conceptul Trinităţii prin care se spunea că Fiul divin al lui Dumnezeu era doar o proiecţie sau parte a Tatălui, Tertulian s-a îndepărtat de învăţăturile acestor “părinţi învăţaţi”, care considerau că Isus, Fiul lui Dumnezeu, era o fiinţă independentă, avânt propria Sa conştienţă de Sine şi propria Sa voinţă, .
85. Nu este o taină că doctrina de bază a creştinismului a trebuit să fie aşezată pe un concept care îl descrie pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, ca pe o “non-entitate”, inferior chiar şi unei creaturi cu conştienţă şi voinţă proprie, ca pe o “proiecţie” şi nu ca pe o persoană cu drept deplin de a face alegeri independente?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI TEOLOGIA

Cuvântul cel mai important care defineşte doctrina Trinităţii este cuvântul grecesc homoousios (identic în substanţă). Cuvântul nu se găseşte în Biblie şi nici nu are vreo conotaţie Biblică, ci este un cuvânt eminamente gnostic.
86. Nu este o taină că un cuvânt fără origine Biblică, importat din vocabularul filozofilor păgâni, să ajungă să definească cel mai important adevăr Biblic?
87. Nu este o taină că “homoousios”, cuvântul care exprimă cel mai bine doctrina Sabeliană sau Modalistă, a ajuns cel mai important cuvânt pe care să fie zidită doctrina Trinităţii?
88. “Homoousios” înseamnă “identic în substanţă” dar atunci când este necesar poate fi citit şi ca “homoiousisus” adică “asemănător în substanţă”. Nu este o taină alegerea înţelesului acestui cuvânt deosebit de important?
89. Nu este o taină că au fost necesare cinci secole pentru a formula cea mai de seamă doctrină a creştinismului?
90. Nu este o taină că Dumnezeu a aşteptat atât de mult ca să fie formulată cea mai complexă terminologie teologică care era o prezentare a Persoanei Sale?
91. Nu este o taină că pentru a-L face cunoscut oamenilor pe Dumnezeu au fost necesare cuvinte sofisticate, cu totul necunoscute teologilor de mai înainte care s-au dovedit astfel nepricepuţi în a vorbiă despre Dumnezeu?
92. Creştinii care au trăit înainte de Conciliul de la Niceea nu au ştiut nimic despre această doctrină. Nu este o taină faptul că Dumnezeu ne-a chemat să contemplăm o taină pe care alţii nici măcar nu au cunoscut-o?
93. Nu este o taină că Dumnezeu îi lasă pe creştini să-şi bazeze credinţa pe o taină care nu poate fi înţeleasă, în timp ce pentru a înţelege creaţiunea, ne cere să fim raţionali?

TAINELE “TRINITĂŢII” ŞI ÎNŞELĂCIUNILE

Doctrina “Trinităţii” a fost formulată la Niceea în anul 325 d.Hr., la primul Conciliu ecumenic al bisericii din istorie. Cu această ocazie, Papalitatea s-a lansat în mod oficial în “combinaţiile” cu statul pentru a impune cu forţa crezuri religioase. De aceea, naşterea doctrinei “Trinităţii” precum şi a Papalităţii are aceeaşi esenţă.
94. Poate Dumnezeu să ne facă să bem din aceeaşi fântână şi apă dulce, şi apă amară? Din moment ce Trinitatea şi Papalitatea au apărut în acelaşi moment istoric, nu este o taină că trebuie să considerăm una bună şi alta rea?
Împăratul Constantin a fost cel care a legalizat duminica să fie zi de închinare. Tot el a fost cel ce a prezidat oficial Conciliul de la Niceea şi, sub ameninţarea cu pedepse grele pentru toţi cei care se opuneau, a lansat doctrina Trinităţii în întreg Imperiul.
95. Împăratul Constantin, un păgân convertit abia pe patul de moarte, era lipsit de orice interes în probleme teologice. Nu este o taină faptul că Dumnezeu a folosit un păgân care şi-a impus voinţa cu forţa, pentru a descoperi copiilor Săi adevărul despre El?
96. Când Atanasie şi Hilary de Poitiers i-au înşelat pe Homoiousieni (pe cei care se opuneau atât Trinităţii cât şi Arianismului) ca să accepte un acord, iar mai apoi le-au impus doctrina Trinităţii, cine lucra prin ei în timp ce foloseau minciuna şi înşelăciune pentru a-şi atinge scopul?
97. Pe lângă folosirea înşelăciunii, a fost necesară şi folosirea forţei şi persecuţiei pentru ca doctrina aceasta să fie impusă. Nu este o taină că Dumnezeu s-a folosit de forţă şi persecuţie pentru a fi impusă o doctrină “de seamă” a creştinismului?
98. La al doilea sinod ecumenic din 381, Duhul Sfânt a fost în final recunoscut ca un membru al Trinităţii. La fel ca în primul conciliu, formularea doctrinei a fost influenţată de un alt împărat neconvertit care, din motive pragmatice, s-a consultat cu unele feţe bisericeşti. Acest crez a fost apoi impus de Teodorius I în tot imperiul. Nu este o taină că Duhul Sfânt a folosit o asemenea manieră de lucru pentru a se prezenta şi a se impune ca membru al Dumnezeirii?
99. L-a folosit Dumnezeu pe cel mai controversat teolog pentru a da expresia finală celei mai importante doctrine creştine, omul care a dezvoltat doctrina păcatului original, prin care susţine că păcatul moştenit nu are cum să fie biruit în viaţa aceasta (o idee care se opune făţiş întreitei solii îngereşti), omul care le-a înjosit pe femei şi a condamnat chiar şi actul sexual legitim, omul care a învăţat că Dumnezeu este arbitrar în acordarea harului Său, refuzându-le în felul acesta unora până şi mântuirea? Nu este o taină că Dumnezeu l-a folosit pe Augustin să desăvârşească doctrina Trinităţii prin afirmaţia că voinţa Fiului a fost aceeaşi cu a Tatălui dat fiind faptul că naturile lor sunt identice?
100. Nu este o taină faptul că Dumnezeu a recurs la serviciile atâtor indivizi care nu s-au dat înapoi de la nici o metodă care le-a stat la îndemână, inclusiv înşelăciunea, confuzia şi războiul, numai pentru a impune doctrina Trinităţii?

DOCTRINA TRINITĂŢII ŞI PAPALITATEA

101. Este un fapt recunoscut că cele trei împărăţii care au fost “doborâte” pentru a face loc Papalităţi au fost convertite la creştinism de către misionarul Ulfilas care credea în divinitatea lui Hristos. Să fie deci doar o simplă întâmplare că aceşti creştini, care serbau Sabatul şi recunoşteau divinitatea lui Hristos, au fost consideraţi arieni de către propaganda Trinitariană? Când aceste trei triburi care ţineau Sabatul şi se opuneau Trinităţii au fost “doborâte”, orice opoziţie efectivă faţă de această doctrină a fost eliminată. Prin însăşi acest act a fost stabilită Papalitatea. În acelaşi fel în care Trinitatea şi Papalitatea au fost lansate formal la Conciliul de la Niceea, tot aşa ele au fost pe deplin acceptate în anul 538 d.Hr., când Ostrogoţii au fost în cele din urmă nimiciţi. Impunerea doctrinei Trinităţii este, din acest motiv, unul şi acelaşi eveniment cu impunerea Papalităţii. Nu este o taină faptul că nu s-a recunoscut concluzia evidentă că Trinitatea şi Papalitatea sunt una şi aceeaşi substanţă indivizibilă?
102. Nu este o taină că înainte ca Trinitatea să poată fi pe deplin acceptată, trebuia ca mai întâi să fie “doborâţi” cei care credeau în divnitatea lui Hristos şi păzeau Sabatul?
103. Nu este o taină că Trinitatea, cea mai de seamă doctrină a creştinismului, a fost instrumentul principal prin care s-a impus Papalitatea?
104. Biserica Papală Antihristă a formulat această doctrină “de bază” pe care sunt aşezate toate celelalte doctrine. Nu este o taină faptul că şi Bisericile Protestante cred această doctrină dar condamnă în acelaşi timp învăţăturile Bisericii Catolice?
105. Nu este o taină că marea majoritate a apărătorilor neclintiţi ai Trinităţii, inclusiv cei învăţaţi, rămân indiferenţi faţă de toate aceste date istorice?
Următoarele citate se referă la conflictul care există în rândul adventiştilor în privinţa Trinităţii:
“Dacă Sfânta Treime (Trinitatea) există cu adevărat, atunci cei care o resping nu se închină la adevăratul Dumnezeu al Scripturii... Fiindcă Trinitatea nu este doar o speculaţie, ci este rădăcina tuturor celorlalte doctrine şi afectează crezul şi practica omului”. Raoul Dederen - profesor la Andrews University.
“Mulţi dintre fondatorii Adventismului de Ziua a Şaptea n-ar fi în stare să se alăture Bisericii de astăzi dacă ar trebui să subscrie la doctrinele fundamentale ale denominaţiunii. Mai exact, mulţi nu ar fi de acord cu doctrina nr.2, care susţine credinţa în Sfânta Treime sau Trinitate.” George Knigt - profesor la Andrews University, articlo publicat în Ministry, Octombrie 1993.
J.N.Andrews, cel după a cărui nume a fost denumită Universitatea Andrews face următoarea declaraţie “Doctrina Trinităţii a fost stabilită în biserică la Conciliul de la Niceea, în 325 d.Hr. Această doctrină distruge personalitatea lui Dumnezeu şi a fiului său Isus Hristos, Domnul nostru. Metodele mârşave prin care doctrina a ajuns pe paginile istoriei bisericeşti ar trebui să facă pe orice susţinător al ei să roşească de ruşine. (articol publicat în 6 Martie 1885, Review and Herald, vol.6, no.24, pag.185).
“Modul prin care spiritiştii îl resping pe singurul Domn Dumnezeu şi Domnul nostru Isus Hristos este, în primul rând, prin vechiul crez nescripturistic Trinitarian, care susţine că Isus Hristos este Dumnezeul cel veşnic, deşi ei nu au nici un singur text care să susţină aşa ceva, în timp ce noi avem o mulţime de texte clare ale Scripturii în care se afirmă clar că El este Fiul Dumnezeului celui veşnic”. (James White, 24 Ianuarie 1846, The Day Star).
“Cea mai mare greşeală pe care o fac Trinitarienii, în susţinerea acestui subiect, este următoarea: ei nu fac nici o diferenţă între respingerea Trinităţii şi respingerea divinităţii lui Hristos. Ei văd doar două extreme, între care se află de fapt adevărul, şi iau orice expresie referitoare la pre-existenţa lui Hristos drept dovadă a existenţei Trinităţii. Însă, în timp ce Scripturile abundă în declaraţii care susţin pre-existenţa lui Hristos, ele tac cu desăvârşire în privinţa existenţei unei Trinităţi” (J.H.Waggoner—Review and Herald, 10 Noiembrie 1863).
În lumina contradicţiei dintre punctele de vedere referitoare la Trinitate ale fondatorilor Bisericii adventiste şi cele ale conducătorilor ei din zilele noastre, şi a confuziei care există astăzi în înţelegerea acestui subiect, ar fi cu adevărat un mister ca adventiştii serioşi să nu considere de datoria lor cercetarea atentă a acestei doctrine. Rândurile acestea au fost scrise din dorinţa de a oferi celor interesaţi ocazia unei informări asupra acestui subiect.

TAINA “SFINTEI TREIMI” SAU TAINA“TRINITĂŢII”

“Taina Trinităţii este doctrina centrală a credinţei Catolice” (Handbook for Today’s Catholic, p.16). Fără îndoială, această declaraţie a Bisericii Romano-Catolice este îmbrăţişată de fiecare denominaţiune care nu este considerată sectă. Acceptarea Trinităţii este deci testul de căpătâi pentru ca cineva să fie considerat creştin adevărat. Biserica Romano-Catolică declară că aceasta este doctrina care stă la temelia tuturor celorlalte doctrine ale sale.
Din perspectiva unui simplu cercetător după adevărul Scripturii lucrurile însă nu stau la fel. Pentru el sunt cel puţin o sută de întrebări referitoare la obligativitatea de a accepta taina Trinităţii pentru a fi considerat creştin. Dar dacă răspunsurile la întrebările lui nu sunt deloc satisfăcătoare, nu-i rămâne altceva de făcut decât să considere că, de fapt, i se cere să accepte “taina” nelegiurii!

vineri, 14 noiembrie 2014

NU DEGEABA EXISTI

Ieşi în lume şi uită-te în jur.
Nimeni nu seamănă in vreun fel ca tine.
Ești unic si deosebit.
Nimeni nu a mai existat înainte ca tine si nici după nu va fi.
Amprentele tale sunt unice in univers.
Deci ești cineva.
Nu ești oricine, dar ești oricine din planul lui Dumnezeu.
Nu simți nimic?
Nu observi o grija deosebita a cuiva nevăzut de lângă tine?
Uită-te în jur si vezi câți oameni au murit de ieri până azi - cum au dispărut într-o clipeala de ochi, ca un nimic.
Observă de câte ori ai scăpat de moarte de când ai făcut ochi si până acum.
Este un hazard nu?
Asa s-a întâmplat să fie?
Ai ochii închiși?
Dar de câte ori ai auzit un glas după tine sau un indemn blând ce te avertiza de vreun pericol ce apoi chiar apărea?
Nu ți s-a întâmplat?
Nu ți s-a întâmplat ca privind cerul instelat sau o pasare cântând, sau un prunc gangurind, să exclami : ce Dumnezeu minunat avem?
Nu ai simțit niciodată că El se uită cu interes la tine si te vrea sa fii copilul lui mai deosebit ca toţi ceilalți?
Nu ai simțit că e prezent pe urmele pasilor tăi și îți veghează fiecare respiraţie, îți corectează fiecare gând si îţi aduce aminte ca sa nu mai uiți ca ești al Lui pentru vecie, si ca pentru asta trebuie sa te pregătești?
Știai că mii de ani in urmă, pentru că a exagerat cu marea Sa grijă si iubire faţă de îngeri, a fost trădat si denigrat, părăsit si abandonat aproape de jumătate de cer?
Știi că acei îngeri nu s-au mai întors la El, iar locurile lor au rămas goale pana azi?
Si știi că El nu s-a multumit sa rămână singur, ci a hotărât să umple golul cu mine si cu tine?
Stii ca ești predestinat sa umpli golul lăsat de îngerii ce l-au trădat?
Acum înțelegi ce onoare ți s-a dat ca sa trăiești o ocazie unică si vesnica lângă Dumnezeu?
Acum știi de ce existi si altul ca tine nu-i?
Acum știi care este locul tău în univers?

luni, 10 noiembrie 2014

HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI LUI DUMNEZEU

Hristos a hulit vreodată?!
„Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Marcu 2,7
„Ce nevoie mai avem de martori?“ a spus marele preot. „Iată că acum aţi auzit hula Lui“ (Mat. 26, 65). Şi toţi L-au condamnat la moarte.
Din nou au strigat preoţii şi rabinii împotriva lui Isus, zicând că huleşte. Afirmaţia Sa că este una cu Dumnezeu îi iritase mai înainte până acolo, încât voiau să-I ia viaţa, iar după câteva luni au şi spus lămurit: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru hulă, şi pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu“ (Ioan 10, 33).
Hula împotriva lui Dumnezeu, in vechiul Israel, era considerata insusirea atributiunilor si actiunilor lui Dumnezeu.
De asemenea era considerata pacatuirea cu voia:
„Dacă cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său“ (Numeri 15, 30).
In perioada vieții lui Isus, El ne descoperă o nouă fateta a păcatului de neiertat împotriva lui Dumnezeu:
"De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor." Matei 12,31.32
Ce fel de păcat se poate comite astfel încât să nu fie iertat niciodată? Insusirea atributiunilor lui Dumnezeu? Pacatuirea cu voia? Vorbirea de rău sau împotriva Duhului Sfânt? Negarea persoanei Duhului Sfânt? Toate împreună? Cine ne poate clarifica?
Iată cum explică pana inspirata :
" De fapt, ce este păcatul împotriva Duhului Sfânt? Este atunci când, în mod voit, atribuim lui Satana lucrarea Duhului lui Dumnezeu. De exemplu, să presupunem că cineva este martor al unei lucrări speciale a Duhului lui Dumnezeu. El are dovada convingătoare că lucrarea este în armonie cu Scriptura, şi Duhul dă mărturie împreună cu duhul său că lucrarea aceea era de la Dumnezeu. Cu toate acestea, mai târziu, el cade în ispită, mândrie, încredere în sine sau alte trăsături rele de caracter îl iau sub control; respingând toate dovezile caracterului ei divin, el declară că ceea ce a recunoscut mai înainte a fi puterea Duhului lui Dumnezeu, acum spune că, de fapt, era puterea lui Satana. Prin mijlocirea Duhului Său, Dumnezeu lucrează asupra inimii omeneşti; şi atunci când oamenii,în mod voit, resping Duhul şi-L declară ca nefiind de la Dumnezeu, ei taie canalul de legătură prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Negând dovada pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea, ei închid în afara lor lumina care a strălucit în inimile lor, şi ca rezultat, sunt lăsaţi în întuneric. În felul acesta, cuvintele Domnului sunt verificate: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!“ Pentru un timp, persoanele care au săvârşit acest păcat pot părea a fi copii ai lui Dumnezeu; dar când vin împrejurări care să dezvolte caracterul şi să dea pe faţă spiritul lor, atunci se va vedea că sunt pe terenul vrăjmaşului, stând sub steagul lui negru."5M634,4
" Cea mai obişnuită manifestare a păcatului contra Duhului lui Dumnezeu este continua neglijare de a asculta invitaţia cerului la pocăinţă. Fiecare pas făcut în lepădarea lui Hristos este un pas spre lepădarea mântuirii şi spre păcatul împotriva Duhului lui Dumnezeu. Lepădând pe Hristos, poporul iudeu a comis păcatul de neiertat; refuzând invitaţia harului, şi noi putem comite aceeaşi greşeală. Noi Îl insultăm pe Domnul vieţii şi-L facem de ocară înaintea sinagogii lui Satana şi în faţa universului ceresc, atunci când nu mai ascultăm de solii Lui împuterniciţi şi ascultăm în schimb de agenţii lui Satana, care îndepărtează sufletul de la Hristos. Atâta vreme cât cineva face lucrul acesta nu poate avea nădejde de iertare şi, în cele din urmă, va pierde orice dorinţă de împăcare cu Dumnezeu." HLL 324,4
  „Păcatul hulirii împotriva Duhului Sfânt nu se află în rostirea vreunui cuvânt sau fapte momentane, ci în împotrivirea persistentă și hotărâtă contra adevărului și a dovezilor.” (Comentarii Biblice vol. 5, 1093).
Ce este deci păcatul împotriva Spiritului lui Dumnezeu?
Atribuirea lucrării lui Dumnezeu ca fiind a lui Satan si indepărtarea voita si continua a lui Hristos si a glasului lui Dumnezeu din inimă. 2 Corinteni 3:17 VDCC:
"Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia."
" Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!" Ps. 74,18

marți, 28 octombrie 2014

Culese de pe la unii si alții

Unii spun: noi tinem credinta si lumina data sfintilor odata pentru totdeauna.
 Altii spun: noi tinem credinta si lumina apostolilor si care a venit progresiv pana in secolul prezent.(Florin Laiu)

Unii spun: noi avem acelasi Dumnezeu ca si evreii Vechiului Testament.
 Altii spun: noi avem acel Dumnezeu respins de evreii din Noul Testament.

Unii spun: noi marturisim mesajul intreitei solii ingeresti, demascand pacatele si vinul Babilonului. Altii spun: noi marturisim mesajul intreitei solii ingeresti fara sa producem controverse intre noi si Babilon.

 Unii spun: noi avem convingerea ca apostazia Omega a afectat in prezent biserica.
Altii spun: noi avem convingerea ca biserica nu este in apostazie, ci numai persoane individuale sunt apostaziate.(liderii. in general)

Unii spun: noi credem ca Spiritul Profetic este inspirat de Dumnezeu de la inceput pana la sfarsit. Altii spun: noi credem ca Spiritul Profetic a primit o inspiratie progresiva, deoarece adevarul nu a putut fi inteles pe deplin inca de la inceputul istoriei.

Unii spun: noi credem ca profetii au vorbit adevarul prezent si viitor in cuvinte omenesti si inspirati de Duhul lui Dumnezeu.
 Altii spun: noi credem ca profetii au vorbit inspirati de Duhul lui Dumnezeu, dar afirmatiile rezultate sunt punctul de vedere al experientei lor limitate cu Dumnezeu.(Edmond Constantinescu si altii)

Unii spun: noi credem ca in ultima perioada profetica a istoriei, Dumnezeu si-a pregatit un popor deosebit, si in acest sens El a restabilit in popor principiile si stalpii de credinta care au fost daramati pana atunci. Restabilind acesti stalpi, ei raman in continuare in picioare pana la venirea Sa.
Altii spun: noi credem ca traditia pionierilor nu trebuie sa fie traditia noastra de astazi, deoarece lumina vine progresiv. Abia am scapat de traditia altor biserici, si de aceea nu vrem sa adoptam traditia intemeietorilor pentru a nu impiedica cresterea bisericii.(Florin Laiu si altii)

Unii spun: noi credem ca Spiritul Profetic a fost dat de Dumnezeu ca un instrument ajutator (dar nu inlocuitor)pentru a distinge mai usor in Sfanta Scriptura adevarurile si profetiile mai greu de inteles (asa cum spune si EGW).
Altii spun: noi credem ca Spiritul profetic a fost dat pentru timpuri si persoane specifice si el nu poate explica un adevar care nici in Scriptura nu este destul de clar.

 Unii spun: noi credem ca lumina unui nou adevar nu va contrazice niciodata lumina prezenta, ci este o continuare armonioasa a celui dintai adevar, pentru ca Dumnezeu ne conduce pas cu pas numai pe calea adevarului.
Altii spun: noi credem ca instrumentele omenesti sunt supuse greselilor si interpretarilor false, iar lumina ce pionierii o considerau inainte adevar, dupa un timp a devenit numai o treapta de tranzitie de la intuneric catre adevarata lumina.

 Unii spun: noi credem ca nu este posibil ca pionierii sa fi trait in intuneric sau semi-intuneric si in acelasi timp sa aiba si darul Spiritului Profetic in mijlocul lor.
 Altii spun: noi credem ca pionierii au avut multe neclaritati si divergente de pareri doctrinale, care au fost lamurite numai dupa ce generatia lor s-a stins.(Aron Moldovan, Florin Laiu si altii)

Unii spun: noi credem ca duetul nu poate fi format din trei persoane.
Altii spun: noi credem ca trioul este trei in unul si unul in trei.

Unii spun: noi credem ca a cunoaste pe Dumnezeu nu este o taina, ci este insasi viata vesnica (Ioan 17,3)
  Altii spun: noi credem ca Dumnezeu este o taina ascunsa, deci in sensul acesta nu il poate cunoaste nimeni.(toti liderii)

 Unii spun: Erezie se numeste tagaduirea Tatalui si a Fiului (1 Ioan 2,22-24)
 Altii spun: Erezie se numeste tagaduirea Duhului Sfant.

Unii spun: In decursul istoriei au fost modificate texte biblice pentru apararea trinitatii.
Altii spun: Este posibil ca unele schimbari sa fi avut loc, dar Dumnezeu nu a ingaduit ca sa se strecoare minciuni in Scripturi.

Unii spun: noi credem ca Hristos este adevaratul Fiu al lui Dumnezeu, iesit inca din vesnicii din fiinta Tatalui, de aceeasi natura si esenta, Dumnezeu adevarat prin mostenire si numire de catre Tatal, Uns de Tatal ca Rob al Sau ca sa creeze universul si sa salveze lumea. Singurul Mijlocitor si Mangaietor care exista intre Dumnezeu si oameni.
Altii spun: noi credem ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu doar in mod simbolic, prin numire de catre Tatal, este Dumnezeu preexistent prin Sine Insusi, co-egal si co-etern cu Tatal, co-egal si co-etern cu Duhul Sfant, a treia persoana a Dumnezeirii.(noii teologi)

Unii spun: noi credem ca Tatal nu a crutat nici chiar pe unicul Sau Fiu, ci L-a dat jertfa pentru noi ca sa ne salveze pentru vesnicie.
 Altii spun: noi credem ca Tatal, daca avea cu adevarat un Fiu nascut din El, nu avea acea inima cruda ca sa il trimita sa moara pentru niste ticalosi. Care tata ar face acest lucru?...De aceea, pentru a nu parea crud in fata universului, era nevoie ca un Dumnezeu egal cu Tatal, in aceeasi pozitie suprema cu El, sa poata face acest sacrificiu in mod complet…(Dr. Alberto Treiyer (Argentina 1948-)

 Unii spun: noi credem ca Duhul lui Dumnezeu este manifestarea omniprezenta a Tatalui si a Fiului Sau, de fapt plinatatea celor Doi.
 Altii spun: noi credem ca Duhul Sfant este o alta persoana a Dumnezeirii care in prezent continua lucrarea lui Hristos pe pamant.

Unii spun: noi credem ca Hristos este cu trupul in acest moment Mijlocitor la dreapta Tatalui in Sanctuarul ceresc, dar in duhul Sau este omniprezent in biserica si inimile noastre.
Altii spun: noi credem ca Hristos este prezent numai in Sanctuar, iar in locul Sau a trimis o alta persoana divina ca Mangaietor.(Emil Eremie, si altii)

Unii spun: noi credem ca rugaciunea si adorarea se cuvin numai Tatalui si Fiului.
Altii spun: noi credem ca putem si trebuie sa ne rugam si sa adoram pe Duhul Sfant.(Aron Moldovan si altii)

Tu, ce ai de spus?

miercuri, 18 februarie 2009

Intrebarile lui Isus

- "Ce cautati?" Ioan 1,38 - CARE E PRIORITATEA TA? Unii cauta bogatia, altii fericirea, altii mantuirea. De ce crezi ca esti intrebat astfel: ce cauti? Oare puterea lui Isus de a raspunde la nevoile omului este limitata numai la o singura optiune? Sau este vorba de o ordine a prioritatilor ce nu poate fi ocolita? De obicei suntem surprinsi ca nu ni se raspunde "corect" la rugaciunile noastre pentru sanatate sau vreun lucru strict necesar, si niciodata nu ne punem intrebarea: ce caut eu de fapt? Il caut pe Isus si inseteaza inima mea dupa Dumnezeire...sau de fapt sunt unul din cei zece leprosi care nu s-au mai intors nici pentru ca sa-si ia ramas bun de la Vindecator? Intrebarea lui Isus are logica, deoarece raspunsul este acesta: daca vei cauta mantuirea, este exact lucrul pe care trebuie sa-l cauti, iar mantuirea este CHRISTOS.

- "Ce am a face Eu cu tine?" Ioan 2,4 - Te-a socat vreodata aceasta intrebare? Pe mine m-a pus pe ganduri prima data. Deci oare e posibil ca Dumnezeu sa fie deranjat de cererile noastre legitime? Unde este iubirea de aproapele si respectul fata de parinti? Nu cumva aici a avut o scapare, chiar el, Isus? Sau femeile nu trebuiau sa se amestece in treburile barbatilor, sau mama Lui a fost prea insistenta, sau ea pretindea de la Isus sa-si manifeste puterea, sau ea vroia sa-si exercite rolul de mama grijulie, sau poate pur si simplu era preocupata de ceea ce se intampla, sau chiar toate acestea la un loc... Sunt sigur ca Isus cunoscand cel mai bine inima ei, i-a raspuns pe masura: NU TE PREOCUPA, EU CONTROLEZ TOATE...

- "Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri?" Ioan 3,10 - IGNORANTA VOLUNTARA dar si NECUNOASTERE PRIN NEGLIJENTA. E posibil sa fi profesor de religie, chiar preot sau un sincer crestin studios si sa nu intelegi ca fara o renastere in Christos prin Duhul lui Dumnezeu nu se poate vedea Imparatia lui Dumnezeu. Ne baricadam in niste sabloane ale noastre, puncte de vedere impartasite de traditie sau parinti, din care nu iesim...sa nu faci aia, sa nu zici aia, iar cand e de schimbat inima...asta e un lucru abstract si la fel de greu ca si o reincarnare de-a lui Nicodim. Se vede treaba ca lui Nicodim nu i-au folosit anii lungi petrecuti in facultatea de religie de la Templu, iar ignoranta lui putea sa-l coste... Nu lasa mantuirea sa treaca pe langa tine...si nu neglija cunoasterea si trairea adevarului, care este Christos.

- "Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pana la seceris?" Ioan 4,35 - DOMNUL MEU INTARZIE SA VINA...Unii spun ca El intarzie, altii din contra, fixeaza date, alarmeaza pe altii cu stirile lor si fac orice numai ce trebuie nu... Sfatul este: rugati pe Domnul secerisului ca sa scoata lucratori la secerat... Deci in primul rand rugaciune... Am ajuns timpuri cand criza este prezenta in toate aspectele vietii, cu atat mai mult in domeniul spiritual... Nu avem timp de rugaciune, nu avem timp de comuniune cu Dumnezeu, cu familia cu prietenii, cu societatea... Nu avem timp de studiat Cuvantul lui Dumnezeu, nu avem timp sa il spunem si altora sau nu avem ocazii de-astea...Suntem in criza de lucratori harnici in via Domnului. Noi insine spunem ca mai sunt patru luni pana la seceris, dar mai spunem ca e posibil sa se prelungeasca vara, sau sa vina ploile, sau ca avem multe lucruri de rezolvat...misiunea de secerat sa si-o asume seceratorii... Te rogi pentru marele seceris? E ciudat nu? Dumnezeu are nevoie nu de rugaciunea ta, are nevoie de tine!

- "Vrei sa te faci sanatos?" Ioan 5,6 - NU STII CA ESTI NENOROCIT. Vesnica problema a laodiceanului: ignoranta. Du-te la biserica si vezi temperatura de la scoala de sabat sau de duminica (sau cum vrei tu sa-i zic...) Foarte putini cunosc studiul lectiunii, foarte putini raspund la intrebari, foarte putini zambesc prieteneste, foarte putini vor sa se implice in vreo activitate, foarte putini...foarte putini. Asa era si biserica primara? Da, erau foarte putini, dar isi faceau treaba, pentru ca erau sanatosi... Un crestin sanatos se hraneste bine, are ore regulate de intalnire cu Medicul terapeut, face miscare si comunica cu exteriorul, viziteaza spitale, penitenciare, locuri unde bolile stau gramada. Zambeste si este un om de viata. Isi cunoaste defectele si nu este multumit de ele. Face zilnic un tratament pentru dobandirea imunitatii spirituale. Are o boala molipsitoare: elanul sau misionar contagiaza pe toti. Da, acesta nu este un crestin bolnav...

- "Cum puteti crede voi, care umblati dupa slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" Ioan 5,44 , - INALTAREA DE SINE...face parte din firea cea veche. Care este motivul pentru care umblam dupa satisfacerea eului? Inca nu am fost schimbati.Convertirea la pocainta nu se limiteaza numai la a te uda cu apa botezului, ci este lucrarea unei vieti intregi de sfintire. Mai observi in viata ta ca iti place sa fi apreciat pentru un lucru ce il faceai pentru Dumnezeu? Este periculos, asta este slava desarta, slava lui Lucifer. E bine sa-ti aduci aminte ca aplauzele pe care astepti sa le primesti de fapt nu le meriti, si chiar daca le meriti nu trebuie sa le auzi...

- "Voi nu vretí sa va duceti?" Ioan 6,67 - SENSIBILITATEA EULUI NOSTRU NE DEPARTEAZA DE HRISTOS. Fratele cutare s-a suparat si a plecat, nici nu mai vine la biserica, nu mai vorbeste cu nimeni... Interesant, ori el este mai sfant ca ceilalti, ori prefera sa piarda mantuirea, pentru ca inteleg ca dusmania intre frati nu duce la mantuire. Cred ca cei 70 de ucenici ce au plecat suparati erau niste tinerei capriciosi...si-au luat jucariile si au plecat...Dar in timpul nostru intalnim barbati demni de experienta lor acumulata care se confrunta cu suparari din acestea. De multe ori adevarul spus in fata deranjeaza enorm pe oameni, mai ales daca sunt si vinovati.... Dar problema e alta: ce ne-ar putea supara asa de tare la Dumnezeu si la fratii nostri incat sa ne determine sa ne ducem si noi? Oare se merita sa fim atat de sensibili spiritual?

- "Nu v-am ales Eu pe voi cei 12? Si totusi unul din voi este un demon." Ioan 6,70 - NU TOTI SUNTEM CURATI. Aici este cheia la multe intrebari. Toti am fost chemati la mantuire, dar nu toti vom fi mantuiti. Din cauza lui Iuda Iscarioteanul toti ucenicii trebuiau sa plece de la Christos? Iuda trebuia alungat? Nu s-a intamplat nici una din acestea. Au crescut impreuna pana la seceris. Dar au fost impreuna.

- "De ce cautati sa Ma omorati?" Ioan 7,19 - Criminali involuntari sau FAPTUIND PACATE VOLUNTARE? Niciodata nu am vrut sa omor pe cineva, nici chiar un dusman, cu atat mai mult pe Christos. Si totusi, cine staruieste in a pacatui cu buna stiinta, rastigneste pe Mantuitorul, sau il mentine acolo, pe cruce.

- "Unde-ti sunt parasii tai?" Ioan 8,10 - DREPTUL DE A FI ACUZAT SAU ACUZATOR. Te crezi un sfant?! Un om pacatos nu are dreptul sa acuze pe altii, chiar daca si aceia sunt pacatosi. Dar atentie: acuzatiile noastre sunt permise totusi, intr-o situatie de exceptie... pot fi utilizate numai spre a salva pe cineva aflat intro situatie critica. De obicei acuzatiile au rolul de a afunda si mai mult in mizerie si pacat pe cei vinovati. Cum poti acuza un pacat fara a pierde pe cel pacatos? Aceasta este arta Cerului. Mai bine te-ai abtine decat sa pierzi dreptul de nevinovat...

- "Daca spun adevarul de ce nu Ma credeti?" Ioan 8,46 - NU IL LUAM IN SERIOS. Este cea mai tulburatoare intrebare care s-a pus vreodata la nivel mondial. In alta parte, aceeasi intrebare suna asa: Cand va veni El va gasi credinta pe Pamant? Intr-adevar este greu sa crezi ca Isus Christos vine sa instaureze un nou pamant, o noua creatie, sa distruga lumea veche si sa salveze poporul lui sfant. Este ceva de domeniul SF tot ce a facut El...si moartea Lui, si invierea Lui sunt tot la fel de fantastice...Potopul nu a existat, de ce ar exista sfarsitul lumii? Mai este un text interesant: Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, ceea ce seamana omul aceea va si secera... Iar intrebarea mea este: Pana cand crezi ca Dumnezeu va mai tolera sa nu fie crezut pe cuvant?!

- "Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" Ioan 9,35 - ESTE ISUS PENTRU TINE PERSOANA CEA MAI IMPORTANTA? Sunt multi care cred, ca si demonii...dar atat, numai cred. Cei carora raspundeau ca ei cred in Isus primeau invitatia de la El sa-l si urmeze. Tanarul bogat a fost invitat sa sacrifice tot, Petru a fost invitat sa pasca oile spirituale ale bisericii si fiecare om este invitat la ceva, nu numai sa creada... Credinta presupune abandonare totala in mainile Celui in care te increzi. Daca faci aceasta inseamna ca Isus este cea mai importanta persoana in care te poti increde.

- "Nu sunt 12 ceasuri in zi?" Ioan 11,9 - RASCUMPARATI VREMEA. Cat este ziua trebuie sa lucrez, spunea Christos. Unii lucreaza 8 ore din zi, altii 6 ore, altii 2 ore pe saptamana, sau pe an... Pentru mancarea pieritoare am fi in stare sa lucram si 20 de ore pe zi, numai sa stim ca suntem asigurati pentru ziua de maine. Iar pentru viata vesnica de multe ori uitam cum a trecut saptamana fara sa avem nici macar o ora de studiu din Cuvantul vietii. Imparatia lui Dumnezeu se ia cu navala. Numai cine staruie in lucrul Domnului se va bucura de El.

- "Intelegeti voi ce v-am facut Eu?" Ioan 13,12 - ACTUL DE A NE UMILI IL INTELEGEM FOARTE GREU. Este interesant ca prima lectie in scoala lui Hristos este UMILINTA. Daca nu reusim sa invatam bine aceasta lectie, toata viata vom fi corijenti la aceasta materie. Umilinta scuteste pe oameni de multe certuri si goana dupa vant.

- "Iti vei da viata pentru Mine?" Ioan13,38 - CE SACRIFICII AM FACUT PENTRU ISUS? Nu e nevoie sa fim persecutati sau urmariti prin paduri, aceasta nu ar folosi nimanui. Nu e nevoie sa fim martirizati, ar fi prea usor sa platim mantuirea cu moneda asta. Sacrificiul cel mai mare este o viata predata cu totul in mana lui Dumnezeu. Nu valoreaza nici daca ne dam toti banii pentru a ajuta biserica sau pe saraci. Ar fi si asta o jertfa bine primita, dar sacrificiul cel mai mare este o inima zdrobita, predata total si definitiv lui Dumnezeu.

- "De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?" Ioan 14,9 - PUTEM TRAI MULTI ANI LANGA EL, FARA SA-L CUNOASTEM. Sunt persoane care traiesc o viata intreaga cu sotia si copiii, isi impart responsabilitatile, traiesc experienta de familie, dar chiar dupa multi ani de viata impreuna inca nu se cunosc...datorita lipsei de comunicare. Cum stam la capitolul comunicarea noastra cu Dumnezeu?

- "Pentru ce plangi? Pe cine cauti?" Ioan 20,15 - NU MAI ESTE NICI O SOLUTIE? Cand eram copil, de multe ori imi spuneau cei mari: nu plange, fii barbat! Dar si cei mari plang...Stiti de ce? Ei cauta pe Cineva, si nu isi dau seama... Cand nu mai este vreo solutie, chiar si barbatii cei mai tari incep sa planga... Plansul lor descopera neputinta lor de a rezolva o problema singuri, descopera sfarsitul sperantelor, sfasierea inimii lor, disperarea de a fi parasit...dar descopera si setea lor de a gasi rezolvarea divina...Insasi starea noastra lamentabila ne descopera ca singuri nu putem face nimic... Tu pentru ce plangi?

- "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" Ioan 21,17 - INTREBAREA CEA MAI STARUITOARE PRETINDE RASPUNSUL CEL MAI HOTARAT. Isus a intrebat de trei ori pe Petru... Aici intalnim de fapt esenta scopului vietii de crestin: iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele, idealuri la care suntem chemati nu numai sa le privim, ci si sa le experimentam. Omenirea este in criza, nu economica, nu politica, nu spirituala, ci de iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni. Aici este solutia...Schimbarea lumii va avea loc numai cedand in fata dragostei lui Dumnezeu...