Cred că Dumnezeu a ridicat pe arena lumii grupul adventist, oferindu-i
privilegiul înalt de a fi oamenii prin care Dumnezeu să lucreze în
ultima perioadă a istoriei acestei lumi.
Cred că Dumnezeu a încredinţat adevăruri mari grupului adventist pentru a fi transmise lumii şi a pregăti un popor pentru revenirea în slavă a Domnului Isus Hristos.
Realitatea tristă este că Satana a lucrat cu putere împotriva acestui grup, făcându-i să deraieze de la adevăr şi implicit de la misiunea la care a fost chemat. Nu vorbesc despre o mică deviere, ci de o depărtare marcantă de la planul lui Dumnezeu şi chiar de existenţa unei opoziţii ferme faţă de voia lui Dumnezeu.
Majoritatea adventistilor şi nici măcar a dizidenţilor adventişti nu înţeleg gravitatea situaţiei, pentru că chiar dizidenţii nu sunt scăpaţi de sechelele dobândite în adventism. Este greu de descris doar în câteva cuvinte, dar am să încerc să o fac.
Ce putem spune despre un popor care crede că se închină la adevăratul Dumnezeu, dar se închină în realitate la un dumnezeu fals, un dumnezeu-idol, la Baal, pretinzând că este adevăratul Dumnezeu? Cum poate acest grup să dea ultima solie lumii, ultima avertizare?
Ce putem spune despre un grup religios care în locul adevăratului Isus, prezentat cu claritate de Scriptură ca fiind centrul evangheliei adevărate este pus un alt Isus? O evanghelie care prezintă un fals Mesia, un alt Isus, care nu este în realitate Fiul lui Dumnezeu şi care pe acest pământ a avut natura umană necăzută în păcat, natura lui Adam înainte de căderea în păcat şi cu această natură, în concluzie fiind atât de diferit de noi oamenii căzuţi?
Ce putem spune despre un popor care pierde esenţa evangheliei şi predică atât propriilor enoriaşi, cât şi celor din afară o evanghelie falsă? O evanghelie în care nici una din piesele ei nu este poziţionată corect? O evanghelie în care avem de-a face cu un dumnezeu fals, un fals Isus, un alt duh, în locul credinţei biblice avem „credinţa crezului”, o evanghelie care-i zoreşte pe oamenii slabi şi inconştienţi de neputinţa lor totală să păzească legea prin propriile puteri şi după propria lor minte („noi păzim”, „noi împlinim”„noi avem legea”) ceea ce nu înseamnă decât eşec, o evanghelie fără cruce ce a dat naştere la un grup religios în care este hiperstimulat eul în loc să fie răstignit, în care Isus (dar care Isus?) este privit doar ca un exemplu şi nu ca neprihănire a noastră pe care o putem obţine doar avându-L chiar pe El în noi, continuu.
„Sunt plină de tristeţe când mă gândesc la starea noastră, ca popor. Domnul n-a închis cerul pentru noi, dar viaţa noastră de continuă apostazie ne-a despărţit de El. Mândria, lăcomia şi iubirea de lume au fost vii în inimă, fără teama de a fi lepădaţi sau condamnaţi. Păcate grele şi îndrăzneţe s-au cuibărit printre noi. Şi cu toate acestea, părerea generală este aceea că biserica înfloreşte şi că pacea şi prosperitatea spirituală se află în mijlocul ei. Biserica şi-a întors spatele şi n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, şi se retrage în mod sigur spre Egipt. Şi cu toate acestea, puţini sunt alarmaţi sau surprinşi de lipsa lor de putere spirituală. Îndoiala şi chiar necredinţa în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu se ridică în comunităţile noastre de pretutindeni. Satana doreşte ca lucrurile să fie astfel. Pastorii care predică eul în loc să-L predice pe Hristos au făcut ca lucrurile să fie astfel. Mărturiile nu sunt citite şi nici apreciate. Dumnezeu v-a vorbit. Lumina a strălucit din Cuvântul Său şi din Mărturii şi ambele au fost dispreţuite şi desconsiderate. Rezultatul este vădit acela al lipsei de curăţie şi consacrare; al lipsei unei credinţe adevărate în mijlocul vostru. Fiecare să-şi întrebe propria sa inimă: „Cum am ajuns în această stare de slăbiciune şi conflict spiritual? N-am adus noi oare mânia lui Dumnezeu asupra noastră, pentru că acţiunile nu corespund cu credinţa? Nu căutăm noi oare prietenia şi aplauzele lumii mai degrabă decât prezenţa Domnului Hristos şi o profundă cunoaştere a voii Sale?”{T5 218}
Studiul actual nu are scopul să critice, ci doar să descopere realităţi de netăgăduit şi să cheme la trezire şi reformă pe toţi acei care se numesc adventişti.
În locul adevăratului Dumnezeu a apărut un dumnezeu idol. Doctrina trinităţii distruge imaginea corectă a Dumnezeului Scripturii şi oferă pentru închinare oamenilor un dumnezeu-idol, o creaţie omenească, un dumnezeu fals, o reînvire a vechii închinări la Baal. Toţi pionierii adventişti au luptat înverşunat prin scris şi predicare împotriva acestei doctrine pe care o numeau „monstruozitate”, iar astăzi cei care încearcă să se opună acestei false doctrine sunt excluşi din biserică. Timpul din urmă are în centru marea dispută a închinării: cheamă adventismul oamenii la adevărata închinare – închinarea la adevăratul Dumnezeu?
Apocalipsa 14:6 ”Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
Iată ce spune Scriptura în cuvinte clare – le putem numi texte cu valoare de definiţie:
Ioan 17:3 ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
1 Timotei 2:5 ”Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”,
Efeseni 4:6 ” Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
1 Corinteni 8:5 ” Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), 6 totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care Sunt toate lucrurile şi prin El şi noi”.
1 Corinteni 15:27 ”Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul. 28 Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi”.
Vechea închinare la Baal este reînviată:
1 Regi 18:21 ”Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.”
În locul adevăratului Isus, adventismul prezintă oficial un alt Isus, un fals Isus. Evanghelia este despre Isus, Isus este Evanghelia – Isus Fiul omului şi Isus Fiul lui Dumnezeu. Adventismul actual nu crede că Isus a luat natura noastră decăzută şi nici că Isus este realmente Fiul lui Dumnezeu. Atunci ce mai rămâne din evanghelie? Nimic.
Romani 1:1 ” Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,”
1 Ioan 2:22 ”Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.”
2 Corinteni 11:4 ”În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!”
Dumnezeul trinitarian este vechea concepţie a închinării la zeul soare, iar Tamuz este falsul Mesia.
Ezechiel 8:12 ”Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” 13 Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari pe care le săvârşesc ei!” 14 Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz. 15 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decât acestea!” 16 Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. 17 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urîciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! 18 De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”
„Alexandru Hislop a scris amănunţit despre modul în care religia babiloniană s-a dezvoltat în jurul tradiţiilor privitoare la Nimrod, soţia sa, Semiramida şi copilul ei Tamuz. ...După moartea lui Nimrod, care a fost foarte jelită de locuitorii Babilonului, soţia lui a pretins că el era acum zeul-soare. Mai târziu, când a dat naştere unui fiu, a pretins să fiul ei, pe nume Tamuz, era Nimrod, eroul renăscut. Mama lui Tamuz auzise probabil profeţia despre venirea lui Mesia născut dintr-o femeie, deoarece acest adevăr era cunosut din cele mai vechi timpuri. Ea a pretins că fiul ei a fost conceput într-un mod supranatural şi că el era sămânţa promisă, ‚mântuitorul’”. Ralph Edward Woodrow - Religia tainică a Babilonului.
În locul adevăratul Spirit al lui Dumnezeu, adventismul vorbeşte de un alt spirit pe care îl numeşte „a treia persoană a dumenezeirii”, co-egală, co-eternă cu celelate două: Dumnezeu -Tatăl şi Dumnezeu-Fiul (aceste nume în realitate sunt doar poetice, metaforice, fără relevanţă reală). În noua teologie adventistă, Isus cel înălţat la cer este înlocuit de altcineva – acest „Dumnezeu Duhul Sfânt”.
1 Corinteni 2:11 ” În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.
2 Corinteni 3:17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” [1 Corinteni 8:6 ”totuşi pentru noi nu este decât ...un singur Domn: Isus Hristos”]
Ioan 14:15 ” Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care să rămână cu voi în veac; [Matei 28:20 ...Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.] 17 şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19 Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.”
1 Corinteni 15:45 ” De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.”
În locul evangheliei adevărate, adventismul prezintă o evanghelie distorsionată, o altă evanghelie. Acest lucru rezultă în primul rând din distorsionare. Adventismul a respins solia neprihănirii prin credinţă din 1888, adusă provindeţial de Dumnezeu prin fraţii A. Jones şi E. Waggoner – care era cea mai pură şi clară prezentare a evangheliei. În ciuda a ceea ce se spune, niciodată solia aceasta nu a fost primită. Această solie este solia îngerului al treilea, este ultima solie ce trebuie să fie dată lumii şi să pregătească un popor pentru revenirea Domnului, este solia care primită aduce plinătatea Duhului Sfânt sub forma Ploii Târzii.
Romani 1:16 ”Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
Galateni 1:6 ” Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. 7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”
EGW 1888 Mat., 1208b Domnul a ridicat pe fraţii A.T.Jones şi E.J.Waggoner să proclame lumii o solie care să pregătească un popor care să reziste în ziua cea mare a lui Dumnezeu.
Ms. 2, 1890 Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri... Întrebarea dumneavoastră este: “A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe aceşti bărbaţi să proclame adevărul?” Eu răspund: Da! Dumnezeu a trimis pe aceşti bărbaţi să ne aducă adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu trimitea pe cineva cu el... Eu îl primesc, şi nu îndrăznesc să ridic mâna împotriva acestor persoane, ca şi împotriva lui Hristos, care trebuie recunoscut în mesagerii Săi. Noi am fost în încurcătură, şi am nutrit îndoieli, iar comunităţile noastre sunt gata să piară.
GCBull.7 feb.1893 Religia care mărturiseşte neprihănirea prin credinţă a fost denunţată ca ducând la entuziasm şi fanatism; a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată. Dar ea este principiul activ al dragostei împărtăşită de Duhul Sfânt.
TM 467,468: Prejudecăţile şi opiniile care au predominat la Minneapolis n-au dispărut nicidecum; seminţele semănate acolo sunt gata să răsară la viaţă şi să dea o recoltă bogată. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile nu au fost niciodată smulse, iar ele continuă să otrăvească judecata, să pervertească percepţia şi să orbească înţelegerea celor care vin în contact cu solia şi solii...
Adventismul a devenit „poporul legii”, ei au predicat că legea este imutabilă şi trebuie împlinită, corectând eroarea în care au căzut evanghelicii care au crezut că legea a fost desfiinţată la cruce. În schimb, adventismul a căzut în altă eroare, crezând că sunt mântuiţi prin păzirea legii şi nici nu au înţeles că singurul mod de a împlini legea este de a-L avea prin credinţă, pe Hristos, în inimă. Ei au crezut în vechea eroare a evreilor, având experienţa vechiului legământ, prea puţini din ei cunoscând ce înseamnă noul legământ.
Romani 9:30 ”Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”
Galateni 3:24 ” Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.”
1 Timotei 1:8 ”Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine...”
Exod 19:7 ”Moise a venit şi a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8 Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.”
Evrei 8:8 ”Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; 9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 10 Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
În locul adevăratei experienţe cu Dumnezeu, a vieţii prin credinţă, oamenii sunt conduşi către o experienţă religioasă falsă. Acest lucru se datorează atât doctrinelor false ce au pătruns în biserică, dar şi a prezentării unei evanghelii distorsionate, a unei religii care stimulează până la exacerbare eul, a unei religii care prezintă mântuirea prin biserică şi infuzează o falsă siguranţă prin apartenenţă la biserică. Biserica adventistă este plină de oameni religioşi, dar nu născuţi din nou. Toate acestea au făcut din grupul adventist o biserică seculară.
Isaia 26:18 ”Am zămislit, am simţit dureri, şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi.”
2 Timotei 3:1 ”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Ieremia 7:4 ”Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” 5 „Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, 6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. 8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic.”
Ieremia 13:9 „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.”
Mişcarea harismatică – o lucrare diabolică, ce cuprinde toate bisericile se întinde cu viteză şi în grupul adventist. Scenete, teatru, balet, dans, strigăte, aplauze, legănări pe sunetul muzicii, muzică lumească ritmată (stil gospel sau chiar rock) cu baterii, chitară electrică şi bas, apel la extaz sentimental ce determină adormirea lobului frontal, predicatori care par mai degrabă clovni sau animatori din discotecă spunând anecdote şi povestioare hazlii ce determină bună dispoziţie şi râs în hohote – toate acestea dovedesc depărtarea tot mai mare de adevărul prezent şi Dumnezeu.
Exod 32:4 ”El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. 17 Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigăte şi i-a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” 18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”
„Acele lucruri pe care le-aţi descris că au avut loc în Indiana (Aceste comentarii au fost făcute înlegătură cu mişcarea ‚Holy flesh’ – Carne sfântă, de la întrunirea din 1890), Domnul mi-a descoperit că vor avea loc exact înaintea încheierii timpului de probă. Se vor manifesta tot felul de lucruri ciudate. Vor fi strigăte şi tobe, muzică şi dans. Cugetele fiinţelor înzestrate cu raţiune vor deveni atât de confuze, încât nu vor mai putea fi capabile să ia hotărâri drepte... O gălăgie asurzitoare izbeşte simţurile şi perverteşte ceea ce, dacă ar fi condus aşa cum e bine, ar putea fi o binecuvântare. Puterile uneltelor satanice se combină cu zarva şi gălăgia, ca să aibă un carnaval, şi aceasta este considerată lucrarea Duhului Sfânt... Aceste lucruri, care au fost în trecut, vor fi şi în viitor. Prin felul în care va fi condusă, Satana va face din muzică o capcană.” E.White – 2S.M. p.36, 38
Grupul adventist nu mai este ceea ce dorea Dumnezeu să fie – un popor deosebit. Pentru a nu mai fi batjocoriţi cu numele de „sectă” şi dorind un loc la masă şi recunoaştere în rândul bisericilor tradiţionale mari, grupul adventist, în special „mai marii poporului”au făcut tot felul de compromisiuri.
Ezechiel 20:32 ”Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!”
Adventismul nu ia o poziţie categorică faţă de păcate urâcioase precum homosexualitatea şi lesbianismul. Puţin în trecut, liderii adventişti etichetau homosexualitatea ca fiind „o boală”. Recent poziţia oficială a denumit-o „tulburare”. Nu este prea departe timpul când o vor numi” o altă orientare” – aşa cum este numită homosexualitatea de apărătorii ei. Mai mult, sunt locuri în lume în care există chiar membrii adventişti homosexuali.
Levitic 18:22 ”Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”
Romani 1:24 ”De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”
Efeseni 5:11 ” şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. 12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.”
Adventismul și poziţia pro-hirotonirea femeilor.
Mişcarea feministă a fost promovată de iluminaţi, închinători la Lucifer – oamenii din culise care pregătesc noua ordine mondială care să o înlocuiască pe cea veche, cea creată de Dumnezeu. Acest lucru, nu pentru a apăra drepturile femeii, ci pentru a perverti planul lui Dumnezeu cu privire la femeie, pentru a distruge familiile şi mai ales tineretul.
Preoţii care au slujit la templu au fost bărbaţi;
cei 12 apostoli au fost bărbaţi;
prezbiteri au fost bărbaţi;
cei şapte diaconi ai bisericii primare au fost bărbaţi.
Femeile au avut şi ele rolul lor important în slujire, dar cel mai important loc conferit de Dumnezeu femeii a fost ca mamă modelatoare de caractere şi în felul acesta modelatoare a societăţii.
Marcu 15:40 ”Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, 41 cari, pe când era El în Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.”
Avertisment solemn al Scripturii pentru grupul adventist şi chemare la trezire, generală dat în ultimă instanţă personală.
Ezechiel 9:1 ”Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” 2 Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul din aramă. 3 Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina din in şi care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvârşesc acolo. 5 Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! 6 Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului. 7 Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!... Ieşiţi...” Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate. 8 Pe când ucideau ei astfel, şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsîndu-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” 9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!” 10 De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.”
Apocalipsa 3:14 ” Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: 15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! 16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, 18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. 19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te! 20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”
PAŞII SPRE APOSTAZIE
1BIO (Biografical Book), 453/3 E. G. White, Early Years#1 - " The first step of apostasy is to get up a creed, telling us what we shall believe. The scond is to make that creed a test of fellowship. The third is to try members by that creed. The fourth, to denounce as haretics thouse who do not believe that creed. And fifth, to commence persecution against such."
Loughborough spunea:
"Primul pas spre apostazie este alcătuirea unui crez, spunându-ne ce ar trebui să credem.
Al doilea este când se face din acel crez un test de calitate a membrului.
Al treilea este probarea membrilor prin acel crez.
Al patrulea, să fie declaraţi ca eretici aceia care nu cred conform acelui crez.
Şi al cincilea, începerea persecuţiei împotriva unora ca aceştia."
A.T.JONES DESPRE CREDINŢA CREZULUI
În predica nr. 12 – sunt tratate erorile papale referitoare la doctrina îndreptăţirii prin credinţă. Ca şi termeni de comparaţie sunt luate două lucrări de referinţă, reprezentative - "Credinţa Catolică”, pe de o parte, iar în cealaltă parte, “Calea către Hristos”. Aşa cum menţionează E.White în scrisoarea citată anterior, este uimitoare maniera lui Jones în care dovedeşte veridicitatea Spiritului Profetic. Într-adevăr el fundamentează credinţa în Spiritul Profetic. Zguduitor însă este următorul amănunt legat de o întâmplare petrecută la conferinţa de la Minneapolis, 1888:
“Fiţi atenţi la aceste lucruri [la ce înţelegem prin credinţă], deoarece am întâlnit oameni care socotesc a fi credinţă, ceea ce această carte catolică numeşte credinţă. Citesc la pag. 368:
"Cuvântul "credinţă" în Scriptură, uneori înseamnă încredere în atotputernicia şi bunătatea lui Dumnezeu, că El poate şi este gata să ne vindece şi să ne facă bine prin anumite intervenţii miraculoase. Cel mai mult se referă la adevărurile descoperite, şi înseamnă credinţă în ele ca fiind aşa. Nimeni nu are dreptul să dea cuvântului credinţă o nouă înţelegere, şi să o ia, spre exemplu, ca însemnând încrederea în Isus pentru a fi mântuit personal numai prin această încredere, afară doar dacă Isus sau apostolii, în anumite împrejurări, au atribuit clar o astfel de înţelegere cuvântului credinţă, şi au învăţat doctrina încrederii în Hristos pentru mântuire personală ca singura cerinţă pentru îndreptăţire. Nimeni să nu ataşeze o înţelegere particulară cuvântului credinţă, fără a fi împuternicit de Scriptură sau de divina tradiţie."
"În multe pasaje ale Scripturii în care se vorbeşte clar despre credinţa mântuitoare, prin credinţă nu se înţelege o încredere în Isus pentru mântuire personală, ci în mod evident se referă la credinţa că Isus este Mesia, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, că ceea ce este relatat despre El în Evanghelie este adevărat, şi că ceea ce a învăţat El este adevărat."
"În multe pasaje ale Scripturii în care se vorbeşte clar despre credinţa mântuitoare, prin credinţă nu se înţelege o încredere în Isus pentru mântuire personală, ci în mod evident se referă la credinţa că Isus este Mesia, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, că ceea ce este relatat despre El în Evanghelie este adevărat, şi că ceea ce a învăţat El este adevărat."
La pag. 370, se defineşte credinţa şi voi citi aceasta înainte de a citi opusul acestei definiţii:
"Aceste texte, toate care se referă la credinţa mântuitoare, dovedesc dincolo de orice îndoială că nu e vorba de încredere în Hristos pentru mântuire personală, ci de credinţa crezului, credinţa în adevărurile descoperite."
Ce este credinţa, conform cu această declaraţie? - "Credinţa crezului.” Ei pur şi simplu au trasat o mulţime de declaraţii pe care le-au numit doctrina lui Dumnezeu, şi apoi tu trebuie să crezi şi să faci ce poţi mai bine, iar aceasta trece drept îndreptăţire prin credinţă. Fie că crezul este stabilit în scris, fie că este o idee pe care cineva vrea să o stabilească prin votul Conferinţei Generale, nu este nici o diferenţă în principiu, crezul este prezent, iar subscrierea la el este tocmai acest fel de credinţă catolică. Sunt aici oameni care îşi amintesc un timp - acum patru ani; şi un loc - Minneapolis - când s-au făcut eforturi pentru a se obţine un astfel de lucru prin votul Conferinţei Generale, pentru a se stabili crezul despre solia îngerului al treilea. Ceea ce au crezut unii - au pus ca piatră de hotar, şi apoi au votat să se rămână lângă aceste pietre de hotar; fie că se ştia sau nu se ştia ce erau acele pietre de hotar; şi apoi să se meargă mai departe cu acordul de a ţine poruncile lui Dumnezeu şi o mulţime de alte lucruri care trebuiau să fie făcute, şi aceasta era considerată drept îndreptăţire prin credinţă.
Nu ni s-a spus la acel timp că îngerul lui Dumnezeu spunea: "Nu faceţi acest pas; nu ştiţi ce este în el"? "Nu pot să vă spun ce este în aceasta, dar îngerul a spus: nu o faceţi." Papalitatea era în această hotărâre. Aceasta încerca Domnul să ne spună şi să ne facă să înţelegem. Papalitatea era în această hotărâre. S-a întâmplat la fel cum s-a întâmplat în orice altă biserică ce a ieşit din papalitate: au continuat un timp prin credinţa în Dumnezeu, iar apoi au stabilit ideile de doctrină ale anumitor oameni, au votat să rămână lângă acestea, au votat că aceasta este doctrina acestei biserici, iar apoi că este "credinţa crezului" şi în final au urmat-o prin propriile lor fapte.” A.Jones – Solia îngerului al treilea - Predica nr. 12
“Am fost instruită să folosesc discursurile tale [ale lui A.Jones] tipărite în Buletinul Conferinţei Generale din 1893 şi 1897, care conţin argumente puternice cu privire la temeinicia Mărturiilor, şi care fundamentează (întăresc) darul profeţiei printre noi. Mi-a fost arătat că mulţi vor fi ajutaţi prin aceste articole, şi în mod special cei noi veniţi la credinţă care nu cunosc istoria noastră ca popor. Ar fi o binecuvântare pentru tine să reciteşti aceste argumente care au fost inspirate de Duhul Sfânt.” Letter 230, 1908, pp. 1,2. (To A. T. Jones, July 25, 1908).
studiu biblic pregatit de Sorin Nicola
Cred că Dumnezeu a încredinţat adevăruri mari grupului adventist pentru a fi transmise lumii şi a pregăti un popor pentru revenirea în slavă a Domnului Isus Hristos.
Realitatea tristă este că Satana a lucrat cu putere împotriva acestui grup, făcându-i să deraieze de la adevăr şi implicit de la misiunea la care a fost chemat. Nu vorbesc despre o mică deviere, ci de o depărtare marcantă de la planul lui Dumnezeu şi chiar de existenţa unei opoziţii ferme faţă de voia lui Dumnezeu.
Majoritatea adventistilor şi nici măcar a dizidenţilor adventişti nu înţeleg gravitatea situaţiei, pentru că chiar dizidenţii nu sunt scăpaţi de sechelele dobândite în adventism. Este greu de descris doar în câteva cuvinte, dar am să încerc să o fac.
Ce putem spune despre un popor care crede că se închină la adevăratul Dumnezeu, dar se închină în realitate la un dumnezeu fals, un dumnezeu-idol, la Baal, pretinzând că este adevăratul Dumnezeu? Cum poate acest grup să dea ultima solie lumii, ultima avertizare?
Ce putem spune despre un grup religios care în locul adevăratului Isus, prezentat cu claritate de Scriptură ca fiind centrul evangheliei adevărate este pus un alt Isus? O evanghelie care prezintă un fals Mesia, un alt Isus, care nu este în realitate Fiul lui Dumnezeu şi care pe acest pământ a avut natura umană necăzută în păcat, natura lui Adam înainte de căderea în păcat şi cu această natură, în concluzie fiind atât de diferit de noi oamenii căzuţi?
Ce putem spune despre un popor care pierde esenţa evangheliei şi predică atât propriilor enoriaşi, cât şi celor din afară o evanghelie falsă? O evanghelie în care nici una din piesele ei nu este poziţionată corect? O evanghelie în care avem de-a face cu un dumnezeu fals, un fals Isus, un alt duh, în locul credinţei biblice avem „credinţa crezului”, o evanghelie care-i zoreşte pe oamenii slabi şi inconştienţi de neputinţa lor totală să păzească legea prin propriile puteri şi după propria lor minte („noi păzim”, „noi împlinim”„noi avem legea”) ceea ce nu înseamnă decât eşec, o evanghelie fără cruce ce a dat naştere la un grup religios în care este hiperstimulat eul în loc să fie răstignit, în care Isus (dar care Isus?) este privit doar ca un exemplu şi nu ca neprihănire a noastră pe care o putem obţine doar avându-L chiar pe El în noi, continuu.
„Sunt plină de tristeţe când mă gândesc la starea noastră, ca popor. Domnul n-a închis cerul pentru noi, dar viaţa noastră de continuă apostazie ne-a despărţit de El. Mândria, lăcomia şi iubirea de lume au fost vii în inimă, fără teama de a fi lepădaţi sau condamnaţi. Păcate grele şi îndrăzneţe s-au cuibărit printre noi. Şi cu toate acestea, părerea generală este aceea că biserica înfloreşte şi că pacea şi prosperitatea spirituală se află în mijlocul ei. Biserica şi-a întors spatele şi n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, şi se retrage în mod sigur spre Egipt. Şi cu toate acestea, puţini sunt alarmaţi sau surprinşi de lipsa lor de putere spirituală. Îndoiala şi chiar necredinţa în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu se ridică în comunităţile noastre de pretutindeni. Satana doreşte ca lucrurile să fie astfel. Pastorii care predică eul în loc să-L predice pe Hristos au făcut ca lucrurile să fie astfel. Mărturiile nu sunt citite şi nici apreciate. Dumnezeu v-a vorbit. Lumina a strălucit din Cuvântul Său şi din Mărturii şi ambele au fost dispreţuite şi desconsiderate. Rezultatul este vădit acela al lipsei de curăţie şi consacrare; al lipsei unei credinţe adevărate în mijlocul vostru. Fiecare să-şi întrebe propria sa inimă: „Cum am ajuns în această stare de slăbiciune şi conflict spiritual? N-am adus noi oare mânia lui Dumnezeu asupra noastră, pentru că acţiunile nu corespund cu credinţa? Nu căutăm noi oare prietenia şi aplauzele lumii mai degrabă decât prezenţa Domnului Hristos şi o profundă cunoaştere a voii Sale?”{T5 218}
Studiul actual nu are scopul să critice, ci doar să descopere realităţi de netăgăduit şi să cheme la trezire şi reformă pe toţi acei care se numesc adventişti.
În locul adevăratului Dumnezeu a apărut un dumnezeu idol. Doctrina trinităţii distruge imaginea corectă a Dumnezeului Scripturii şi oferă pentru închinare oamenilor un dumnezeu-idol, o creaţie omenească, un dumnezeu fals, o reînvire a vechii închinări la Baal. Toţi pionierii adventişti au luptat înverşunat prin scris şi predicare împotriva acestei doctrine pe care o numeau „monstruozitate”, iar astăzi cei care încearcă să se opună acestei false doctrine sunt excluşi din biserică. Timpul din urmă are în centru marea dispută a închinării: cheamă adventismul oamenii la adevărata închinare – închinarea la adevăratul Dumnezeu?
Apocalipsa 14:6 ”Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
Iată ce spune Scriptura în cuvinte clare – le putem numi texte cu valoare de definiţie:
Ioan 17:3 ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
1 Timotei 2:5 ”Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”,
Efeseni 4:6 ” Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
1 Corinteni 8:5 ” Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), 6 totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care Sunt toate lucrurile şi prin El şi noi”.
1 Corinteni 15:27 ”Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul. 28 Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi”.
Vechea închinare la Baal este reînviată:
1 Regi 18:21 ”Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.”
În locul adevăratului Isus, adventismul prezintă oficial un alt Isus, un fals Isus. Evanghelia este despre Isus, Isus este Evanghelia – Isus Fiul omului şi Isus Fiul lui Dumnezeu. Adventismul actual nu crede că Isus a luat natura noastră decăzută şi nici că Isus este realmente Fiul lui Dumnezeu. Atunci ce mai rămâne din evanghelie? Nimic.
Romani 1:1 ” Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,”
1 Ioan 2:22 ”Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.”
2 Corinteni 11:4 ”În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!”
Dumnezeul trinitarian este vechea concepţie a închinării la zeul soare, iar Tamuz este falsul Mesia.
Ezechiel 8:12 ”Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” 13 Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari pe care le săvârşesc ei!” 14 Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz. 15 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decât acestea!” 16 Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. 17 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urîciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! 18 De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”
„Alexandru Hislop a scris amănunţit despre modul în care religia babiloniană s-a dezvoltat în jurul tradiţiilor privitoare la Nimrod, soţia sa, Semiramida şi copilul ei Tamuz. ...După moartea lui Nimrod, care a fost foarte jelită de locuitorii Babilonului, soţia lui a pretins că el era acum zeul-soare. Mai târziu, când a dat naştere unui fiu, a pretins să fiul ei, pe nume Tamuz, era Nimrod, eroul renăscut. Mama lui Tamuz auzise probabil profeţia despre venirea lui Mesia născut dintr-o femeie, deoarece acest adevăr era cunosut din cele mai vechi timpuri. Ea a pretins că fiul ei a fost conceput într-un mod supranatural şi că el era sămânţa promisă, ‚mântuitorul’”. Ralph Edward Woodrow - Religia tainică a Babilonului.
În locul adevăratul Spirit al lui Dumnezeu, adventismul vorbeşte de un alt spirit pe care îl numeşte „a treia persoană a dumenezeirii”, co-egală, co-eternă cu celelate două: Dumnezeu -Tatăl şi Dumnezeu-Fiul (aceste nume în realitate sunt doar poetice, metaforice, fără relevanţă reală). În noua teologie adventistă, Isus cel înălţat la cer este înlocuit de altcineva – acest „Dumnezeu Duhul Sfânt”.
1 Corinteni 2:11 ” În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.
2 Corinteni 3:17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” [1 Corinteni 8:6 ”totuşi pentru noi nu este decât ...un singur Domn: Isus Hristos”]
Ioan 14:15 ” Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. 16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care să rămână cu voi în veac; [Matei 28:20 ...Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.] 17 şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19 Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.”
1 Corinteni 15:45 ” De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.”
În locul evangheliei adevărate, adventismul prezintă o evanghelie distorsionată, o altă evanghelie. Acest lucru rezultă în primul rând din distorsionare. Adventismul a respins solia neprihănirii prin credinţă din 1888, adusă provindeţial de Dumnezeu prin fraţii A. Jones şi E. Waggoner – care era cea mai pură şi clară prezentare a evangheliei. În ciuda a ceea ce se spune, niciodată solia aceasta nu a fost primită. Această solie este solia îngerului al treilea, este ultima solie ce trebuie să fie dată lumii şi să pregătească un popor pentru revenirea Domnului, este solia care primită aduce plinătatea Duhului Sfânt sub forma Ploii Târzii.
Romani 1:16 ”Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
Galateni 1:6 ” Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. 7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”
EGW 1888 Mat., 1208b Domnul a ridicat pe fraţii A.T.Jones şi E.J.Waggoner să proclame lumii o solie care să pregătească un popor care să reziste în ziua cea mare a lui Dumnezeu.
Ms. 2, 1890 Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri... Întrebarea dumneavoastră este: “A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe aceşti bărbaţi să proclame adevărul?” Eu răspund: Da! Dumnezeu a trimis pe aceşti bărbaţi să ne aducă adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu trimitea pe cineva cu el... Eu îl primesc, şi nu îndrăznesc să ridic mâna împotriva acestor persoane, ca şi împotriva lui Hristos, care trebuie recunoscut în mesagerii Săi. Noi am fost în încurcătură, şi am nutrit îndoieli, iar comunităţile noastre sunt gata să piară.
GCBull.7 feb.1893 Religia care mărturiseşte neprihănirea prin credinţă a fost denunţată ca ducând la entuziasm şi fanatism; a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată. Dar ea este principiul activ al dragostei împărtăşită de Duhul Sfânt.
TM 467,468: Prejudecăţile şi opiniile care au predominat la Minneapolis n-au dispărut nicidecum; seminţele semănate acolo sunt gata să răsară la viaţă şi să dea o recoltă bogată. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile nu au fost niciodată smulse, iar ele continuă să otrăvească judecata, să pervertească percepţia şi să orbească înţelegerea celor care vin în contact cu solia şi solii...
Adventismul a devenit „poporul legii”, ei au predicat că legea este imutabilă şi trebuie împlinită, corectând eroarea în care au căzut evanghelicii care au crezut că legea a fost desfiinţată la cruce. În schimb, adventismul a căzut în altă eroare, crezând că sunt mântuiţi prin păzirea legii şi nici nu au înţeles că singurul mod de a împlini legea este de a-L avea prin credinţă, pe Hristos, în inimă. Ei au crezut în vechea eroare a evreilor, având experienţa vechiului legământ, prea puţini din ei cunoscând ce înseamnă noul legământ.
Romani 9:30 ”Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”
Galateni 3:24 ” Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.”
1 Timotei 1:8 ”Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine...”
Exod 19:7 ”Moise a venit şi a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8 Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.”
Evrei 8:8 ”Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; 9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 10 Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
În locul adevăratei experienţe cu Dumnezeu, a vieţii prin credinţă, oamenii sunt conduşi către o experienţă religioasă falsă. Acest lucru se datorează atât doctrinelor false ce au pătruns în biserică, dar şi a prezentării unei evanghelii distorsionate, a unei religii care stimulează până la exacerbare eul, a unei religii care prezintă mântuirea prin biserică şi infuzează o falsă siguranţă prin apartenenţă la biserică. Biserica adventistă este plină de oameni religioşi, dar nu născuţi din nou. Toate acestea au făcut din grupul adventist o biserică seculară.
Isaia 26:18 ”Am zămislit, am simţit dureri, şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi.”
2 Timotei 3:1 ”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Ieremia 7:4 ”Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” 5 „Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, 6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. 8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic.”
Ieremia 13:9 „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.”
Mişcarea harismatică – o lucrare diabolică, ce cuprinde toate bisericile se întinde cu viteză şi în grupul adventist. Scenete, teatru, balet, dans, strigăte, aplauze, legănări pe sunetul muzicii, muzică lumească ritmată (stil gospel sau chiar rock) cu baterii, chitară electrică şi bas, apel la extaz sentimental ce determină adormirea lobului frontal, predicatori care par mai degrabă clovni sau animatori din discotecă spunând anecdote şi povestioare hazlii ce determină bună dispoziţie şi râs în hohote – toate acestea dovedesc depărtarea tot mai mare de adevărul prezent şi Dumnezeu.
Exod 32:4 ”El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. 17 Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigăte şi i-a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” 18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”
„Acele lucruri pe care le-aţi descris că au avut loc în Indiana (Aceste comentarii au fost făcute înlegătură cu mişcarea ‚Holy flesh’ – Carne sfântă, de la întrunirea din 1890), Domnul mi-a descoperit că vor avea loc exact înaintea încheierii timpului de probă. Se vor manifesta tot felul de lucruri ciudate. Vor fi strigăte şi tobe, muzică şi dans. Cugetele fiinţelor înzestrate cu raţiune vor deveni atât de confuze, încât nu vor mai putea fi capabile să ia hotărâri drepte... O gălăgie asurzitoare izbeşte simţurile şi perverteşte ceea ce, dacă ar fi condus aşa cum e bine, ar putea fi o binecuvântare. Puterile uneltelor satanice se combină cu zarva şi gălăgia, ca să aibă un carnaval, şi aceasta este considerată lucrarea Duhului Sfânt... Aceste lucruri, care au fost în trecut, vor fi şi în viitor. Prin felul în care va fi condusă, Satana va face din muzică o capcană.” E.White – 2S.M. p.36, 38
Grupul adventist nu mai este ceea ce dorea Dumnezeu să fie – un popor deosebit. Pentru a nu mai fi batjocoriţi cu numele de „sectă” şi dorind un loc la masă şi recunoaştere în rândul bisericilor tradiţionale mari, grupul adventist, în special „mai marii poporului”au făcut tot felul de compromisiuri.
Ezechiel 20:32 ”Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!”
Adventismul nu ia o poziţie categorică faţă de păcate urâcioase precum homosexualitatea şi lesbianismul. Puţin în trecut, liderii adventişti etichetau homosexualitatea ca fiind „o boală”. Recent poziţia oficială a denumit-o „tulburare”. Nu este prea departe timpul când o vor numi” o altă orientare” – aşa cum este numită homosexualitatea de apărătorii ei. Mai mult, sunt locuri în lume în care există chiar membrii adventişti homosexuali.
Levitic 18:22 ”Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”
Romani 1:24 ”De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”
Efeseni 5:11 ” şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. 12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.”
Adventismul și poziţia pro-hirotonirea femeilor.
Mişcarea feministă a fost promovată de iluminaţi, închinători la Lucifer – oamenii din culise care pregătesc noua ordine mondială care să o înlocuiască pe cea veche, cea creată de Dumnezeu. Acest lucru, nu pentru a apăra drepturile femeii, ci pentru a perverti planul lui Dumnezeu cu privire la femeie, pentru a distruge familiile şi mai ales tineretul.
Preoţii care au slujit la templu au fost bărbaţi;
cei 12 apostoli au fost bărbaţi;
prezbiteri au fost bărbaţi;
cei şapte diaconi ai bisericii primare au fost bărbaţi.
Femeile au avut şi ele rolul lor important în slujire, dar cel mai important loc conferit de Dumnezeu femeii a fost ca mamă modelatoare de caractere şi în felul acesta modelatoare a societăţii.
Marcu 15:40 ”Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, 41 cari, pe când era El în Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.”
Avertisment solemn al Scripturii pentru grupul adventist şi chemare la trezire, generală dat în ultimă instanţă personală.
Ezechiel 9:1 ”Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” 2 Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul din aramă. 3 Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina din in şi care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvârşesc acolo. 5 Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! 6 Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului. 7 Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!... Ieşiţi...” Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate. 8 Pe când ucideau ei astfel, şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsîndu-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” 9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!” 10 De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.”
Apocalipsa 3:14 ” Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: 15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! 16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, 18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. 19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te! 20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”
PAŞII SPRE APOSTAZIE
1BIO (Biografical Book), 453/3 E. G. White, Early Years#1 - " The first step of apostasy is to get up a creed, telling us what we shall believe. The scond is to make that creed a test of fellowship. The third is to try members by that creed. The fourth, to denounce as haretics thouse who do not believe that creed. And fifth, to commence persecution against such."
Loughborough spunea:
"Primul pas spre apostazie este alcătuirea unui crez, spunându-ne ce ar trebui să credem.
Al doilea este când se face din acel crez un test de calitate a membrului.
Al treilea este probarea membrilor prin acel crez.
Al patrulea, să fie declaraţi ca eretici aceia care nu cred conform acelui crez.
Şi al cincilea, începerea persecuţiei împotriva unora ca aceştia."
A.T.JONES DESPRE CREDINŢA CREZULUI
În predica nr. 12 – sunt tratate erorile papale referitoare la doctrina îndreptăţirii prin credinţă. Ca şi termeni de comparaţie sunt luate două lucrări de referinţă, reprezentative - "Credinţa Catolică”, pe de o parte, iar în cealaltă parte, “Calea către Hristos”. Aşa cum menţionează E.White în scrisoarea citată anterior, este uimitoare maniera lui Jones în care dovedeşte veridicitatea Spiritului Profetic. Într-adevăr el fundamentează credinţa în Spiritul Profetic. Zguduitor însă este următorul amănunt legat de o întâmplare petrecută la conferinţa de la Minneapolis, 1888:
“Fiţi atenţi la aceste lucruri [la ce înţelegem prin credinţă], deoarece am întâlnit oameni care socotesc a fi credinţă, ceea ce această carte catolică numeşte credinţă. Citesc la pag. 368:
"Cuvântul "credinţă" în Scriptură, uneori înseamnă încredere în atotputernicia şi bunătatea lui Dumnezeu, că El poate şi este gata să ne vindece şi să ne facă bine prin anumite intervenţii miraculoase. Cel mai mult se referă la adevărurile descoperite, şi înseamnă credinţă în ele ca fiind aşa. Nimeni nu are dreptul să dea cuvântului credinţă o nouă înţelegere, şi să o ia, spre exemplu, ca însemnând încrederea în Isus pentru a fi mântuit personal numai prin această încredere, afară doar dacă Isus sau apostolii, în anumite împrejurări, au atribuit clar o astfel de înţelegere cuvântului credinţă, şi au învăţat doctrina încrederii în Hristos pentru mântuire personală ca singura cerinţă pentru îndreptăţire. Nimeni să nu ataşeze o înţelegere particulară cuvântului credinţă, fără a fi împuternicit de Scriptură sau de divina tradiţie."
"În multe pasaje ale Scripturii în care se vorbeşte clar despre credinţa mântuitoare, prin credinţă nu se înţelege o încredere în Isus pentru mântuire personală, ci în mod evident se referă la credinţa că Isus este Mesia, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, că ceea ce este relatat despre El în Evanghelie este adevărat, şi că ceea ce a învăţat El este adevărat."
"În multe pasaje ale Scripturii în care se vorbeşte clar despre credinţa mântuitoare, prin credinţă nu se înţelege o încredere în Isus pentru mântuire personală, ci în mod evident se referă la credinţa că Isus este Mesia, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, că ceea ce este relatat despre El în Evanghelie este adevărat, şi că ceea ce a învăţat El este adevărat."
La pag. 370, se defineşte credinţa şi voi citi aceasta înainte de a citi opusul acestei definiţii:
"Aceste texte, toate care se referă la credinţa mântuitoare, dovedesc dincolo de orice îndoială că nu e vorba de încredere în Hristos pentru mântuire personală, ci de credinţa crezului, credinţa în adevărurile descoperite."
Ce este credinţa, conform cu această declaraţie? - "Credinţa crezului.” Ei pur şi simplu au trasat o mulţime de declaraţii pe care le-au numit doctrina lui Dumnezeu, şi apoi tu trebuie să crezi şi să faci ce poţi mai bine, iar aceasta trece drept îndreptăţire prin credinţă. Fie că crezul este stabilit în scris, fie că este o idee pe care cineva vrea să o stabilească prin votul Conferinţei Generale, nu este nici o diferenţă în principiu, crezul este prezent, iar subscrierea la el este tocmai acest fel de credinţă catolică. Sunt aici oameni care îşi amintesc un timp - acum patru ani; şi un loc - Minneapolis - când s-au făcut eforturi pentru a se obţine un astfel de lucru prin votul Conferinţei Generale, pentru a se stabili crezul despre solia îngerului al treilea. Ceea ce au crezut unii - au pus ca piatră de hotar, şi apoi au votat să se rămână lângă aceste pietre de hotar; fie că se ştia sau nu se ştia ce erau acele pietre de hotar; şi apoi să se meargă mai departe cu acordul de a ţine poruncile lui Dumnezeu şi o mulţime de alte lucruri care trebuiau să fie făcute, şi aceasta era considerată drept îndreptăţire prin credinţă.
Nu ni s-a spus la acel timp că îngerul lui Dumnezeu spunea: "Nu faceţi acest pas; nu ştiţi ce este în el"? "Nu pot să vă spun ce este în aceasta, dar îngerul a spus: nu o faceţi." Papalitatea era în această hotărâre. Aceasta încerca Domnul să ne spună şi să ne facă să înţelegem. Papalitatea era în această hotărâre. S-a întâmplat la fel cum s-a întâmplat în orice altă biserică ce a ieşit din papalitate: au continuat un timp prin credinţa în Dumnezeu, iar apoi au stabilit ideile de doctrină ale anumitor oameni, au votat să rămână lângă acestea, au votat că aceasta este doctrina acestei biserici, iar apoi că este "credinţa crezului" şi în final au urmat-o prin propriile lor fapte.” A.Jones – Solia îngerului al treilea - Predica nr. 12
“Am fost instruită să folosesc discursurile tale [ale lui A.Jones] tipărite în Buletinul Conferinţei Generale din 1893 şi 1897, care conţin argumente puternice cu privire la temeinicia Mărturiilor, şi care fundamentează (întăresc) darul profeţiei printre noi. Mi-a fost arătat că mulţi vor fi ajutaţi prin aceste articole, şi în mod special cei noi veniţi la credinţă care nu cunosc istoria noastră ca popor. Ar fi o binecuvântare pentru tine să reciteşti aceste argumente care au fost inspirate de Duhul Sfânt.” Letter 230, 1908, pp. 1,2. (To A. T. Jones, July 25, 1908).
studiu biblic pregatit de Sorin Nicola
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.